4,474 matches
-
traversa cu armatele sale teritoriul românesc. La 9 mai 1877 Mihail Kogălniceanu, în calitate de Ministru de Externe, proclamă independența României, iar la o zi mai târziu, la 10 mai, Carol declară "Independența absolută a României". Refuzată inițial, participarea armatei române la ostilitățile purtate la sud de Dunăre este solicitată de marele duce Nicolae, comandantul forțelor imperiale. Făcând joncțiunea cu trupele rusești, dar păstrându-și individualitatea, armata română contribuie la obținerea capitulării forțelor otomane. Armistițiul de la San Stefano din 19 februarie 1878 recunoștea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1952) și Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI (1952). Acestea din urmă, cuprinzând instrucțiunile după care trebuie predată istoria în școli, inaugurează în tradiția învățământului românesc o explicită "pedagogie a urii". În repetate rânduri, dăscălimea este instruită spre a suscita ostilitatea viscerală a elevilor. În procesul predării Istoriei" - precizează programa - "profesorul educă în elevi dragostea de patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceeași vreme în care G. Orwell (2002) [1949] imagina în distopicul său roman 1984 practica celor "două minute de ură" prin care toți locuitorii Oceaniei își întrerup orice activitate pentru a participa acest ritual al furiei în care își manifestă ostilitatea față de dușmanii Partidului, școlile românești deveneau instituțiile în care se punea în practică o foarte explicit formulată pedagogie a urii. Doar că cele două minute zilnice ale urii își aveau corespondentul românesc în cele 3 ore săptămânale ale urii administrate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea conflictelor etnice pe fondul vacuumului de putere creat în urma prăbușirii sistemului comunist, care vreme de cincizeci de ani a reușit să țină în frâu pulsiunile etnice. În istoricul recent al relațiilor româno-maghiare, ostilitățile interetnice localizate spațial în Târgu Mureș în martie 1990 reprezintă episodul cel mai tensional. Amorsarea și escaladarea conflitului interetnic din Târgu Mureș a făcut subiectul analizei întreprinse de C. Goina (2000), care a urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decembrie 1989 populația mureșană a manifestat o solidaritate trans-etnică, trei luni mai târziu, în martie 1990, etnia a devenit cadrul identitar dominant și principala resursă simbolică de mobilizare politică și civică. Cele două momente (T1 - solidaritate anticomunistă trans-etnică și T2 - ostilitate interetnică deschisă) au fost legate printr-o serie de momente critice a căror succesiune a condus către conflictul etnic stradal soldat cu șase morți (trei români și trei maghiari) și peste două sute de răniți: i) etnicizarea discursivă - recursul la discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
française la sfârșitul secolului al XVII-lea. Disputa istoricilor germani se înscrie în prelungirea acestei lungi și fertile tradiții conflictuale a gândirii occidentale. Odată cu declanșarea disputei și pe măsură ce tranșeele intelectuale au fost săpate pentru a demarca taberele implicate în conflict, ostilitățile s-au derulat pe două fronturi paralele: în spațiul academic al publicațiilor profesionale, cât mai ales în sfera publică prin intermediul ziarelor de prestigiu ale presei germane. În fapt, prima salvă a fost lansată de Ernest Nolte în paginile ziarului Frankfurter
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
320 Catherine S. Cox, art. cit., p. 209. (trad. n.) 321 Elaine Treharne, op. cit., pp. 109-110. 322 S. H. Rigby, op. cit., p. 146. 323 Ibidem, p. 147. 324 Ibidem, p. 137. 325 Ibidem. 