7,150 matches
-
sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de copil, nostalgiile nevinovate, iar naivitatea candidă. Repetatele succese citadine se datorează numai neîntreruptei sale dăruiri către celălalt, fără calcul, fără temere, cu gratuitate neselectivă. Părintele acționează mereu complementar: sfaturile sunt însoțite de o mimică deferentă, sancțiunile de o intonație adecvată, iar glumele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
condiția săracă în fața lumii. Cei care, încredințați de propria vocație, nu se grăbesc să devină niște ridicoli interpreți ai curiozității omului recent, care se întreabă în treacăt: „Ce mai e și asta?”. Nici un creștin lucid n-ar putea cauționa însă nostalgia celor care visează după securitatea fizică și privilegiile materiale de care s-au bucurat mănăstirile în epoca bizantină. Din nefericire, foarte puțin răsăriteni s-au desprins de această mentalitate asistențialistă. Totuși, protectoratul asigurat Bisericii creștine de vechile monarhii europene a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părintele Sofronie și-a redactat faimoasa introducere la scrierile cuviosului Siluan nu surprinde printr-un grai provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să reînvie, fie doar și prin limbă și în literatură, o atmosferă pretins idilică, coborând ca o legendă din cronicile „vârstei de aur” a Bizanțului. Din păcate însă, prospețimea gândului și savoarea modernă a limbajului teologic consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie” obligatorii pentru școlari nu cred că sunt mai mult decât o provocare indirectă pentru părinții care mai nutresc, cumva, nostalgia paradisului. Nevoia de catehizare a credincioșilor este probată de succesul predicatorilor neoprotestanți și ai „liderilor spirituali” New Age. Drept răspuns, o predică săptămânală nu poate fi deloc suficientă pentru creștinii aflați sub un permanent Blitzkrieg mediatic. La fel, publicarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce amână indefinit momentul deciziei hermeneutice care determină relația dintre om și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării existențiale a omului lipsit de Dumnezeu, bântuit doar de nostalgia paradisului într-o lume închisă, în care orizontul morții este nedepășit. În sfârșit, Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței afective a nimicului și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu greu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modernă 245 Moștenirea postkantiană 247 Debutul fenomenologiei 248 Turnura franceză 249 Deschideri suplimentare 251 Metafora vieții și complexul ludicității 252 Sensul jocului 252 Detur fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” în fiecare individ, dimpreună cu măcar o doză minimă de înțelegere pentru „omenesc, prea omenesc”-ul din celălalt: societățile (post)moderne și indivizii (post
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
moderne au aceeași nevoie de integrare ca și cele precedente, iar patriotismul nu este câtuși de puțin opus unei culturi civic-politice democratice. Celor preocupați de naționalism le sugerez o posibilă cale de mijloc: studierea formelor (post)moderne de solidaritate și nostalgie comunitară care păstrează mult din căldura vechiului Landespatriotismus, „patriotismul teritorial”; acesta din urmă poate fi ușor împărtășit de persoane de origini etnice, expresii lingvistice și confesiuni diferite, cu condiția edificării comune a unei geografii simbolice pluraliste, care să acomodeze, (re
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în Lumea Nouă. În Lumea Nouă, dar cu fața către Europa, așa cum rămăseseră și străluciții imigranți care au ridicat după 1933, aproape instantaneu, universitățile de vârf ale patriei lor adoptive la nivelul celor mai bune din patriile părăsite cu forța. Nostalgia Europei era extrem de intensă în acel mediu: un supraviețuitor al epocii, politologul Alfred Mayer, născut și educat până în liceu la Bielefeld, îmi povestea în iarna lui 1993, la University of Michigan, Ann Arbor, cum profesorii săi își refăcuseră birourile din
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
la critica instituției universitare americane. Aceeași combinație atașantă și persuasivă de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul atenției” -, ca
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ajută să înțelegem mai bine semnificația și miza unor controverse ale prezentului, alteori prin examinarea lor ca puncte de plecare și sprijin ale unor orientări ale gândirii filosofice contemporane. În acele cercuri intelectuale dominate fie de relativismul postmodernist, fie de nostalgia transcendentului, raportarea permanentă la rațiune și la puterea de judecare, pe care ne-o recomandă Kant, poate să apară agasantă sau plictisitoare. Convingerea mea este, dimpotrivă, că ea rămâne resursa noastră cea mai sigură. Și tocmai acesta mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sine, un triunghi de personaje care, oricât de diferite ar fi între ele, răspund unui cod asemănător. A-l defini drept cod al onoarei e, probabil, exagerat. Dar un cod stoic este cu siguranță. Inflexibilitatea lui Marlowe găsește ecou în nostalgiile lui Sternwood după o lume perfect așezată. La cealaltă extremă, istoriile despre revoluția irlandeză, în care Sean „Rusty” Regan participase activ, răspund melancoliei războinicului pentru care șansa de a mai ajunge pe un câmp de luptă a dispărut definitiv. Identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivul a devenit ținta obsesiilor năbădăioasei Carmen. În felul acesta, Parker admite că nu a găsit de la bun început tonul și continuă să se folosească de model ca de o cârjă narativă. Singurul efect obținut sugerează un anumit tip de nostalgie, precum și scurgerea implacabilă a timpului. Este o imprecizie plină de efect, dar secundară, și ea, în raport cu ținta propusă. Discursul ironic, perfect stăpânit de Chandler, trece și în textul lui Parker. Suntem avertizați de la bun început că lucrurile se repetă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și nostalgie” (1908b/1974). Dacă vedem în realitate sursa oricărei suferințe, putem evada din ea în mai multe feluri. Putem deveni sihaștri sau putem încerca să schimbăm lumea (este o întreprindere fără speranță de realizare și conduce la nebunie). În sfârșit, putem
