7,232 matches
-
doctorului Powell, răsfoind un număr vechi de doi ani din Redbook și rugându-mă În tăcere ca domnul supraponderal de lângă mine să nu-și mai morfolească guma. Am privit cu jind ușa pe care scria VIP și am fantazat În legătură cu paradisul dentar de pluș care se deschidea cu siguranță de partea cealaltă. M-am resemnat la ideea că voi fi Întotdeauna dintre cei care se uită de pe margine. Dar iată-mă, la numai câteva luni după asta, În față la Sanctuary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
va trebui să-l mai sun o dată și să mă scuz, dar pur și simplu n-am reușit s-o fac În momentul ăla. N-aș lipsi pentru nimic În lume. Vorbim mai Încolo. Mi-am terminat mica bucată de paradis și am comandat Încă una, pe care am devorat-o tot Într-un timp record. Mă uitam absentă pe un număr zdrențuit din Post pe care-l lăsase cineva pe masă când Îmi sună telefonul. Pe ecran apăru scris ACASĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar știam cu certitudine că Abby nu fusese prezentă la Festivalul Recoltei al părinților mei și de aceea era atât de chinuitor pentru mine să-mi văd numele sărindu-mi În ochi dintr-un titlu din New York Scoop. PROBLEME ÎN PARADIS? ROBINSON RECUPEREAZĂ ÎN ORAȘUL NATAL. Abby continuase să comenteze cum că „absența mea bruscă“ era demnă de remarcat, pentru că eu și Philip fuseserăm „inseparabili“, iar faptul că „fugisem“ acasă la părinții mei indica În mod evident niște probleme majore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte. El
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la care să ne pricepem mai bine decât să ne dăm cap în cap și să ne interogăm unul pe altul. Va Va Voom Girl își aruncă blana în poală. — Dormitorul e la fel de exotic? Buzz râse. — Nocturnă în serai și Paradisul e roz. Îți spune ceva? — Asta-i tot o întrebare. Întreabă-mă ceva provocator. Buzz își scoase haina, desfăcu tocul pistolului și îl aruncă pe scaun. — Okay. Pune Mickey pe cineva să te urmărească? Audrey dădu din cap. — Nu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
informații, să le uite cât mai rapid. Știind că el va trebui să caute, continuă. Majoritatea cazurilor erau legate de homosexualitate. Magazinul universal Broadway de pe Hollywood, colț cu Vine, avea la etajul al patrleau o toaletă cunoscută sub numele de „Paradisul sugătorilor”. Perverși întreprinzători găuriseră pereții toaletelor alăturate, permițându-le ocupanților lor să se bucure de momente de copulație orală. Dacă parcai pe strada care dădea spre Griffith Park și aveai o batistă albastră înnodată pe antenă, însemna că ești homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste zece ani de un mare prieten pictor, Mac Avoy, musafir pentru câteva zile în casa Celibidache. Esențialul de pe cele două pagini pline de ștersături și greșeli era: Si le monde était comme monsieur, le monde serait heureux comme au paradis! 1 29 IMAGINI DE INTERIOR 1. Dacă toată lumea ar fi cum este domnul, lumea ar fi fericită ca în rai! (fr.) A doua epistolă era de la șoferul pus la dispoziția lui Sergiu de către Primăria Parisului. Acesta îi scrisese: Cher maître
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care cunoaște fiecare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că această poiană ne vede, așa cum vede albastrul cerului printre vârfurile brazilor, În diminețile de vară. Albastrul de Voroneț ar trebui să fie cerul văzut de brazi și de iarbă și de tot luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fie cerul văzut de brazi și de iarbă și de tot luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
printre rândurile de vie în căutarea butucilor cu poamă văratică, se cățărau în pomii cu fructele date în pârg, bucurându-se cu toată ființa de lărgime, de libertate, de alergare. Trăind sentimentul că mă aflu într-un autentic petic de paradis pământean, dialogul cu primitoarele gazde se învârtea în jurul problemelor complexe ale vieții, apropiindu-se tot mai des de adevărul zicalei că omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
zile de toamnă autentică. Stau pe o bancă însorită, inspir cu plăcere aerul curat, parfumul florilor și al frunzelor așternute pe alei. Privesc cu simpatie și îngăduință jocurile dezlănțuite și gălăgioase ale copiilor aduși de mame sau bunici în acest paradis să zburde nestingheriți, să-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
