5,154 matches
-
perpetuu de compensare. În plus, identificarea susține relațiile de constititivitate, logica fundamentală a constructivismului. Înțelegera identității de către Lacan a identității prin identificare este una non-esențialistă, procesuală, care permite desprinderea de abordarea individualistă a statului și proclamarea identității acestuia ca element ontologic. 2.2. Importanța identității în conceptualizarea sistemului internațional din perspectivă constructivistă Kenneth Waltz era de părere că o teorie a politicii internaționale trebuie să fie în mod necesar o teorie a sistemului internațional 268, iar Alexander Wendt, împărtășind aceeași idee
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
statală ar putea în principiu să fie constituită prin intermediul relațiilor de diferențiere, în realitate presiunea de a transforma diferența într-o radicală, amenințătoare Alteritate este copleșitoare.464 Aceeași idee este regăsită și la alți poststructuraliști 465, securitatea devine o cerință ontologică dublă: statul trebuie securizat și, prin urmare, are nevoie de un Alter amenințător pentru a-și defini identitatea. Având nevoie de inamici, statul adoptă efectiv viziunea realismului. Ambele perspective asumă inseparabilitatea dintre state și inamici și o concepție a Altuia
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
principale ale securității o susțin prioritizează moartea prin politică și nu moartea prin economie. Insecuritatea umană este o funcție a relațiilor de putere asimetrice. Dacă realismul ar lua în considerare implicațiile puterii și cauzalitatea în generarea de insecuritate, atunci fundamentele ontologice și epistemologice ar fi substanțial puse sub semnul întrebării. Având în vedere subiectivitatea ideii de securitate, trebuie pusă întrebarea ce înseamnă securitatea pentru diverși oameni; cine decide cine sau ce trebuie securizat; care sunt riscurile și amenințările care trebuie securizate
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
acestuia. Proiectul etic de securitate a lui Campbell este o încercare de a contracara critica frecventă adusă post-structuraliștilor care doar observă și deconstruiesc politicile fără a formula soluții pro-active și constructive.703 Întrebarea dacă un Alter neradical poate fi fundamentul ontologic pentru identitatea statală a fost în centrul dezbaterilor cu privire la Uniunea Europeană. Waever 704 a susținut că principalul Alter constitutiv este trecutul Europei și că principala amenințare în discursurile care susțin integrarea europeană a fost reapariția conflictului dintre Franța și Germania. Întorcându
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
confesiunile publice despre sentimente particulare (cu cât mai intime, cu atât mai bine)2. Într-un dialog platonic, Protagoras povestește, sub forma mitului, modul în care au apărut cetățile, afirmând că acestea sunt rezultatul unei deficiențe fundamentale a indivizilor: aceștia, ontologic vorbind, nu-și sunt suficienți, deci fiecare are nevoie de celălalt care să-i completeze lipsurile. Dacă sub aspectul deprinderilor tehnice lucrurile erau simple, fiecare punând propriile abilități în folosul tuturor (fierarul, dulgherul, constructorul, negustorul, medicul etc. lucrând pentru oricine
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
lor munci (realitatea socială). Abordarea noastră presupune de asemenea că ceea ce creează (sau construiește) cineva se bazează pe ceea ce acel cineva alege să creadă. Dacă așa stau lucrurile, atunci atât profesorii, cât și elevii trebuie să fie conștienți de presupozițiile ontologice și epistemologice care stau la baza realității lor222. Atitudinea postmodernă îmbină relativismul cu scepticismul, adică atitudini la prima vedere nu tocmai compatibile cu valorile puse în joc în educație. Autorii studiului amintit scriau: În concepția noastră, o combinare a relativismului
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
care vedea în "înțelepciunea cea lumească" un echivalent smintitor al lipsei de smerenie duhovnicească. Luminile științei au demonstrat de-a lungul istoriei că angajamentul omenesc pentru cauza adevărului face față și celor mai aspre judecăți întoarse către sinele unei stări ontologice defavorizate și că a reflecta asupra acestui sine în deplină împăcare poate conduce către armonia mult râvnită pe care o ținteau înțelepții vechii Elade atunci când asimilau cunoașterea unei fericiri fără limite. Apoi, în virtutea reversibilității și în pofida dificultății pe care o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
preluarea sâmburelui de semnificație universală în angrenajul inedit menit să confirme și să dovedească această universalitate. De aceea conștiința de sine trebuie să identifice această manieră de coborâre în concretul personal, trebuie să găsească puntea de îmbinare a două teritorii ontologice. Pe de altă parte, există principii pragmatice străine de etică, plasabile într-o regiune a eficienței stricte sau a unei cotidianități restrânse, adică tributare unei fenomenologii neinvestite axiologic (deși rămase în proximitatea influenței directe a personalității). Ele reprezintă latura lipsită
