13,698 matches
-
Dardanele, sub cupola prea largă ca să poată fi cuprinsă toată odată cu brațele mele de mamă, mă aștepta, de la anul 537 fix, Iisus al Ortodoxiei, El, cel blând și chibzuit, bătut în cuie prin coțca inegală de faianță mai netedă ca obrazul îngerului care nici până astăzi nu a aflat că oamenii știu de-i băiat ori fată. De ce stilul meu se încăpățânează să se drapeze în metaforă? Uite că nu mai scriu ca aseară, ca alaltăseară deși mi-am jurat să
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
am pregătit tuburile de vopsele, pensulele din coadă de veveriță și bucăți din sticlă subțire de geam, pe care să pictez icoane. Am ales și știma - una rămasă de la iconarii de la Nicula și în care Isus se arată cu un obraz proaspăt ras dar de trei ori multiplicat:Tatăl-Fiul-Spiritul Sfânt. De acolo, din scama de pornire și din starea de scânteie ce-și așteaptă amnarul și cremenea, Dumnezeu mă privește zâmbindu-mi. Mai aruncă în mine, din când în când, cu
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale nu au prins liniștea în palmă înfocat de șoaptă te încălzea moartea roșul infinit are forma clapei rănită de singurătate nimicirea divininului
GOL ABSOLUT DE NEGRU de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356609_a_357938]
-
cap, Noi tot ți-am venit de hac ! Vrabiile mulțumite, Nu mai pot de fericite! Fulgii Jucăuși cad peste sat Toti copii ies afară, Aer rece-i și curat, Fulgii fluturi care zboară. Se agată-n păr, pe haine Pe obraji, sărut întind Și-ntr-o largă-mbrățișare Tot pământul îl cuprind. Gerul A apărut din senin Ca un abur vechi de vin Și-a desenat în ferestre Cu migală, flori măiestre. Azi cărările-s de gheață Până și suflarea-ngheață
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Alpi sau Apenini Viața noastră prinsă-n pioneze Cântecele păsărilor dor Orice fluviu are un izvor, Vând fericiri menite să dureze! Pierdem o oră printr-un truc Aceleași riduri se așează Ca un blestem sau ca o piază Pe brazdele obrazului uituc Ne trezim mai timpurii cu-o oră Închipuirea iar ne joacă feste Vin fluturii-n oraș să manifeste Că li s-a-nchis intrarea în agoră Lăsați privighetorilor răgaz Neștiute nopțile întregi Că dau concerte gratis pentru regi Până la
VÂND FERICIRI MENITE SĂ DUREZE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356651_a_357980]
-
nr. 286 din 13 octombrie 2011. ELOGIU DARULUI Nu știu, estimp, mai mult, să vă spun de ce din prima clipă am avut atậta curaj de timpului n-am vrut să mă supun și nici o pithye nu m-a pupat pe obraji - dar știu, tot de atunci, și fac mărturisire că-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii - ca uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora! ca Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii - și, încă, mai vreau sa latru, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
dărui, în zori, ultimul crin, lăcrimậnd. Citește mai mult ELOGIU DARULUINu știu, estimp, mai mult, să vă spunde ce din prima clipă am avut atậta curajde timpului n-am vrut să mă supunși nici o pithye nu m-a pupat pe obraji -dar știu, tot de atunci, și fac mărturisirecă-mi frige fruntea dorul de albul nemărginirii -că uit,uneori, să mai strig, melancolic, o, tempora!că Nordul mi-a furat, definitiv, unghiul privirii -și, încă, mai vreau sa latru, cu lupii, la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Uite, căsuța din copac e locul meu secret. Îl împart doar cu tine! Fata îi zâmbi recunoscătoare. Împreună urcară pe trunchiul noduros. Fata își pierdu echilibrul țipând după ajutor. Se prăbuși, pierzându-și cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept. - De-ai știi ! suspină ea în gulerul cămășii lui. Bărbatul îi ținea obrajii în palme, o privea intens: - Ce ai
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
