4,637 matches
-
și Noimann o știa prea bine, periculoasă... Odată declanșat delirul verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era nămolos, putred. Miasme grele se ridicau ca niște aburi dintre cuvintele rostite. Figura magistrului Ursachi, pe care Noimann Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ele să intre În acțiune și s-o anihileze pe cealaltă. Șeptarii, decarii, damele de treflă, valeții de cruce, așii, popii și jokerii roiau În jurul lui ca fluturii de noapte În jurul unei lămpi. Mișcându-și bărbia sau, În orbite, globii oculari, inginerul Edward punea În mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și apoi al frunții mișcări elipsoidale, rotindu-se unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aflate dinaintea lui, dar mintal își cîntărea cu răceală cuvintele. Era în ansamblu o poveste bună, lipsa detaliilor fiind trăsătura ei cea mai tare. Tot ce dorea acum era ca povestea să ascundă faptul că un nemuritor era singurul martor ocular. Văzu că mai mulți dintre oameni și-au revenit în suficientă măsură pentru a încerca să vorbească, dar le reteză vorba. ― Iată ce trebuie făcut: în primul rînd să nu suflați un cuvînt despre ceea ce ați aflat astăzi. Supraveghetorii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și pleoapele. S-a oprit asupra buzelor, conturîndu-le În tăcere cu arătătorul și cu inelarul. Degetele Îi miroseau a scorțișoară. Am Înghițit În sec, simțind cum pulsul mi-o luase la sănătoasa și mulțumind divinei providențe că nu existau martori oculari care să asiste la aprinderea rușinată a feței mele, care ar fi fost Îndeajuns pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În jurul acelui parfum Înfloreau flori de canna. Eu... eu... privind marea, Îmi repetam Întruna că nu sunt bună de nimic. Oare de ce? De ce? De ce? Akemi avea pupilele atât de dilatate Încât aproape că nu mai distingeai Între iris și globul ocular. În momentul În care i-am privit fața, mi-am adus aminte de cursul de arte plastice din școala generală, când am văzut pentru oară o reproducere după Primăvara lui Boticelli și aproape Îmi dăduseră lacrimile. Eram cuprins acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înseamnă totul? În timpul acesta, vagabondul Începuse să vorbească cu Noriko, să-i adreseze niște cuvinte care pentru mine ar fi fost de nesuportat. — Hei, Noriko, mă auzi? Noriko avea pupilele dilatate la maximum și amenințau să-i acopere Întreg globul ocular. Nu putea să se ridice În picioare, se prăvălea În genunchi de Îndată ce schița cea mai mică Încercare de a se ridica. Ca un ied de-abia fătat, m-am gândit eu la Început, deși un ied, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o posteritate, am dreptul ăsta. Nu sunt un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câteva secunde bune înainte de a gândi). Mașina, reclamată ca furată, însă nedeclarat vândută americanilor, se pare că a salvat omenirea de la întâia sa invenție potențial genocidică en ensemble. Nu mai mare ca un diplomat, aparent inofensivul Muzantic conținea un scaner ocular, un minicomputer, soft-ul aferent și o manetă demontabilă. Eu conectasem scanerul, tastasem Erato 16 și-mi dăduse: pe păr ți-am pus un nufăr, pe frunte, frunze de măslin, pe sprâncene flori albe, de câmp, pe ochii tăi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
dată nu vorbi, mărturisind astfel, în felul său, că nu-i mai stătea în putință să se sustragă bolii. Rieux urmărea fazele bătăliei doar după ochii prietenului său, rând pe rând deschiși sau închiși, cu pleoapele mai strânse pe globul ocular sau dimpotrivă, destinse, cu privirea fixată asupra unui obiect sau întoarsă asupra doctorului și a mamei lui. De fiecare dată când doctorul întâlnea această privire, Tarrou zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul este atât de umflat încât respirația devine dificilă și provoacă senzația neclară, dar îngrozitoare, de înec. În final, pe măsură ce soarele absoarbe inexorabil și ultima picătură de apă din corp, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și le ținea înșurubate în piatră. Peretele netede din fundul peșterii se afla la zece palme de orbitele adâncite, unde globii oculari fuseseră reduse la un grăunte de praf. Ce e asta, murmură Cipriano Algor, ce coșmar e ăsta, cine sunt oamenii ăștia. Se apropie mai mult, plimbă încet lanterna peste capetele întunecate și scofâlcite, ăsta e bărbat, asta e femeie, alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic franțuz), Șepcarul simți în ochii lui de oaie o înțepătură de ac. Se frecă, după ce îndepărtă ochelarii, și-și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă cohorte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la tinerețe cele două mari epidemii de holeră, din 1831 și 1848, a publicat, la Iași, în Calendar pe 1853, în preajma ivirii unui al treilea val, o evocare a înfiorătoarei boli, sub titlul Holera. Înainte de a prezenta amintirile unui martor ocular asupra primului și celui mai groaznic val epidemic, cel din 1831, Russo a evidențiat