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adaptative trebuie îmbogățită spiritual, iar această dublare a aptitudinilor nu poate veni decât de la forul reflexiv și de la știința sa suprastructurală. Evaluându-se și cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei, postulat psihologic de gradul întâi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atingând" realitatea palpabilă într-o modalitate particulară care ține de o încarnare a principiilor abstracte. Pe de altă parte, obiectul se ridică la demnitatea ideală conținută în produsul final al unui demers de esențializare și inducție, urcând treptele unei scări ontologice a investirilor succesive ce pot fi obținute în exercitarea constantă a actului. În prima situație este întâlnită la scară individuală ilustrarea aplicativă a unui nivel superior de raționalitate în teritoriul său subordonat, coborârea din generalitatea subsumativă în particularul pregătit pentru
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
își caută în tărâmul ideilor prototipuri și paradigme exemplificative care răspund configurației situaționale și pot suplini la nivel logistic eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit unei posturi neutre a investigației filosofice. Astfel devine accesibil oricărei conștiințe de sine responsabile și dotate intelectual genul unor considerări sintetic-doctrinare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conștiinței de sine Toate actele sau trăirile care ajung să compună atitudinea estetică (fie că ea reprezintă esențializat întreg drumul parcurs de creator, fie că unește determinațiile comportamentului contemplatorului) trebuie să acceadă la un nivel superior de raționalitate, să progreseze ontologic până la o treaptă a deplinei limpezimi eidetice, a maximei clarități conceptuale. Fără metamorfoză transfiguratoare și fără forțarea caracteristică simbolismului noțional abstract, ele trebuie investite cu substanța spirituală care pune bazele unui în sine acoperitor din punct de vedere axiologic (adică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
istorică. Acest fapt aproape definește scopul hermeneuticii filosofice: sarcina acesteia este de a retrasa calea fenomenologiei hegeliene a spiritului până descoperim în tot ceea ce este subiectiv substanțialitatea care îl determină..."77). Filosoful german indică în acest pasaj succesiunea de "staze" ontologice care conduc la cunoaștere și oferă un drum de urmat hermeneuticii filosofice, urmând ca aceasta să funcționeze drept model pentru cea care vizează fenomenul artistic. Suportul metafizic al subiectivității devine țintă a interpretării și în calitatea lui de principiu originar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă simbolică (adică ținând seama de unitatea fundamentală a conștiinței). Cele trei tipuri de obiect nu admit înrudiri fundamentale de natură să apropie corespondenții lor intenționali. Dacă sectorul ontologic al conștiinței de sine o poate transforma pe aceasta metaforic în instanță, atunci autonomia și unitatea subiectului transformă personalismul în filosofie a reflexivității (el căpătând un relief binemeritat în constelația concepțiilor posibile care vizează individul uman). Structura personalității și a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză, problemă ontologică sau socială etc.), virtualitatea capătă noi sensuri. În mare, virtualitatea e o extindere de virtus-uri, o altă categorie a existenței care nu se poate reduce la nici unul dintre elementele care o compun. E interesantă această poziție pragmatistă și anti-esențialistă, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
marchează o etapă decisivă în evoluția spirituală a omului. Fiecare dintre cele peste 6.000 de limbi vorbite astăzi pe Pămînt reprezintă o imagine lingvistică asupra lumii. De fapt limbajul este o formă a culturii care (re)creează lumea, realitatea ontologica pentru ființele care îl folosesc. Mai mult, limbajul este forma supremă a culturii, căci toate celelalte forme - artă, știința, mitul, religia, filozofia se servesc la rîndul lor de limbaj. Limbajul este definitoriu pentru ființă umană și asta pentru că " Pe de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