cunoștința. Cineva îi dădea palme ușoare peste obraz. Se dezmetici cu greu. M. îi rostea îngrijorat numele: - Iubito, ce e cu tine? o strânse cu putere la piept. - De-ai știi ! suspină ea în gulerul cămășii lui. Bărbatul îi ținea obrajii în palme, o privea intens: - Ce ai pățit? Mă îngrijorezi! - Oglinda ... bâgui femeia. Privi încruntat spre direcția arătată de ea! Deveni atent. - Da, iubito, oglinda te arată așa cum ești superbă! Ea clătină din cap, vorbind incoerent: - Nu. Acolo! Copiii ... spiritul
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
tale preferate, cu vișine. - Mulțumesc, bunico! Și Alexia începu să bată din palme. Coborî de pe scaunul ei numaidecât, veni lângă scaunul pe care se afla bunica la masă, se ridică pe vârfuri, o apucă de gât și o pupă pe obraji. - Hei, întâi termină tot din farfurie și apoi desertul, domnișoară! - Nu mai pot, se alintă Alexia! Vreau prăjiturele! - Haide, numai cărnița, măcar, ea te face să crești mare! Alexia se duse înapoi la locul ei, pe scăunel și mâncă aproape
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
doar în doi, Sunt un pas șovaielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, Sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, Sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, Sunt doar un vers, într-o poezie. Flora-2007 Melancolie Își plânge cerul tristețea, în ploaia măruntă de sus, că nu mai vedem frumusețea, ce ne-a pregătit-o Iisus. Ne pierdem cărarea îngustă, nici ce-i mântuirea nu
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
este înalt, uscățiv, cu fața prelungă, bărbie proeminentă, abătută ușor spre stânga; această parte a feței e vie, expresivă, pielea tresare, ochiul clipește, lăcrimează, irisul e mai albastru decât al celuilalt ochi, ce pare imobil, înghețat, de sticlă ai zice; obrazul drept e neted, cu pielea pergamentoasă, cu pometele bine reliefat, având firele bărbii mai rare decât ale celui opus, unde cresc viguros până în apropierea tâmplei; în colțul drept al gurii, țeapăn, i se adună clăbuci de salivă. Părul alb-gălbui, împuținat
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr cu două degete și întreba: „Scurtăm?” Moșu’ Klesch cumpănea câteva clipe, contemplându-se în apele tulburi ale oglinzii, și decidea cu jumătate de glas: „Mda. Parcă trebuie să scurtăm.” Moșu’ Sibla se
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
femei la cajă. Atunci să te iei și să pleci. Unde vezi cu ochii! Skerla, el a venit cu ideea. Auzi! Femei în laminor!... Puah!” Moșu’ Sibla s-a agitat pe scaun. Vinișoare albăstrui i se iviseră și în rumeneala obrajilor. „Lungești vorba, Klesch, îi tot dai cu laminorul tău.” Bătrânul maistru își încruntase sprânceana stângă. „Parcă ziceai că vrei amănunte, Sibla!” rostise nemulțumit. „Nu amănuntele astea, Klesch. Amănuntele cu Petrescu. Și dacă vorbești așa cu mine, eu plec. Da’ înainte
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
prind un fluture. Un fluture mare și cu aripi colorate foarte frumos. - Mie nu îmi plac poveștile cu copii găsiți. - Acum mămica ta e îngrijorată și te caută. Două mărgăritare de căință i se scurgeau de-acuma de-a lungul obrajilor. - Să nu plângi, micuțule, că te ducem noi acasă. Dimineață te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăți drumul și gataa! - Unde stai tu? - La pod. - Dar satul tău cum se numește? - Nu e nici un sat. Numai casa noastră
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
aprinzi ca și candele Roiuri mari de mândre stele , Drumul să li-l luminezi În inimi să le dai crez. C-au pornit în cinstea ta Doamne, pruncii colinda Să vestească pe pământ Nașterea Pruncului Sfânt. La cingători clopoței, În obraz cu bujorei, Din glasuri și din privire Simți curata lor iubire. Steaua magilor a dat Semn că lucrul s-a-ntâmplat Pruncul Domnului le-arată Într-o iesle precurată. Aur, smirnă și tămâie Aduc magi cu bucurie, Ca să dea cu
ASTA-I NOAPTEA DE ARGINT,COLIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356769_a_358098]
-