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conform căruia visul păstrează întotdeauna o ancorare în actual (dovadă resturile diurne) și una în infantil, în dorința ascunsă, reîntoarcere la copilărie ca restabilire mereu posibilă a unei etape anterioare. A visa înseamnă a extrage ceva din rezervorul incomensurabil de nostalgii și a te putea servi de regresie. Deși la vremea respectivă conceptul de regresie ca factor patogen a fost foarte vehiculat, a trebuit să treacă un anumit timp pentru a i se recunoaște întreaga importanță. Acest lucru se va întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de dezvoltare din anii ’90, subliniind succesul conducătorilor comuniști chinezi care au introdus gradual o economie de piață, menținând În același timp intact regimul partidului unic. În afirmațiile persoanelor intervievate de noi se manifesta un sentiment de amărăciune și de nostalgie. Amărăciunea era legată de faptul că n-au știut sau n-au putut să procedeze În acest mod, iar nostalgia, de regretul lumii socialiste dispărute. China este un simbol cu atât mai convingător cu cât este o simbioză reușită Între
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
același timp intact regimul partidului unic. În afirmațiile persoanelor intervievate de noi se manifesta un sentiment de amărăciune și de nostalgie. Amărăciunea era legată de faptul că n-au știut sau n-au putut să procedeze În acest mod, iar nostalgia, de regretul lumii socialiste dispărute. China este un simbol cu atât mai convingător cu cât este o simbioză reușită Între capitalism și angajamentul lor trecut. Posibilitatea de a lua În calcul alăturarea dintre permisivitatea economică și autoritarism politic Într-o
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
dar și salariații agricoli din fermele de Stat lichidate, țăranii pauperizați de concurența produselor occidentale, pensionarii, tinerii, femeile... Nimic surprinzător că noile partide socio-democrate, legând În mod abil noile virtuți democratice de realizările „istorice ale socialismului”, au reușit să capteze nostalgiile unui electorat dezamăgit de rigorile planurilor de stabilizare. Dezorientarea generalizată a contribuit deci la Întoarcerea lor. Bronislaw Geremek a regretat, un pic cam târziu, că nu știuse să sacralizeze momentul rupturii, de exemplu printr-o sărbătoare gigantică a victoriei. Dezorientarea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În mod brutal de minoritățile naționale, a servit celor trei partide drept sursă de valorizare a comunismului „național” - perceput ca sursă de progres și de consolidare a națiunii. Reabilitarea victimelor, deschiderea arhivelor sau procesul intelectual al comunismului au fost respinse, nostalgia În raport cu trecutul conducând la un refuz de a diferenția statul democratic de cel dictatorial. Înțelegerea național-comunismului ca o etapă benefică În istoria politică și economică a României s-a repercutat și asupra doctrinelor economice ale acestor partide. Refuzând ideea falimentului
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a revelat un B. foarte diferit de cel cunoscut majorității publicului: un poet nu numai înzestrat, dar și profund, dovedind o gravitate atenuată de o înțeleaptă autoironie, cultivând un lirism autentic, sensibil față de problematica intimă (dragostea, dureri și neliniști interiore, nostalgii) și major-existențială, un imagist remarcabil, un peisagist subtil. S-a vădit astfel, tardiv, că „satiricul tânjea după lirismul părăsit”, mai toate poemele „secrete”, „de sertar” punând în lumină o fațetă - cea mai autentică, probabil - a personalității sale, pe care „și-
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
uniformizantă, ipostaziată paradigmatic în imaginea unui Megalopolis. Tipologic, poetul e un romantic trecut prin experiența expresionistă și, în genere, prin mutațiile de sensibilitate și de limbaj ale liricii secolului al XX-lea. Un vizionar al cărui univers e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
fete, Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic, Sergiu Dan - Dragostea și moartea în provincie, Damian Stănoiu - Fete și văduve, Cezar Petrescu - Oraș patriarhal, Gib I. Mihăescu - Zilele și nopțile unui student întârziat, Mircea Eliade - India, Șantier, Nichifor Crainic - Nostalgia paradisului, Petru Comarnescu - Chipurile și priveliștile Americii, Emil Cioran - Cartea amăgirilor ș.a.). Revista publică materiale de specialitate privitoare la librari și edituri (Regulamentul editorilor, Librarul, Librăriile), aspecte și instantanee de la Zilele cărții, premiile literare etc. Cele mai multe materiale sunt scrise de
BULETINUL EDITORIAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285935_a_287264]