A ținut să pozeze într-un veritabil ales. Frumusețea, fericirea, bogăția, confortul, prestigiul și autoritatea au fost în măsură să-l proiecteze pe Jackson dincolo de orice norme și reguli sociale. Pentru el, totul era permis. Afișarea ostentativă a acestei condiții ontologice privilegiate ilustrează dorința inconștientă lui Michael Jackson de a trăi paradisiac pe pământ. Casa sa s-a vrut a fi replica mundană a celebrului ținut beatific. Avea multe spații somptoase, piscine interioare si terenuri de bowling. Michael Jackson, asemenea noilor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Pseudo-Areopagitul susține în Teologia mistică imposibitatea cunoașterii lui Dumnezeu pe o cale afirmativă, catafatică, și recomandă doar raportarea apofatică, prin negații, care constă în apropierea de Dumnezeu prin negarea atributelor celor mai îndepărtate de esența sa . Sfințenia divină reprezintă temeiul ontologic al lumii și finalitatea către care tind cele create. Astfel, Dionisie Pseudo Areopagitul, în lucrarea Despre numele divine afirmă: „Ea este mai înainte de toate, și toate printr-însa subzistă. Prin existența ei lumea și-a căpătat existență și se menține
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
o neagă și o afirmă cu vehemență, pentru a certifica propria identitate. într-un ocean de civilizație, asaltat de milioane de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte ontologice: depersonalizarea (Tabloul I), originea (Tabloul II), înființarea (Tabloul III) și conștiința pură (Tabloul IV), un drum sinuos al interiorizării reflexive, de la obiect („în-Sine”) la conștiință („Pentru Sine”), a căror contopire generează esența, „totalitatea”, sacrul, pentru că - scrie Jean-Paul Sartre - „cea mai
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
condiția accederii în spațiul originar: , metaforă a reordonării existenței potrivit propriilor dimensiuni afective și psihice, semnificație impusă și de imaginea peștișorului aruncat „unde «mistuirea» e mai puternică”. Plânsul și râsul se definesc ca extremele unei tensiuni create de noua condiție ontologică a lui Iona, redescoperirea FIINȚEI sustrase voinței divine. Faptul este marcat tocmai de mimarea sacrului prin fixarea destinului unui peștișor aruncat în „mistuirea” cea mare și care îi revelează personajului statutul uman, prin faptul că anularea unei vieți, oricât de
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
exterioare individului, de orice natură ar fi ea, îi anulează accederea în eternitate, prin moarte, întrucât starea thanatică este impusă de hazard și nu asumată de om, atunci când el s-ar simți pregătit pentru marea călătorie: Moartea își pierde esența ontologică, dacă rămâne doar un accident biologic. Ea trebuie pregătită și înțeleasă ca un drum inițiatic, la capătul căruia Omul, devenit Ființă-întru-Lume, are Libertatea să aleagă ceea ce vrea să fie dincolo de efemera existență banală. într-o mare de incertitudini, Iona încearcă
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
modelele sale spirituale (alături de Hasdeu), admirația devenind chiar o posibilă sursă de inspirație. Astfel, similitudini între prozele celor doi mari autori sunt manifeste nu doar la nivel tematic, ci și al tehnicii narative - ambiguitate temporală, universuri paralele, rupturi în plan ontologic etc., precum între nuvela lui Eliade La Țigănci și povestirea eminesciană Ioan Vestimie. Dacă spiritul viu și curiozitatea experimentală a cercetătorului au preferat să păstreze mereu un ușor decalaj critic, o neutralitate firesc integrată studiilor savantului, „omul fără destin” (cum
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care luna le revarsă asupră-i, ca și cum l-ar înnobila cu însemnele sacre ale mitului: însă poetul nu-și proiectează numai ochiul în acest spațiu magic, întrucât elementele vizuale ce-1 populează relevă „o anumită facultate transgresivă peste diferitele granițe ontologice, semănate pe traiectul marilor depărtări cosmice, în vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
aspectele stihiale", ci întreaga sa ființă, „profilată, prin însăși structura ei, pe unda marilor depărtări" . Versurile din „Călin..." sugerează astfel existența unor orizonturi nemărginite, dincolo de hotarul ce marchează „trecerea unor nesfârșite obstacole în materie de întindere, de timp, de regn ontologic, de tip a lui a fi, care în mod obișnuit ne desparte de punctele marilor depărtări și ale marilor necunoscute" (E. Papu). Aceeași ipostază a peisajului perceput ca „finitate spațială deschisă către infinit" (Assunto), poate fi relevată și la nivelul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
cuvintelor din aceste versuri: (E. Papu) Prin cântec („..lumea muzicii atinge mai mult rădăcina ființei noastre" Manuscrise), prin arta sunetelor, omul poate ajunge mai ușor la esența lucrurilor (ca odinioară Orfeu), iar gândirea eminesciană atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: înzestrată cu „virtuți orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita și atât de greu atinsa, într-un moment de har numai, coincidentia oppositorum" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Iar această armonie este posibilă
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]