s-au urcat într-un taxi și au plecat amîndoi acasă iar Adelina se ridicase pe vîrfurile picioarelor și îl strîngea în brațe pe bărbatul viguros, de care simțea că se îndrăgostise cu disperare, și îi săruta buzele, îi mîngîia obrajii și ochii și mai avea puțin pînă să plîngă și ea de fericire, zicîndu-și că aceste clipe poate nu i le va mai da Dumnezeu niciodată și, cîte or fi, multe sau puține, ea trebuia să se bucure de ele
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
te poți descoperi, da? Uite, te ajută mămica ta ... Doamnă, vă rog frumos, doar umerii, gâtul ... cât permite fetița, vă rog! a insistat ofițerul, întorcând capul și privind o pe Silvia. Încet, cu jenă evidentă în priviri și roșie la obraji, Iuliana a tras cu mâna nebandajată de cearșaful în care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i a
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
cu adevărat, aveau motiv să plece în grabă. Părăsiseră salonul. Silvia a scăpat un fel de blestem la adresa lor și s a întors la patul în care copila plângea înfundat. I a luat capul în mâini și i a sărutat obrajii sărați de lacrimile ce se prelingeau în tăcere, rugându se în gând ... „Fă bine Doamne și dă i putere copilului meu să treacă peste tot necazul! De ce are o soartă atât de nenorocită fata mea, Doamne? Ce rău a făcut
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
-l spune, ,,Leului” cu părul rar, ,, Regele”, ce ,,vizuine”, Douăzeci și șapte are Și se simte foarte bine, Fără ciorapi în picioare. Și-uite-așa, cu Floricica, Cu Luis și cu Rodica, Până vine Maricica, Trudim(glumin)toată ziulica, Fără lacrimi pe obraz, Mai facem Haz de Necaz, Mai pândim când vin și pleacă, Așteptând ziua să treacă. Știți, românul nu se teme, La stăpân, voi știți ce-nseamnă, Trudim de atâta vreme. . . Dragii mei, din nou, e toamnă!. . . =23 NOIEMBRIE 2002= Realitățile
HAZ DE NECAZ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355063_a_356392]
-
Un țipăt în două-ntunericul taie, / Că mult a zăcut încuiat sub lăcate./ Sunt Evă și-n iadul din mine clipește / O taină ce încă n-a fost dezlegată, / Un vifor nebun ce-n ascuns răpufnește, / Pictându-mi bujori pe obrazul de fată.” ( Evă) Poezia nu este numai un amestec de cuvinte “defrișate” din pădurea virgină, întortocheată a gândurilor. Îmbrăcând o idée.... cuvintele pot deveni adevărate nestemate. “ Cuvintele sunt soare, lună,stele, / sunt iarbă verde și pământ și mare, / sunt dragoste
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie. Doar oglindă în care mă privesc eu mă scalda într-o lumină albă. Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine. Ei îmi numără anii, eu număr scările ... Citește mai mult În mine se înghesuie un sufletMi-am cules frumusețea de pe chipSi am sădit-o în inimă.Mi-am adunat strălucirea trupuluiSi mi-am
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
M-au întrebat dacă sunt mai mică.Spun cum că munca asta m-a obosit.Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescutfrumoasă și plină de energie.Doar oglindă în care mă privesc eumă scalda într-o lumină albă.Obrazul uscat cere lacrimi liniștii născute în mine.Ei îmi numără anii, eu număr scările... XI. CUVINTE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Cuvinte Și poate c-am rostit cumva pre multe Din toate
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
câte-n cuget adunate, dorind urechea ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
câte-n cuget adunate,dorind urechea ta să le asculte.Și poate-au fost cumva necumpatate.Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinteodata ce se pierd în lungul sunet.La care nu mai iau nici eu aminte,când le rostesc ștergând obrazul umed.Cuvinte ce se frâng infioratecand se izbesc de tristă ta tacere.Se pierd pe drumul lung ce ne desparte,în palid, trist ecou demangaiere.Si poate c-am rostit cumva cam multein încercarea de-ati aduce aminte,tăcerea cât
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]