4,258 matches
-
distrează el nu este una de egalitate, fie va aloca mai puțin timp și efort, fie va cere soțului să se distreze mai puțin, fie... Cu ușurință ne putem imagina toate combinațiile posibile. Să presupunem însă că soția este încă „orbită” de dragostea pentru consortul ei, dar că din afară i s-a sugerat și indus neechitatea raporturilor dintre „ce dau și ce primesc eu” și „ce dă și ce primește el”. În acest caz, este foarte probabil că ea va
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de invitația politică la barbarie. Pe acest fundal al radicalizării spiritelor și al perspec tivei abdicării lui Carol I, o parte a Junimii intră în orbita conservatoare, acceptând invitația formulată de G. Costa Foru, în numele lui Lascăr Catargiu. Scri ind, peste decenii, despre acest moment de la 1870-1871, într un capitol din Istoria contimporană a Ro mâ niei (lucrare ce se naște din însumarea pre fețelor la
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Pe care orice frunză,/ Căzând, o poate stinge,/ Dar cerul e atât de greu de stele/ C-atârnă uneori până la pământ/ Și dacă te apropii auzi cum iarba/ Gâdilă stelele râzând,/ Și florile-s atât de multe/ Că te dor/ Orbitele uscate ca de soare,/ Și sori rotunzi atârnă/ Din fiecare pom;/ De unde vine eu/ Nu lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Totdeauna e ieri./ Grădina suspendată/ De zborul uituc al norilor/ Și de vântul distrat"). Fiecare metaforă este una absconsă, trimițând către un spațiu al vidului existențial: "În tine nu mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un zeu,/ ca peste tot, ca pretutindeni,/ vor așeza acolo un zeu / ca să ne-nchinăm lui, pentru ca el / apără tot ceea ce se desparte de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fi însoțită, cel puțin deocamdată, de vreo instanță punitivă. Nimeni nu-i scapă însă și - ca să revenim la Deleuze -, în comparație cu omul din societățile disciplinare, cu o identitate mai puternic marcată, „omul controlului este mai degrabă ondulatoriu, așezat pe o orbită, pe un fascicul continuu” (p. 244). El nu știe ce e discontinuitatea, fiind supus permanent ubicuității controlului, a cărui expansiune nu mai cunoaște limite: controlul definește condiția vieții moderne. Întreprinderile care-i furnizează material prosperă, serviciile de informații îl practică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe rând vegetația: ei vin cu imagini lubrice, într-o formulă incoloră, sau cuminți și fade, precum aceasta: Din văzduh, pe aripi de lăstuni,/ cad în Jiu și apa-nvolburată/ Spumegă orbita de culori" (Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni intelectualiste, indiferent dacă motivele, pretextele țin de tradiție, de poezia satului, sau se sprijină pe idei încorsetate într-un sistem imagistic mai complicat. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și răsăritul lunii/ îmi sparge craniul/ cu două capete și pot gândi". Fântâna devine sămânța nopții, soarele sămânța zilei, fulgerele sunt semințe, totul devine sămânță ("Treptele însămânțării"): "trăim într-o sămânță vastă,/ și tot ce este sferă se însămânțează/ pe orbită de sămânța-a altor sfere." Ca și N. Stănescu, Gr. Hagiu vine în poezie cu elemente geometrice care devin simbol al unor stări sufletești (cercul și sfera); apoi versifică idei legate de categoriile de cunoaștere sau de mișcare, de la deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doua", "Getica", ce invocă zeii gnomi, păzitori ai lumii, poetul veghează la tot ce poate să se despartă de "Sine", de aici și îngrijorarea sa: Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde/ ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza/ în orbită un zeu". În "Elegia a treia" căutătorul pare că atinge absolutul. Contemplația are loc într-o lume a somnului în care privirea se golește spre interior, în sensul că lumea reală, fixată pe retina ochiului, întoarsă în interiorul spre care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vieții, distracția trăgându-și teoria semnificației sale de la libertate. Ce ne facem cu cei