6,900 matches
-
L-am întrebat ce se aude cu școala noastră. A făcut un gest, adică, ehe, mai e mult... - Nu începem după sărbători? - La întîi februarie... Și a schițat un surîs: - Avem ce sta, zice, bine pentru cleioși!... Ți-ai pus ochelari, zice, trebuia să ți-i pui mai de mult. - De ce? - Credeai că nu vede toată lumea cum dormi la chimie? O să rămâi corigent și n-o să poți să-ți iei capacitatea. - Nu numai la chimie dorm, ci și la geologie, i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iată, eram trimiși înapoi, să... - Ne pricepem noi să fim pontatori? îl întrebai. - Învățăm repede, răspunse el liniștit. Câteva ore rătăcirăm printre muncitori neștiind cui să ne adresăm. Pe cine întrebam, dădea din umeri. Dar ce muncitori ciudați. Unii cu ochelari, cu cămăși de mătase pe ei, cu ceasuri la mână, unii tineri, alții încărunțiți... Dădeau cu târnăcopul, ridicau terasamentul de-a lungul acelei sfori întinse de domnii Jumanca și Ionescu. Aveau bocanci noi în picioare, pantaloni eleganți. - Sunt jidani! îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceea ce spunea despre ei, aveau și humor în anumite situații date. - Dar așa mi s-a spus, am protestat eu indignat, că mai am de primit o mie de lei. - Cine v-a spus? m-a întrebat el luîndu-și brusc ochelarii de la ochi și interogîndu-mă fără încredere, dar totuși curios. Ei? Cine îmi spusese? Niculescu? Te pomenești că idiotul ăsta... Ce să fac acuma cu spusele lui Niculescu, în fața unui funcționar care avea scripte cu date precise? În realitate nu știusem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sau a treia la stânga grupul nostru a luat-o pe strada Elie Radu și am intrat într-adevăr într-o tipografie. Am coborât trepte și la intrare am dat într-un mic birou. De după el un ins gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi și a avut un surâs de încîntare: - Ați venit, bă? Uite-acuma mergem, mai am puțină treabă... Și și-a întors fața de la noi și a continuat o discuție cu un subaltern care îi spunea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înjurată? Asta e cam într-o ureche, îți interpretează cuvintele cum i se năzare lui! Citește-o întîi și pe urmă faci nota. Îți place, nu-ți place, te privește. Dar și grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelarilor, între timp Untaru o și citise, răsfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat că ești pierdut dacă forțezi mâna recenzentului; poetul statistician făcuse această imprudență, transmițîndu-le prin bondocul gras care o tipărise că trebuie să se scrie despre ea. Asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seama curând, în acele clipe, o hotărâre irevocabilă, cu grave consecințe: - O să vă arăt eu ce înseamnă poezie și să vă învăț minte să mă mai luați peste picior... Și n-a mai adăugat nimic, tăcea, privirea îi sticlea sub ochelari, surâdea mereu și asemeni tuturor oamenilor grași expresia chipului său era aceeași, de băiat bun abia ieșit din adolescență, tăcut și jovial. Cuvintele lui au trecut neobservate, la vârsta aceea și lăudăroșenia făcea parte din psihologia debutantului, deși sunase bizar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la frații Rochus, ca o să ne arate el nouă... și uite că nu putea. "Ce-o fi înăuntru?" m-am întrebat. - Filerot, dă-mi-l și mie să-l citesc. Și-a ridicat privirea, care nu mai sclipea veselă după ochelari și mi-a răspuns: - Nu vezi ce scrie pe el? Vrei să intru în pușcărie? - Nu spun la nimeni! Îl iau acasă și mâine seară ți-l aduc înapoi. Nu mi-a răspuns. Am plecat și am uitat de întîmplare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la Malmaison, pe Plevnei, dar nu înăuntru, ci