4,241 matches
-
de la teoriile lui Isaac Newton privitoare la gravitație. În secolul următor mulți autori de literatură științifico-fantastică au propus noi concepte despre sateliți, până când oamenii de știință și-au dat seama de posibilitatea reală și utilitatea unor astfel de obiecte pe orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a Pământului.
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Antares, cunoscută anterior în timpul dezvoltării timpurii că Taurus ÎI, este un sistem de lansare consumabil dezvoltat de Orbital Sciences Corporation. Având abilitatea de a lansa sarcini utile de pește 5000 kg în orbită joasă a Pământului, Antares a făcut zborul inaugural la 21 aprilie 2013. Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
preorbitale și interdigitale absente. La "Tragulus napu" și "Tragulus javanicus" pe bărbie există o glandă cutanată specifică. Vezica biliară prezentă. Cecul este simplu. Placenta difuză. Femelele au două perechi de mamelele. Craniul cerebral și cel facial au lungimi aproximativ egale. Orbitele mari, marginile lor nu proeminează lateral. Creasta sagitală absentă. Oasele lacrimale cu un singur orificiu al canalului lacrimal. Palatul osos lat. Mandibula cu o apofiza coronoidă slab dezvoltată. Sunt animale fricoase și de aceea tot timpul sunt precaute, ieșind în
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
încercare și astronaut NAȘĂ, cunoscut în calitate de comandant al Apollo 8, prima misiune care a zburat în jurul Lunii, făcându-l, alături de colegii săi de echipaj Jim Lovell și Bill Anders, primul din cei doar 24 de oameni care au zburat pe orbită Lunii. Înainte de a zbura în programul Apollo, Borman a stabilit un record de durată de 14 zile de zbor spațial pe Gemini 7 și a făcut parte, de asemenea, din echipa care a investigat incendiul ce a afectat desfășurarea misiunii
Frank Borman () [Corola-website/Science/333233_a_334562]
-
de intensități puternice și de culoarea roșie, în timp ce bastonașele vor fi activate de intensități slabe ale luminii și de culoarea albastră. S-a obținut un traseu: electroretinograma (ERG). Informațiile electrice sunt culese prin intermediul electrozilor plasați pe cornee și, la marginile orbitei, pe piele. Lentilele de contact din material plastic împiedică pleoapele să se închidă în timpul examenului. La copil, o anestezie generală poate fi necesară. Se disting trei tipuri de ERG, electroretinograme în câmp total (ERG flash), pattern-electroretinograma (p-ERG) și electroretinograma
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
Română pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA). Echipa ARCA s-a înscris în competiția Google Lunar X-Prize cu proiectul "HAAS-ELE" ce constă în lansarea rachetei HAAS în trei trepte cu ajutorul unui balon solar de înaltă altitudine, rachetă destinată să plaseze pe orbită modulul ELE (European Lunar Explorer).
Google Lunar X Prize () [Corola-website/Science/333301_a_334630]
-
din acid sulfuric coroziv și vapori de dioxid de sulf. Peste 20 de misiuni au fost trimise cu succes pe Venus din 1962. Ultima sondă activă a fost Venus Express a Agenției Spațiale Europene și s-a aflat într-o orbită polară în jurul planetei între 2006 și 2014. O sondă japoneză, Akatsuki, a eșuat în operațiunea de orbitare a planetei Venus și va încerca din nou operațiunea în decembrie 2015. Au mai fost propuse misiuni cu cost redus pentru a explora
Colonizarea planetei Venus () [Corola-website/Science/334556_a_335885]
-
a observat Ixion pentru activitate cometară, dar nu a detectat o „coamă”. Ixion este momentan la o distanță de 41 u.a. de Soare, și este posibil ca să dezvolte o coamă atunci când este mai aproape de periheliu. Ixion și Pluto au orbite asemănătoare, dar orientate diferit. Periheliul lui Ixion se află sub ecliptică, în timp ce acel al lui Pluto se află deasupra eclipticii. În mod neobișnuit pentru corpuri celeste în rezonanță cu Neptun (precum Orcus), Ixion se apropie de Pluto la mai puțin
Ixion () [Corola-website/Science/334576_a_335905]
-
Neptun, adică pentru fiecare 2 revoluții în jurul Soarelui, Neptun face 3. Este o dinamică asemănătoare cu cea a lui Pluto, în opoziție față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit anti-Plutonul. Acest fapt a cântărit în alegerea unui nume pentru corp