pentru care a munci reprezintă unica distracție? * Filmele ne sparg măsura posibilului. Însă și legendele făceau asta, semn că de ceva vreme ne mișcăm pe aceeași orbită a transcenderii de sine; asta ar putea să însemne că ne vrem altfel decât suntem. * Existența noastră este dominată de manipularea tehnologiei contemporane, rămânându-ne tot mai puțin timp pentru a ne gândi la Dumnezeu. Poate că ar fi mai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aluneca mai degrabă spre concretețea unui real ce se lasă dezvăluit în cele mai sordide detalii: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios / închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" ( Pentru nimic în lume). Este cât se poate de evident că potențialul interpret al unui astfel de text, emblematic pentru maniera de construcție a lui Acosmei, are de luptat cu toate inerțiile de lectură ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1981); Soarele-Lup, Editura Albatros, București, 1984; Ființa de Vis, Editura Junimea, Iași, 1989; Agenția de Eufemisme, Editura Cronica, Iași, 1995; Îngerul cu arcadele sparte/ L'Ange aux arcades brisées, Editura Cogito, Oradea, 1996; Sinucigași de Lux, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Orbita Melancoliei, Editura Helicon, Timișoara, 1997; Răstălmăcirea Jocului, Editura Cronica, Iași, 1998; Cu siliconul în bandulieră, Editura Axa, Botoșani, 1999; Carantina Logosului/ La cuarentena del Logos, Editura Cronica, Iași, 2000; Zbor de păsări oarbe/ Vuelo de pájaros ciegos, Editura Cronica, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și mai tăcută/ Biserică din câte am intrat / mi-a țintuit închinarea". Într-adevăr, s-ar putea ca Valeriu Stancu să aibă dreptate: exceptând credința religioasă, numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
realizate în paralel, între Giton și Phédon, în Caractères: (29) Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît (...). (30) Phédon are ochii trași în orbite, este vinețiu la ten, slab la trup și uscățiv la față (...). Asistăm, în manieră clasică, la o enumerare de proprietăți și de părți ale corpului, plecînd de la o temă-titlu, un simplu nume propriu la început lipsit de semnificație. Cele două
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propoziției descriptive elementare: argumente non-ierarhizate la care se adaugă predicate calificative succesive (schema 7). Același procedeu guvernează și construirea portretului lui Phédon: Schema 8 PHÉDON Tema-titlu avea ASPECTE ochii tenul trupul (și) fața Propoziții descriptive PRq PRq PRq PRq în orbite vinețiu slab uscățivă De fapt, întregul text se bazează pe un procedeu simplu: aspectele întregului sînt luate drept teme pentru a se adăuga predicate ce opun în mod sistematic cele două personaje. Astfel, aceeași sub-temă "ten" apare "proaspăt" pentru unul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
expansiunea predicativă corespunde de fiecare dată unei adăugări de una sau două proprietăți la unitatea tematizată. Putem spune că Phédon are (aspectualizare) ochi, un ten, un trup și o față care sînt, respectiv (tematizare + aspectualizare sub formă de proprietăți): în orbite, vinețiu, uscățiv, slab. Ultimele fraze din cele două portrete ale lui La Bruyère nu mai trec prin tematizare. Ele trec direct prin anaforicul "El" la cele două teme-titlu pentru a conferi o singură proprietate (aspectualizare) fiecăreia: bogat vs sărac. Această
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un imperiu-lume există un singur centru, care își folosește puterea pentru a distribui resursele în interiorul lumii pe care o conduce. Roma imperială este cel mai cunoscut exemplu de acest fel resursele adunate din provincii sau prin tributul statelor aflate pe orbita sa erau redistribuite prin voința puterii centrale. În economia-lume, puterea nu mai este concentrată într-un singur punct, mai multe centre concurând, în cadrul unui sistem anarhic, pentru aceleași resurse. Dincolo de diferențele de organizare, cele două formule se aseamănă în scop
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