din stradă. A apărut după gratii, care dădeau chiar spre trotuar, cu figura lui grasă, vesel, cu ochelari, ținîndu-se cu mâinile de barele de fier. - Ce faceți, bă? ne-a zis. Am stat în fața lui lungi minute. Nici măcar nu ne dădeam seama: noi eram liberi, puteam merge în voie unde doream, ne puteam întîlni când vroiam, sau sta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aceeași atmosferă învăluitoare și dulce, de căldură umană și prietenie care mă făcuse să-mi bată inima. Da, era aceeași, totul era neschimbat, ba chiar chipul ei era mai tânăr decât în ziua aceea când îmi pusese cu mâna ei ochelarii la ochi și prima ființă pe care o văzusem cu ei fusese ea și mi se păruse mai bătrână, cu accentuate riduri la coada ochilor. Dar de-atunci am observat că toți avem, chiar și cei tineri, acest început de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ești obosit?" Tocmai, că nu sunt." "Și la ce ziar lucrezi?" "La Timpul". "Ți-am găsit data trecută leziuni pe fundul ochiului?" " Nu!" "Cum te numești?" S-a uitat într-o cartotecă și a verificat. Da, s-ar putea ca ochelarii să fie prea puternici, sunt pentru distanță, deși la vârsta dumitale ochiul se adaptează, e tânăr, n-are încă nevoie de ochelari de apropiere. Pe la patruzeci și cinci de ani așa s-ar putea să ai nevoie." Intră un client
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu!" "Cum te numești?" S-a uitat într-o cartotecă și a verificat. Da, s-ar putea ca ochelarii să fie prea puternici, sunt pentru distanță, deși la vârsta dumitale ochiul se adaptează, e tânăr, n-are încă nevoie de ochelari de apropiere. Pe la patruzeci și cinci de ani așa s-ar putea să ai nevoie." Intră un client și expresia frumosului ei chip se făcu mai rece... "Ei, zise ea apoi, ia să controlăm." Dar era detașată, puțin ironică și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei care poartă ochelari. Lumina din dreapta urcă drept în ochi și-i obosește, în timp ce cea din stânga o ia pe de lături, nimeni nu știe de ce, dar s-a descoperit acest fenomen." "Doamnă, am spus, vă mulțumesc, o să vă urmez sfaturile și în clipele când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână și mi i-a dat cu un bilețel pe care l-am vârât imediat în buzunar și am ieșit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însumi această distanță uitîndu-mă indiferent la mișcarea străzii, plictisit, neîncrezător în fericirea care îmi dădea târcoale căutând să-mi intre în inimă, prudent nu din experiență ci din instinct, deși chipul ei grav mă urmărea, gestul cu care îmi luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din care n-am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mirat dacă mi-ar fi deschis și mi-ar fi spus pur și simplu să plec și să n-o mai caut niciodată. Dar inima mi-a bătut când am văzut-o: era ca și în clipa când îmi luase ochelarii de la ochi (gravă și intrepridă în același timp, cum se gândise ea într-o secundă ce trebuie să facă, să-mi scrie acel bilet fără să bănuiască colegul ei ceva) complice și neliniștită... Acum aceeași neliniște îi cutreiera ochii ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
