8,224 matches
-
cu ochii deschiși, Valuri de râuri proaspete în somn, Apăstătută, Vânt la Tìndari, În mine rătăcita fiece formă, Bâtlan mort, Insula lui Ulise, pentru a stabili corespondențe cu imagini similare din canturile: Către Angelo Mai, La nunta surorii Paolina, Imn Patriarhilor, Viața solitara, Renașterea la viață, Amintirile, Dragoste și moarte, Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, La portretul unei femei frumoase, Contelui Carlo Pepoli.285 3.2.2. Tăcerea începuturilor, tăcerile sfârșitului În opera lui Salvatore Quasimodo dimineață, nașterea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sensul propriu de necunoscut, anonim (în La Monumentul lui Dante, Brutus cel Tânăr, În mine rătăcita fiece formă, si Mobil al sferelor și al tăcerii). Dacă este asociat unui spațiu, accentuează trăsătură de mister. Alteori exprimă uimirea în fața necunoscutului (Imn Patriarhilor, Catre Angelo Mai, În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vers, marchează, în aceast fragment concluziv, interiorizarea stării nocturne. El amintește de modalitatea în care Leopardi folosea același epitet pentru a descrie, în tonuri mai puțin reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
accentuată la nivel sintactic prin intervenția ce pune în valoare adjectivul ignoto. Dacă sicilianul îl scoate în relief prin plasarea la început de vers, lăsându-l să concentreze întreaga greutate tematica a poeziei: trezirea la viață pământeasca, Leopardi, în Imn Patriarhilor, îl așează la final și îl evidențiază separându-l prin enjambement de determinatul sau. Motivului tăcerii, bine reprezentat la ambii poeți, contribuie la evocarea în termeni pozitivi a universului neatins, a peisajelor intacte (nearate / ogoare) premergătoare vieții: mute razele de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
violente a acestora (v. 57), în final că suflu domol al atmosferei de liniște de dupa furtună, ce anunță tema centrală a viitorului cânt Liniștea după furtună.341 Păstrând aceeași tușa de manifestare energică a ostilității naturii, vântul este în Imn Patriarhilor semnul maniei cerului: Pribeag, gonit de spaime, ucigașul / fugind de umbre și de furia neagră / a vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
furtună, ger sau zăpușeala, / se chinuie să meargă. (Cantul nocturn al unui pastor pribeag din Asia, vv. 21-28).345 Rezumând, vântul apare că manifestare violență a ostilității naturii, ca semn al maniei divinității (cu referire la Dumnezeul creștin în Imn patriarhilor sau la zeii olimpieni în La nunta surorii Paolina), dar și ca simbol al golului, al pustiului din prezent, cu toate implicațiile leopardiane ale dialecticii trecut modernitate. În registru pozitiv este utilizat că vehicul al cunoașterii și al amintirii devenind
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
milă pentru animalul tânăr / din iarbă, atins de moarte / în zori, pe câmpul ud de ploile de mai (Elegos pentru dansatoarea Cumani) sunt posibile ecouri leopardiene. Într-o situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent întâi în Imn patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este confirmat și scos în evidență de adjectivul ignoto, pus în valoare prin modificarea topicii firești, prin hiperbat; în vreme ce scriitorul sicilian îi acordă acestuia greutate prin plasarea la început de vers, de exemplu în Forme de arbori chinuite, în Imn Patriarhilor autorul romantic îl plasează la final de stih și îl reliefează prin separarea de regentul sau. În versurile recanatezului durerea, constantă a existenței umane, este alimentată de imposibilitatea omului de a dialogă cu natura, adică de limitele sale intelective și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ideal text de tip filoxenic, fiind gata, asemenea lui Avraam, să-l ospeteze și să-l odihnească spiritual pe cititorul găzduit între paginile cărții sale, cu posibilitatea ca, fără să știe, așa să-i primească, precum într-un alt timp patriarhul biblic, pe îngeri, și să ajungă și el la "limana vieții de veaci". În fapt, topoii retorici ai modestiei ori invocând nevrednicia și neajungerea mijloacelor pentru a slăvi îndeajuns măreția subiectului, ca în Cuvîntu innaintea cărții aceștiia cătră Preasfințitul Mitropolit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Străinătate, București, 1921. BIBL.1936 = Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic, în vremea domniei Majestății sale Carol II, regele românilor, din îndemnul și cu purtarea de grijă a înalt prea sfințitului dr. Miron Cristea, patriarhul României, cu aprobarea Sfântului Sinod, București, Tipografia cărților bisericești, 1936[trad. de Nicodim Munteanu, Gala Galaction, Vasile Radu]. BIBL.1944 = Biblia sau Sfânta Scriptură, după textul grecesc al Septuagintei, tipărită în zilele majestății sale Mihai I, regele României [...], ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îngrijită și prefațată de Ion Maxim. Craiova: Ed. Scrisul Românesc, 1983. Biberi, Ion. Eseuri literare, filosofice și artistice. București: Ed. Cartea Românească, 1982. Biblia sau Sfânta Scriptură. Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod. Societatea Biblică Interconfesională din România, 1994. Bogdan, Dan. Pe urmele lui Ion Ghica. București: Ed. Sport-Turism, 1987. Blecher, M. Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate. Vizuina luminată. Corp transparent. Corespondență. Ediție îngrijită, tabel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scăpat de condamnarea la moarte cu fuga la nemți (7, vol. 4, p. 109), iar baronul d'Holbach (1723- 1789) a fost o "mașină de război anticreștină" (7, vol. 4, p. 255). Cucerind Constantinopolul, turcii nu l-au înlăturat pe patriarh, nici nu au desființat alte patriarhii orientale și mitropolii sud-estice, dovedind astfel că erau mai aproape de înțelepciune decât de lipsă de autocontrol. Impunând odată cu Coranul birurile în bani, bunuri și mulți robi tineri, turcii au rezistat ca imperiali peste noi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trei mari forțe asiatice (Japonia, China și India), la început de nou mileniu pentru America de Sud se afirmă Brazilia și Mexic, în spațiul Tropicelor unele puteri islamice cu angajare dublă, spirituală și politică, întâlnesc principalii adversari spirituali animați de ecumenism: papa, patriarhii ortodocși, liderii protestanților și neoprotestanților, new age și altele. Descrierile ori avertizările apariției fenomenelor dăunătoare, făcute în limbajele naturale, întărite/substituite prin limbajele religioase și artistice potrivite să atenueze groaza, panica și intimidările ideologico-manipulatorii, devin semnalizări importante pentru organizații democratice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în care, cu un exemplu cunoscut, conceptul de „miracol“ din teologie devine analog celui de „excepție“ juridică este revelatorie. În al doilea caz, problema principală teologico-politică este cea a legitimării. Medievala „ceartă a investiturilor“ sau relația bizantină dintre împărat și patriarh țin de acest scena riu teoretic. În fine, a treia variantă este specifică, de pildă, teologiilor eliberării. Mesajul religios (creștin, în acest caz) este transformat în program social și acțiune revoluționară. Demarcația nu este una clară, întrucât în momentul justificării
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în Siberia (2002), Sudan (2003) și Uganda (2009). A realizat peste 50 de reportaje și documentare în comunitățile românești din Ucraina, Moldova, Federația Rusă, Croația, Albania, Macedonia. Interviuri cu Lech Walesa, Philip Kotler, Alteța Sa Regală Prințul Moștenitor Haakon al Norvegiei, patriarhul Teoctist. A moderat dezbaterile prezidențiale și parlamentare din 2004. A realizat între 2008-2010 "Interviurile Europa FM", la Radio Europa FM. În 2011 a fost managerul proiectului RADIO CHIȘINĂU, stație a Societății Române de Radiodifuziune în Republica Moldova. Filmografie (selectivă) • Fan-Fan, rechinul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
cu prelecțiunea susținută de Amita Bhose ("Doi poeți care nu s-au cunoscut niciodată: Eminescu și Tagore"). Au urmat nu-me consacrate din țară, de la Ana Blandiana la Dan Laurențiu, de la Sorin Dumitrescu la Eugen Coșeriu, de la I.P.S. Daniel (actualul nostru Patriarh) la Valeriu Anania, de la Nicolae Breban la Laurențiu Ulici, de la Zigu Ornea la Alexandru Zub, dar și din străinătate, precum Paul Miron (Germania), Sorin Alexandrescu (Olanda), Reverend Donald Altchim (Anglia), Catherine Durandin (Franța) ș.a. *** După ce au fost finalizate lucrările de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
DISCURSUL RELIGIOS ÎN MASS-MEDIA Cazul României postdecembriste Prefață de Manuela CERNAT INSTITUTUL EUROPEAN 2013 Cuprins PREFAȚĂ / 7 (Manuela CERNAT) CUVÂNT-ÎNAINTE / 11 I. INTRODUCERE / 13 I. TIPOLOGIA DISCURSULUI RELIGIOS / 19 II. REZISTENȚA DISCURSULUI RELIGIOS AL BOR ȘI CĂDEREA REGIMULUI COMUNIST UN PATRIARH, O BISERICĂ, DOUĂ PERIOADE ISTORICE / 23 III. RECUPERAREA NORMALITĂȚII DISCURSUL RELIGIOS ÎN MASSMEDIA / 31 1. Televiziunea publică și demersul de recuperare a discursului religios / 37 a. Emisiunea "Credo" model de discurs religios televizual / 51 2. BOR și discursul religios în
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