și un ecou al zisei calamități surprins în lumea satelor. Astfel, el a menționat Balada Vîlcului, unde se povestește lupta inegală între vajnicul țăran și holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acest fel în cursul evacuării Principatului muntean 409. La mijlocul lunii iulie, comandamentul rus, cu generalul Gorceakov, a părăsit Bucureștii, fiind în curând urmat de comisarul extraordinar și plenipotent al Principatelor, baronul Budberg, cu ariergărzile și restul administrației militare țariste. Martor ocular al acestor evenimente, apreciatul medic de origine franceză, Carol Davila, fost "oberștabdoctor", adică șeful Serviciului Sanitar militar al Țării Românești, dar destituit sub administrația rusă de ocupație, îi scria, la 23 iulie/4 august, bunei sale prietene și protectoare, contesa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fiecărui spital, ca să ia și să îngroape morții în timpul nopții. Îi încărcau cum se găseau și, punîndu-i unii peste alții, îi duceau la gropi mari comune, pline cu var, unde îi îngropau fără sicriu și fără Dumnezeu"531. Un martor ocular de excepție al dramei dezlănțuirii holerei în rândurile trupelor române acționând în Bulgaria a fost Nicolae Iorga, prezent pe aceste meleaguri, îmbrăcat în uniformă de sergent, pentru a ridica moralul corpului nostru expediționar. Vom desprinde doar câteva din numeroasele referiri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în care apăsăm butonul de declanșare. Distanța focală și deschiderea relativă maximă (luminozitatea) obiectivului sunt inscripționate, în majoritatea cazurilor, pe partea frontală a obiectivului. Ochiul uman Ochiul poate fi luat drept model pentru formarea imaginilor fotografice și cinematografice. Anatomic, globul ocular are o formă aproape sferică și este înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
model pentru formarea imaginilor fotografice și cinematografice. Anatomic, globul ocular are o formă aproape sferică și este înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care seamănă cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sângele care încă din preadolescență îmi fierbea de dor de ducă și curiozitate, într-o noapte de august am fost martor la Marele spectacol. M-am putut ferici la lumina lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
facultate, aveam să mă ocup și de transparența țesuturilor, și de toate celelalte... O singură observație ajunsă la urechile mele de pe undeva m-a pus pe gânduri. Omul invizibil, dacă ar fi realizat vreodată, ar fi un om orb: globul ocular este o "cameră neagră", întocmai ca un aparat foto. Iar fără această cameră neagră unde se formează imaginea, pe retină în cazul când toate țesuturile devin transparente -, vederea nu-i posibilă... Asta nu mă împiedica totuși să-mi imaginez aventura
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta de oțel. Oftând prelung și continuând într-un mod absolut incredibil să-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic, de altfel, Aurora scoase o singură hârtie pe care o privi vreme de un minut fără să scoată absolut nici un sunet. - Acum încep să citesc! miorlăi ea ascuțit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urmă! Nici n-au privit înapoi!... A stat multă vreme să-i aștepte - nici la școală nu s-a dus -, dar până seara nu s-au întors. Și nici în zilele următoare... Cam așa stăteau lucrurile, după spusele singurului martor ocular. Copiii mai pun de la ei, se știe. Dar - în lipsă de alte dovezi - cele istorisite de acesta au găsit o neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Dar asta din pricina surmenajului, fiindcă toată noaptea, de la o vreme, șuieră un vânt cumplit în hornuri și eu nu am cum să-l opresc. Văd perfect, nu s-ar putea spune că aș avea vreo miopie sau cine știe ce altă afecțiune oculară, care să mă facă să zăresc anapoda. Sunt cauze mult mai profunde aici și cred că medicina nu ar rezolva mare lucru. Până la urmă, am să mă închid într-o cameră și am să ies doar noaptea, când - știi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză, în care cei doi în lipsa cuvintelor se priviră întrebători, George continuă: - Am reflectat privitor la diversele situații la care am fost martor ocular și, datorită faptului că pentru mine au avut unele înțelesuri, ca unui bun prieten, am considerat de datoria mea să ți le comunic. Tu poți să procedezi cum vei socoti de cuviință. Acum, știind toate acestea, poate ar fi cazul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de pe scări și s-a făcut nevăzut. Și au rămas singuri acolo, În locul acela al tăcerii, la care se reduce până la urmă totul. Îi luase capul În poală, Îngenunchease lângă el, Îl dezmierda cu voce caldă, maternă, Îi privea globii oculari, invocând Întoarcerea privirii. Își trecea degetele fine peste pieptul lui ca peste corzile moi ale unei harfe, Îl implora, Îi mulțumea, Îl săruta pe obraji. Apoi s-a ridicat, a luat cu delicatețe chitara, parcă nevrând să Îl trezească, ori
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]