puțină lume, aceasta era cheia puterii absolute a Marelui Judecător. \ IA LOC, ÎL INVITĂ TRASK. ERA UN BĂRBAT ÎNALT, SLAB, CU UN ASPECT DISTINS DE INTELECTUAL ȘI CU UN CIUDAT AER DE HOTĂRÂRE ÎN ATITUDINE. OCHII SĂI ALBAȘTRI STRĂLUCEAU ÎN SPATELE OCHELARILOR. MIȘCĂRILE SALE ERAU CALINE ȘI CÂTUȘI DE PUȚIN CONFUZE. \ AM CEVA SĂ-ȚI ARĂT, ZISE EL. MARIN SE AȘEZĂ PE SCAUNUL INDICAT. ERA MIRAT, DAR RESEMNAT SĂ ACCEPTE ORICE VENEA DE LA TRASK. I SE PĂREA ÎNDOIELNIC DACĂ CEEA CE VOIA TRASK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PIERDERE ATÂT DE MARE ÎNCÂT I SE PĂREA CĂ TOT CE FĂCEA ERA LIPSIT DE SENS. NU MAI ÎNSEMNA NIMIC. ERA DOAR O PATĂ DE NEBUNIE ÎN CONTINUITATEA SPAȚIULUI ȘI A TIMPULUI. CA ÎNTR-O AGONIE, RIDICĂ MÂNA ȘI PIPĂI OCHELARII LUI TRASK: EL, CARE AVEA O PRIVIRE ASCUȚITĂ CA DE VULTUR! ÎȘI AMINTI CÂT DE REPEDE OBOSISE ÎN TIMP CE ALERGA ȘI CÂT DE MULT DURASE OBOSEALA. PRIN COMPARAȚIE, CORPUL DE OȚEL AL LUI DAVID MARIN ERA CA O MAȘINĂ INEPUIZABILĂ. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pat. Acum se simțea obosit și avea o senzație de greutate în stomac. "Ceva îmi scapă", se gândi el încordat. Oare ce putea fi? DORMI CAM O ORĂ. APOI SE TREZI ȘI ÎȘI ZISE: "A, BINEÎNȚELES. NU MI-AM PUS OCHELARII LUI TRASK CÂND AM SĂRIT DIN PAT MAI DEVREME; ȘI TOTUȘI AM VĂZUT PERFECT". AR FI TREBUIT SĂ ȘTIE CĂ ASTA SE VA ÎNTÂMPLA. FORȚELE ARMATE, CU METODELE LOR COMPLICATE DE A-ȘI DEGHIZA AGENȚII, DESCOPERISERĂ CĂ PUTEAU PRODUCE SCHIMBĂRI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DOMINATĂ CÂTEVA ORE DE CORPUL LUI TRASK. DAR ACUM, ÎN CIUDA STĂRII DE DEPRESIUNE ÎN CARE SE GĂSEA, PROBABIL CĂ ÎȘI SCHIMBASE DEJA " TONALITATEA" TRUPULUI. Medita mult timp asupra acestui lucru și se simți din nou tulburat. Nu din cauza problemei cu ochelarii, ci de altceva. Adormi. Se trezi. Și își dădu seama: "Dumnezeule mare, omul acela era... David Marin!" 6 SUNĂ TELEFONUL. UNA CÂTE UNA PRESUPUNERILE ÎNCEPURĂ SĂ ÎL PĂRĂSEASCĂ PE MARIN. CÂND DESCHISE OCHII, ACESTEA DISPĂRUSERĂ COMPLET ERA ÎN PLINĂ ZI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SĂ SCUIPE CĂLUȘUL. AMINTINDU-ȘI CÂT DE PUTERNICI ERAU PROPRII LUI DINȚI, ÎI SCOASE CĂLUȘUL CU PRUDENȚĂ, GATA SĂ I-L PUNĂ LA LOC ÎN ORICE CLIPĂ. \ Ce ți s-a întâmplat? Celălalt îl privi posomorit. \ VĂD CĂ NU PORȚI OCHELARII. Marin uitase aproape complet de episodul cu ochelarii. Avu ca un fel de iluminare. \ S-a întâmplat brusc, spuse Trask pe un ton încordat, văzând că Marin păstra liniștea. Venisem aici să iau niște instalații. Dintr-o dată, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ERAU PROPRII LUI DINȚI, ÎI SCOASE CĂLUȘUL CU PRUDENȚĂ, GATA SĂ I-L PUNĂ LA LOC ÎN ORICE CLIPĂ. \ Ce ți s-a întâmplat? Celălalt îl privi posomorit. \ VĂD CĂ NU PORȚI OCHELARII. Marin uitase aproape complet de episodul cu ochelarii. Avu ca un fel de iluminare. \ S-a întâmplat brusc, spuse Trask pe un ton încordat, văzând că Marin păstra liniștea. Venisem aici să iau niște instalații. Dintr-o dată, pur și simplu m-a lăsat vederea. M-am lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
intră chiar atunci. - Primar așteaptă afară, domnu' d'Arrast. Dar, în fața expresiei lui d'Arrast: - Nu te grăbi, el niciodată grăbit. După ce se rase, cu apă minerală, d'Arrast se îndreptă spre ieșirea pavilionului. Primarul, care avea proporțiile și, sub ochelarii înrămați cu aur, înfățișarea unei nevăstuici amabile, părea absorbit în contemplarea ursuză a ploii. Dar un surâs încântător i se așternu pe chip de îndată ce-l zări pe d'Arrast. Își îndreptă trupul scund, și făcu repede câțiva pași înainte, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă privește. Nu ne vorbim. Nici cu doamna cu ochelari fumurii nu vorbise. O sărutase doar, se sărutaseră, atât. Fără vreun cuvânt. Un fel de cod, parcă... a nu se risipi între străini, în spectacolul conversației curente. Trebuie să intervin, dar nu mai am timp, tânărul mi-a și smuls
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își pune în sfârșit în valoare cunoștințele studentul. Urmărim cum gazda noastră strânge dreapta direc torului, rămas cu pălăria în stânga. Apoi, îmbrățișează îndelung, înălțându-se, doamna într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]