succint parcursul istoric și tipologiile discursului religios fondator, apostolic, epistolar, patristic. Abia apoi își îngăduie să evoce supraviețuirea, în condiții de persecuție demne de timpul catacombelor, a discursului religios românesc dintre 1944 și prăbușirea comunismului. Și, sub inspiratul titlu Un Patriarh, o Biserică, două perioade istorice, comentând sinusoidele trudnicei tranziții de la dictatură la originala noastră democrație, autoarea evocă, lucid și, mai ales, cu dreaptă măsură, inegalabila personalitate a Preafericitului Patriarh Teoctist, cel care, după aproape o mie de ani, în conlucrare
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
românesc dintre 1944 și prăbușirea comunismului. Și, sub inspiratul titlu Un Patriarh, o Biserică, două perioade istorice, comentând sinusoidele trudnicei tranziții de la dictatură la originala noastră democrație, autoarea evocă, lucid și, mai ales, cu dreaptă măsură, inegalabila personalitate a Preafericitului Patriarh Teoctist, cel care, după aproape o mie de ani, în conlucrare cu Papa Ioan Paul al II-lea, a inițiat împlinirea extraordinarului proiect de refacere a unității lumii creștine. Fără îndoială că la geneza prezentului opus a contribuit și experiența
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
imaginația literară este prelungirea creativității mitologice și a experienței onirice""6. În cele ce urmează, am schematizat discursul religios creștin ortodox, urmând a aborda diferitele aspecte ale acestuia. grafic II. REZISTENȚA DISCURSULUI RELIGIOS AL BOR ȘI CĂDEREA REGIMULUI COMUNIST UN PATRIARH, O BISERICĂ, DOUĂ PERIOADE ISTORICE François Thual, în Geopolitica ortodoxiei scrie că "bisericile ortodoxe au servit drept creuzet pentru identitatea religioasă în cursul secolului XX și al catastrofelor lui politice nazism, fascism, comunism ele au devenit păstrătoare ale realităților religioase
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ortodox, ca uns al lui Dumnezeu, era obligat să protejeze Biserica și să se îngrijească de bunăstarea ei spirituală și materială. Pe scurt, acest tip de relație armonioasă Biserică Stat a fost numit "simfonia bizantină", cu principalii protagoniști: împăratul și patriarhul. Al doilea model de raportare a Bisericii la instituția seculară privește situația în care autoritatea civilă nu este creștină, respectiv ortodoxă, ci este adepta unei alte religii, în speță religia islamică. Am putea vorbi aici îndeajuns despre situația Patriarhiei Ecumenice
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
situația în care autoritatea civilă nu este creștină, respectiv ortodoxă, ci este adepta unei alte religii, în speță religia islamică. Am putea vorbi aici îndeajuns despre situația Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol după anul 1453 și despre modalitatea în care primul patriarh sub turci, Ghenadie al II-lea Scolarios, a fost nevoit să se acomodeze la noile realități politico-sociale în care se găsea Biserica Ortodoxă. Cel de-al treilea tip de raport Biserică Stat este modelul ,,Biserica Ortodoxă Rusă și regimul comunist
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
îndeplinește misiunea spirituală în condițiile pe care i le asigură modul de organizare al societății din punct de vedere social și politic"7. Toate acestea aveau să se sfârșească odată cu prăbușirea regimului comunist. La câteva zile după moartea lui Ceaușescu, Patriarhul a lansat un apel pastoral către ierarhii, preoții și monahii Bisericii Ortodoxe Române, cerându-le să oficieze slujbe de pomenire pentru cei căzuți în timpul evenimentelor din decembrie și să se roage pentru "unitate națională și biruință deplină a cauzei sfinte
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
În paralel cu instituția oficială a Bisericii, acționau și "reformiști" cu inițiativă. Astfel, în ziua de 9 ianuarie 1990, s-a înființat Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alcătuit din arhimandritul Bartolomeu Valeriu Anania, profesorul Dumitru Stăniloae, Daniel Ciobotea (actualul Patriarh Daniel), ieromonahul Iustin Marchiș, preotul Toader Crâșmariu, pictorul Sorin Dumitrescu, Teodor Baconsky. Apoi li s-au alăturat profesorul Constantin Galeriu, preotul Constantin Voicescu, Octavian Ghibu și pictorul Horia Bernea. Membrii grupului își propuneau "să inițieze și să determine un dialog
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
propuneau "să inițieze și să determine un dialog" cu conducerea bisericii, dar mai ales să provoace schimbări ierarhice 10. Spre surprinderea multora, schimbarea s-a produs repede și la cel mai înalt nivel. La 18 ianuarie 1990, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, de 75 de ani, se retrăgea la pensie "din motive de sănătate și vârstă înaintată". Unii îl atacaseră fățiș pe patriarh, prin publicațiile "laice", afirmând că dăduse prea mult Cezarului înainte de 1989, alții îi reproșau ușurința cu care acceptase
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]