KorAP: Find »[drukola/base=pantalon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...388 >

9,678 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A, și pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A, și pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și asta e nouă! Asta e pentru emisiune, răspund prompt. Și fusta asta? — Pentru emisiune. Și pantalonii ăștia noi? — Pentru... — Bex. Suze se uită la mine, mijindu‑și ochii. Câte rânduri de haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind, și uite o fată care traversează, îmbrăcată în pantaloni foarte drăguți, cred că de la Nicole Farhi și... O, Doamne. Un bărbat între două vârste, cu costum închis la culoare, vine către mine, și îl recunosc. Este Derek Smeath, managerul meu de cont. Ah, și cred că m‑a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dimineață o să mă fac că sunt adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb și mergem. Caută în valiză și scoate o pereche de pantaloni și o cămașă albastră la dungă. — Te schimbi? zic după o pauză. E cu... ținută obligatorie? — Nu, în nici un caz, spune Luke. Mă gândeam doar că nu vrei să cobori cu... hainele astea de pe tine, să zicem. Arată amuzat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
le scriu o scrisoare... Ia să văd. Suze înșfacă factura și face ochii mari. 365 de lire? Bex... — Trebuie să fie o greșeală, zic, dar în glasul meu nu se mai simte tot atâta convingere. Îmi aduc aminte brusc de pantalonii ăia de piele pe care mi i‑am luat de la reducerea de la Marble Arch. Și de halatul ăla. Și de faza aia pe care am avut‑o la un moment dat, când mâncam sushi de la M&S în fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val de afecțiune și îmi dau seama că Suze are dreptate. Trebuie să am încredere în el, nu? Zău, ce știe Alicia Scorpia cu pantaloni? Mă duc la pagina 74, unde e un articol despre Cei mai influenți bărbați ai Marii Britanii. Mă uit în josul paginii... și nu pot să nu remarc faptul că unii dintre acești bărbați influenți sunt pozați împreună cu partenerele lor. Poate e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Apoi îmi dau brusc seama că așteaptă să mă așez eu întâi și mă arunc repede pe canapea. — Vrei o rici? îl întreb politicoasă. Cam devreme, zice Tarquin și râde nervos. („Rici“ înseamnă băuturici, pe limba lui Tarquin, apropo. Și pantalonii sunt „panta“ și... așa mai departe.) Nu cufundăm într‑o altă tăcere îngrozitoare. Pur și simplu nu pot să nu revăd în minte filmul întâlnirii noastre - de exemplu, momentul ăla când a vrut să mă sărute și eu m‑am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și Kent Garland de la HLBC. El scanează rapid lista și îmi oferă un surâs înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă într‑un costum bej cu pantaloni și un bărbat cu trăsături fine, în costum negru, la fel de imaculat și cu cravată verde sobru. Rezist tentației de a o lua la fugă și înaintez cu un zâmbet încrezător, întinzându‑le mâna. Amândoi își ridică privirile spre mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând să par cât pot de în largul meu și mai ales să nu mă uit la partea din față a pantalonilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând să par cât pot de în largul meu și mai ales să nu mă uit la partea din față a pantalonilor lui. — Toate bune și frumoase? — Da, mulțumesc! Iau o fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dejun cu un anume Greg Walters de la Blue River Productions. El e cel care mi‑a trimis coșul cu fructe și era înnebunit să mă cunoască și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care mi le‑am ales deja și zâmbetul femeii pălește ușor. Când am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și cu guler de catifea? — Deci, puteți proba jacheta... și fusta... Iau hainele de la ea și mă uit neîncrezătoare la fustă. Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
da? Christina Rowan îmi zâmbește prietenește. Cu ce te ocupi, Becky? Lucrezi în modă? — O, nu. Mă ocup de finanțe. — De finanțe! Serios? Ridică din sprâncene. — Dau sfaturi financiare la televizor. Despre pensii, chestii de‑astea... Iau o pereche de pantaloni pufoși de cașmir. Nu sunt nemaipomeniți? Chiar mai frumoși decât cei de la Ralph Lauren. Și mai ieftini. — Sunt frumoși, nu? Mă privește întrebător. Ei, e bine să ai clienți atât de entuziaști. Își bagă mâna în buzunarul jachetei și scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nimic. — Ce să zic? spun, râzând. Zău, așa mă știi tu pe mine de mironosiță? Vorbim pur și simplu despre... Tac în clipa în care ușa lui Suze se deschide - și e doar Tarquin, care nu arată rău deloc, în pantaloni sport și puloverul de la mine. — O, zic surprinsă. Am crezut că tu ești noul amorez al... Mă opresc brusc și mă uit la Suze cu un zâmbet cât toată fața. Dar ea nu‑mi zâmbește. E ocupată să‑și roadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la șifonierul meu și, până la urmă, alegem o fustă simplă neagră și o jachețică gri, care, după părerea mea țipă „frugală, sobră și de încredere“. După care trebuie să își aleagă și ea costumația de „prietenă rațională și de nădejde“ (pantaloni bleumarin și cămașă albă). Și suntem aproape gata să plecăm, când Suze hotărăște că, dacă nu merge așa, va trebui probabil să flirtăm cu el cu nerușinare, așa că ar trebui să avem amândouă pe noi lenjerie sexi. Apoi eu arunc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Suze a doua zi dimineață, în timp ce mă pregătesc. Vezi? Știam eu că o să te vrea înapoi. Clare Edwards aia e de comă! Total... — Suze, o întrerup. Cum arăt? Foarte bine, spune Suze, măsurându‑mă cu privirea aprobator. Am pe mine pantalonii negri de la Banana Republic și o jachetă cambrată deschisă la culoare, peste o cămașă albă și o eșarfă verde închis la gât. Mi‑aș fi pus eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă, nevenindu‑i să creadă. La naiba, Bex, câte perechi de pantaloni negri ai? — Una singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă, nevenindu‑i să creadă. La naiba, Bex, câte perechi de pantaloni negri ai? — Una singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru schi! Sunt cu totul și cu totul altceva. Sunt de sport. Suze se întoarce și se uită la mine. — Bex, tu n‑ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și simplu nu le pică fisa. Nu pricep cum e când nu ai nici un sfanț. Am înțeles, zic, sforțându‑mă să zâmbesc. Păi, din păcate, nu prea mi‑a mai rămas nici un Rembrandt. Tot ce am e... un catralion de pantaloni negri. Și niște tricouri. — Și un costum de scrimă, se bagă Suze. În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]