experimenteze pe drumul spre locul de întâlnire cu Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când se simțea atât de alb și de nobil, alb ca zăpada chiar, alb ca un pantof de tenis, alb ca un înger mic, într-un paradis al dracului de pufos. La naiba cu micul bastard! Harry duce în mâna stângă o rachetă de badminton, cu suport de lemn. O leagănă în mână, simțindu-i greutatea, apoi, fără a se gândi de două ori îl lovește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
petrece și, pentru câteva săptămâni, existența sa se desfășoară în limitele spațiului strâmt, destinat eunucilor. Nu are acces nici la mandanea, aripa bărbaților, nici la zenana. Este Rukhsana, cea care plutește între două lumi. Dincolo de porticul trandafiriu, se află un paradis al femeilor și al apei curgătoare. Sunt probabil peste o sută de femei acolo, de la babe până la copile. Unele sunt concubinele sau soțiile nababului. Altele sunt servitoare sau cameriste, descendente ale femeilor sosite la Fatehpur făcând parte din zestrea cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pe podea. Noi nu ne-am născut, domnule Bridgeman. Am fost făcuți. Eu, de exemplu, n-am simțit dintotdeauna că aș avea un destin pedagogic. Fac parte din generația nouăzeci - toți am fost flori de seră. Am trăit pentru un paradis artificial, pentru exotic, pentru bizar. Dar când am realizat că imaginea mea ca estet în proprii mei ochi nu ducea la nimic bun, am intrat la clasă. Așa am ajuns aici. Iată-mă. Își întoarce atenția din nou asupra Orhideei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O! Stea minunată! merge alături de el, respiră minunat, îi simte mâna fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poreclă. Poxridden înseamnă „cu fața ciupită de vărsat de vânt“, iar Half mast este un termen care desemnează coborârea drapelului național pe jumătate, în semn de doliu; coborârea pavilionului în bernă. Hurie, fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. O persoană care nu se include în nici un grup, un neadaptat. Oxford University Cave Club, Oxford University Rugby Football Club, Oxford University Boat Club. Command Sergeant Major. West African Frontier Force. PAGE PAGE 123
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peste zece ani de un mare prieten pictor, Mac Avoy, musafir pentru câteva zile în casa Celibidache. Esențialul de pe cele două pagini pline de ștersături și greșeli era: Si le monde était comme monsieur, le monde serait heureux comme au paradis! A doua epistolă era de la șoferul pus la dispoziția lui Sergiu de către Primăria Parisului. Acesta îi scrisese: Cher maître... je suis né sourd, mais avec vous ce matin j’ai entendu la musique. — Ce poate fi mai emoționant decât această
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ce îți mai amintești de la Câmpulung? — La Câmpulung aveam o casă mare de lemn, ca o cabană de munte, pe care „binefăcătorii“ din perioada comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care cunoaște fiecare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Triumful indolenților; ed. Ars Loga 2011 13* Cântece de shomerie ed. Ars Longa 2011 14* Diamantele de cretă; ed. Ars Longa 2012 15 * Aviatori ieșeni; documentar, împreună cu cdor. Constantin Iordache; ed. Ars Longa 2007 ** Volume aflate în lucru: ** Bântuind prin paradis ** Conspirația limbricilor *** Studii și comunicări: ** Istoricul titlurilor nobiliare și a gradelor militare ** Comunicarea, formă fundamentală de manifestare a viului ** Fascinația ipotezelor ** Basmul, doar o poveste de adormit copii? ** Cu umor despre umor și râs ** Infrasunetele între legendă și cercetare împreună cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrăjile mele toate numai tu le-mplineai. ești pasăre măiastră, cu aripi de cocor, deschide-mi o fereastră și-nvață-mă să zbor. eu vreau să zbor cu tine într-un tărâm de vis, prin lumile divine și chiar în paradis. ți-am fost mereu povară, iubire și durere, iar tu floarea mea rară, din care-am cules miere. VICTOR BURDE Este născut în localitatea Perii - Vadului, jud. Sălaj la data de 07.03.1942. în prezent, domiciliază în municipiul Alba
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]