care îmbrățișează un câmp larg de intenții și își aduc contribuția la ceea ce înseamnă educație-cultură știință. Ținta vizată este tânărul, cu problemele sale de adaptare, dar și cu uriașul său potențial intelectual, pe care ne propunem să-l lansăm pe orbita cunoașterii și să-l stimulăm. A participat la activități de instruire și perfecționare în domeniul astronomiei, cum ar fi: Simpozionul Național ,,Educația și Astronomia în milemniul III” și Olimpiada de Astronomie. În calitate de membru al Comitetului pentru Olimpiada Internațională de Astrommie
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
de dimensiune sunt atât de mari, încât cuprinderea lor pe același desen nu este posinilă. Dacă reprezentăm planetele cele mai depărtate -Neptun, Plutonorbitele planetelor mai apropiate de Soare apar prea mici pentru a mai putea fi diferențiate. Dacă, invers, reprezentăm orbitele planetelor apropiate -Mercur, Marteatunci orbitele celorlalte sunt prea mari ca să poată fi reprezentate pe aceeași hartă. Pentru a face o oarecare ordine în mărimi și distanțe, e posibilă următoarea comparație după Ghidul Cosmosului de I.C. Sângeorzan. Micșorând de un miliard
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
mari, încât cuprinderea lor pe același desen nu este posinilă. Dacă reprezentăm planetele cele mai depărtate -Neptun, Plutonorbitele planetelor mai apropiate de Soare apar prea mici pentru a mai putea fi diferențiate. Dacă, invers, reprezentăm orbitele planetelor apropiate -Mercur, Marteatunci orbitele celorlalte sunt prea mari ca să poată fi reprezentate pe aceeași hartă. Pentru a face o oarecare ordine în mărimi și distanțe, e posibilă următoarea comparație după Ghidul Cosmosului de I.C. Sângeorzan. Micșorând de un miliard de ori, principalele corpuri cerești
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
mici controverse. In mod traditional, sistemul solar este împărțit în planete (corpuri mari ce orbitează în jurul Soarelui), sateliții acestora (corpuri mai mici ce orbitează în jurul planetelor), asteroizi (corpuri mici ce orbitează în jurul Soarelui) și cometele (corpuri mici de gheata cu orbite ciudate). Din pacate, sistemul solar s-a dovedit a fi mult mai complex: -sunt cațiva sateliți mai mari decât Pluto și doi mai mari decât Mercur-sunt câțiva sateliți ce au fost probabil asteroizi; -coada cometelor devine câteodată inexistentă ce face
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
în evidență că Luna nu este un corp omogen, prezentând anomalii de gravitație, botezate mascomi. Mișcările Lunii sunt multiple și de o mare complexitate. În mod deosebit este mișcarea numită librația, un fel de balansarte față de poziția mijlocie, pentru că planul orbitei de revoluție lunară nu coincide cu cel teresru. În mișcarea de revoluție a Lunii, viteza acesteia nu este constantă. Ea se rotește mai mult sau mai puțin repede în jurul Pământului, fiind mai mult sau mai puțin apropiată de acesta. Mișcările
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
cu cel teresru. În mișcarea de revoluție a Lunii, viteza acesteia nu este constantă. Ea se rotește mai mult sau mai puțin repede în jurul Pământului, fiind mai mult sau mai puțin apropiată de acesta. Mișcările lunare, cum ar fi: rotația orbitei lunare în propriul plan de 8 ani și 10 zile; precesia planului orbitei lunare în propriul plan de 18 ani și 224 zile; variația imclinației planului orbitei lunare față de ecliptică între 5 0 0’ și 5 0 18’ etc. Situații
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
constantă. Ea se rotește mai mult sau mai puțin repede în jurul Pământului, fiind mai mult sau mai puțin apropiată de acesta. Mișcările lunare, cum ar fi: rotația orbitei lunare în propriul plan de 8 ani și 10 zile; precesia planului orbitei lunare în propriul plan de 18 ani și 224 zile; variația imclinației planului orbitei lunare față de ecliptică între 5 0 0’ și 5 0 18’ etc. Situații deosebite sunt atunci când Pământul, Luna și Soarele sunt pe aceeași linie și în
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]