105 ce era general instituționalizat, împotriva acestei ostilități pe care o întâlnea în toate părțile.”326 Cu toate acestea, nevasta din Bath reușește să demonstreze că părerile antifeministe sunt prejudecăți personale ale unor autori care au o importanță cu precădere în spațiul eclesial, mai rigid, mai conservator, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nebunește de ea. Când aruncă săgeata spre Africo regretă imediat gestul, este mulțumită că nu l-a rănit, dar îi cere în același timp să nu o mai urmărească. Chiar și după ce îi cedează fizic, Mensola ezită între familiaritate și ostilitate, decizând, în final, să-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un adevărat fundal, care o obsedează și care o amenință nevăzut, sporindu i astfel insecuritatea, teama.997 Dar frica ei constantă este îndreptățită și cunoaște mai multe nuanțe: Cresida se teme de singurătate, de îmbătrânire, de moarte, de dragoste, de ostilitatea celorlalți, de tot ceea ce poate reprezenta o amenințare, de lucrurile pe care nu le poate controla și are toate motivele să manifeste aceste sentimente de nesiguranță. Tocmai această stare de perpetuu provizorat, de tensiune interioară îi conferă personajului feminin adâncime
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-a întâmplat a fost pentru Wittgenstein o traumă. Și-a dat imediat demisia din învățământ și s-a întors, la sfârșitul lui aprilie 1926, la Viena. În cartea sa consacrată îndeosebi acestei perioade din viața lui Wittgenstein, Bartley explică ostilitatea multor locuitori din satele de munte, în care Wittgenstein a fost învățător între 1920 și 1926, în felul următor: „În ciuda modului său de viață ascetic, Wittgenstein era socotit mai departe bogat; era considerat socialist; se știa că nu era un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
continuă mișcare. Nu revenea la idei formulate anterior decât pentru a le critica și a le respinge. Cum a remarcat von Wright, Wittgenstein se distanța de puncte de vedere pe care le depășise într-un mod care se învecina cu ostilitatea. O minte mereu preocupată să exploreze noi orizonturi nu avea, desigur, resursele necesare pentru a sistematiza gândurile și a le prezenta într-un mod cât de cât accesibil pentru studenții obișnuiți. Iar aceștia nu aveau cum să cunoască multe lucruri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
totuși o apropiere. Wittgenstein nu ar fi pretins că opera lui marchează o revoluție în filozofie. Modul în care se desprinde Wittgenstein de tradiția filozofică se deosebește radical de ruptura cu tradiția a unei gândiri ai cărei vectori principali sunt ostilitatea față de metafizică, empirismul, încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor programatic a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
înapoi) relevă interiorizarea unor modele de comunicare nonverbală cu scopul integrării sociale, menținerii relațiilor prin recunoașterea statutului celorlalți, evitării pedepselor, obținerii unor avantaje etc. Analogia dintre mișcările corporale folosite de om și de animale se observă mai ales în exprimarea ostilității, agresivității, dominării, teritorialității, dar și în cazul curtării, începând de la prima întâlnire și progresând până la actul sexual. Curtarea la om spre surprinderea unora, destul de apropiată în unele aspecte de cea care se manifestă la animale sau la păsări cuprinde o
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
oprire sau reținere. În interacțiunea cu elevii se recomandă ca profesorul să țină mâinile deschise și palmele orientate în sus pentru a le transmite elevilor disponibilitate, colaborare, apropiere și să nu încrucișeze mâinile la piept, deoarece acest gest reflectă închidere, ostilitate și frustrare. Direcția de orientare a mâinilor profesorului poate transmite elevilor tipul său de personalitate: dacă gesturile sale sunt îndreptate mai mult spre elevi, atunci este extravertit, iar când gesturile sale sunt îndreptate mai mult înspre propriul corp, este introvertit
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială, culturală și religioasă: Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie, descurajare ............................................. 221 Comportamentul antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226 Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În situații limită: suicidul, riscul mortal, sadismul ............................ 245 Modelele - inductoare ale atitudinii ......................................................................... 246 Destin, fatalitate - liber arbitru; cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apoi îl asasinează pe Mareșalul d' Ancre, unul din protejații reginei mamă. Maria de Medici consideră acest gest de nesupunere a fiului său drept o ofensă majoră și din acel moment relațiile dintre cei doi au fost marcate mereu de ostilitate. Un alt motiv de neînțelegeri dintre regina-mamă și tânărul Ludovic al XIII-lea era cuplul Leonora Galigai și soțul său, Concino Concini, preferați ai Mariei de Medicis și sfătuitorii acesteia. Ludovic a considerat că cei doi străini se implicau mult