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
găsește într-o rezonanță orbitală 2:3 cu Neptun și are o perioadă orbitală de 247 de ani. Rezonanța dintre Orcus și Neptun înseamnă că Orcus se află întotdeauna la mare distanță de Neptun (există întotdeauna o separație unghiulară în orbitele lor de peste 60 de grade). Într-o perioadă de 14mii de ani Orcus rămâne la o distanță mai mare de 18 u.a. de Neptun. Orcus este momentan la mai mult de 48 u.a. de Soare și va ajunge
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
sincronă cu satelitul său, perioada de rotație poate coincide perioada orbitală a lui Vanth de 9,7 zile. Corpul ceresc (90482) 2004 DW a primit numele de "Orcus" la 22 noiembrie 2004. Conform indicațiilor UAI, obiectele cu o mărime și orbită asemănătoare cu cea a lui Pluto sunt numiți după zeități ai lumilor subterane („de dincolo”), prin urmare, descoperitorii obiectului au propus numele de Orcus - zeul etrusc al lumii subterane și cel care pedepsește încălcarea legămintelor. Orcus a fost reprezentat în
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
satelit. Descoperirea satelitului lui Orcus a fost raportată în publicația "IAUC 8812" la data de 22 februarie 2007. Satelitul a primit numele provizoriu S/2005 (90482) 1 cu un an înainte de a fi denumit "Vanth". Acesta orbitează Orcus într-o orbită circulară aproape sincronă cu o excentricitate de 0,007 și o perioadă orbitală de 9,54 zile. Vanth orbitează la o distanță de 9030 ± 89 km de Orcus și este prea aproape de Orcus pentru a se stabili compoziția suprafeței satelitului
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
a fost anunțată pe 22 februarie 2007 în publicația "IAUC 8812". Satelitul orbitează Orcus „într-un cerc aproape perfect”, cu o perioadă de cca. 10 zile. Brown suspectează că, la fel ca Pluto și charon, Orcus și au rotații și orbite sincrone. Vanth a fost găsit la o distanță de 0,25 arcsecunde de Orcus, cu o diferență de magnitude de 2,7±1. Mike Brown a estimat în 2009 că magnitudinea aparentă a lui Vanth este de 21,97 ± 0
Vanth () [Corola-website/Science/334607_a_335936]
-
dintre Orcus și Pluto. Brown l-a citat pe Taaffee: „[dacă Vanth] însoțește sufletele morților din momentul morții, atunci ea se află mereu cu fața spre Orcus”, o referință la probabilitatea mare ca Vanth și Orcus să se afle în orbite și rotații sincrone.
Vanth () [Corola-website/Science/334607_a_335936]
-
este un obiect transneptunian mare, care posedă un satelit. Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
Salacia are diametrul de circa 900 de kilometri. Salacia prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de planetă pitică. Salacia posedă un
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
În astronomie, precovery (din engleză: „pre-discovery recovery”) sau predescoperire este procesul prin care se găsește o imagine a unui obiect nou descoperit în imagini arhivate sau plăci fotografice create anterior descoperirii, pentru calculul mai precis al orbitei obiectului. Asta se întâmplă deseori cu planete minore, dar uneori o cometă, planetă pitică, un satelit natural sau o stea pot fi găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
al orbitei obiectului. Asta se întâmplă deseori cu planete minore, dar uneori o cometă, planetă pitică, un satelit natural sau o stea pot fi găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui corp astronomic implică măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
găsite între imaginile vechi arhivate; s-au obținut chiar și observații de predescoperire pentru exoplanete. Calculul orbitei unui corp astronomic implică măsurarea poziției acestuia cu mai multe ocazii. Cu cât sunt mai separate în timp măsurătorile, cu atât crește precizia orbitei determinate. Pentru corpurile nou descoperite există deseori doar zile sau săptămâni de măsurători, ceea ce permite doar o determinare imprecisă a orbitei. Când se descoperă un obiect de importanță mare (ca asteroizi cu o șansă de a lovi Pământul), cercetătorii încep
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]