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
În raport cu enunțul; apartenența ei la grupul celor defavorabile este o condiție prealabilă. Așadar, din această perspectivă, conținutul enunțului nu este foarte important; chiar dacă ar fi fost altul, ipotezele și premisele contextuale ar fi fost accesate/construite În funcție de același criteriu al ostilității față de emițător. Adică, foarte important este locutorul, și nu enunțul; mai exact relațiile sale cu interpretul. Și mai exact, percepția interlocutorului asupra naturii relațiilor sale cu locutorul. Un alt profesor, aflat În aceeași situație cu cel de mai sus, ar
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mutuală sau la confruntarea între două sau mai multe persoane în vederea atingerii unui scop indivizibil (sau în vederea obținerii unui beneficiu) ele au ca efecte pozitive: creșterea cantitativă și calitativă a producției de bunuri și servicii, iar ca efecte negative: creșterea ostilității, înstrăinării, suspiciunii, frustrării, anxietății, conflicte. Multe activități umane reprezintă o combinație a cooperări și a competiției. În situația competitivă accentul cade pe datele și pe cunoștințele individului pentru rezolvarea problemei. În situația cooperării devin dominante aspectele socio-emoționale (participarea, comunicarea interpersonală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fals conflict și generând anumite atitudini, reacții și replici că (con)ducă la transformarea lui într-un conflict real. Acest proces este mult mai probabil să se întâmple/să se desfășoare într-o atmosferă concurențială/ competitivă, de suspiciune și de ostilitate decât într-una de tip cooperativ, de încredere și de susținere reciproce. d. După centrarea conflictului, putem vorbi despre: • conflict centrat pe sarcină. Karen A. Jehn (1995, apud Milcu, 2005, p. 49) a observat că membrii grupurilor fac distincția între
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prea multe angajamente/promisiuni pe care nu reușesc să le onoreze. Ei nu se gândesc la consecințele nerespectării cuvântului. Întrucât sunt persoane drăguțe, speră că totul va fi bine. "Serviabilii" își mențin aparența agreabilă, dar în interior dezvoltă lent o ostilitate mută. Ei nu vor să ofenseze pe nimeni, nici măcar pe cei care sunt mânioși, pentru că vor să trăiască în bună înțelegere. Consideră că un refuz înseamnă a intra în conflict cu cei din jur. Pasivi, nonasertivi, evitanți, "serviabilii" nu spun
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
propriile gânduri și propriile sentimente) și cea de liniștire, de defulare 15. Trebuie precizat faptul că autodezvăluirea poate produce (și) probleme (relaționale) dacă vorbitorul insistă pe caracterul negativ, deprimant al propriilor probleme. Prin contagiune afectivă, ea poate provoca ascultătorului anxietate, ostilitate, depresie, ceea ce înseamnă că interlocutorul poate respinge (după un sfert de oră) vorbitorul, iar în viitor avertizat va evita repetarea unei asemenea experiențe (neplăcută și ineficientă/slab eficientă în raport cu situația conflictuală existentă). Pentru realizarea ascultării active și reușita ei, A
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aspectelor relaționale); • înfrângerea personală devine mult mai importantă decât dezastrul comun; • mecanismul folosit de o persoană în vederea influenței altei persoane este prin excelență coercitiv. În plan atitudinal, apariția și derularea procesului competitiv/concurențial are următoarele aspecte: • implică atitudini negative, de ostilitate, de închidere, de dispreț, de respingere, de suspiciune, de bănuială, de circumspecție; • are ca punct de pornire tendința participantului de a-i exploata și de a-i manipula pe ceilalți în vederea realizării propriului său scop/obiectiv/interes; • stimulează și întreține
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică (Cosnier, 2002). Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]