4,216 matches
-
uneori involuntar. Îmi amintesc, de exemplu, de o conferință ținută într-un auditoriu din regiunea Agen, în fața unui public alcătuit în majoritate din cadre didactice. După conferința mea, în timpul tradiționalei ședințe de întrebări și discuții cu sala, un domn șarmant, pensionat din învățământ, a intervenit cu forță de expresie și eleganță a discursului pentru a ne propune analiza lui: dacă violența se dezvoltă în Franța noastră e fiindcă în licee se predau autori extrem de periculoși pe plan moral, chiar dezgustători. Pe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Institutului de Medicină și Farmacie votează numirea conf. dr. Teodor Firică în funcția de profesor la Clinica de Chirurgie de la Spitalul Colentina, împlinind visul său profesional atât de meritat. El va ocupa această funcție până în anul 1971 când va fi pensionat pentru limită de vârstă. PRIMUL DIRECTOR AL SPITALULUI DE URGENȚĂ FLOREASCA ȘI DRAMA VIEȚII SALE Spitalul bucureștean Floreasca a fost de la început, prin profilul său de chirurgie și accidente de muncă, un spital de urgență, datele despre această realitate sunt
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Alexandrescu” și va promova tot aici ca medic primar. În învățământ, începe ca preparator și asistent (cu un stagiu de 3 ani - 1953-1956 - ca asistent la catedra de anatomie), apoi șef de lucrări și conferențiar până în anul 1986 când este pensionat pentru limită de vârstă. După pensionarea acestuia în 1986, clinica a fost condusă de prof. Tudor Zamfir, (profesor din 1993), pensionat în 2005. Dr. Zamfir va suferi rigorile obligatorii de atunci ale Ministerului Sănătății, la absolvirea facultății. Repartiția era obligatorie
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ani - 1953-1956 - ca asistent la catedra de anatomie), apoi șef de lucrări și conferențiar până în anul 1986 când este pensionat pentru limită de vârstă. După pensionarea acestuia în 1986, clinica a fost condusă de prof. Tudor Zamfir, (profesor din 1993), pensionat în 2005. Dr. Zamfir va suferi rigorile obligatorii de atunci ale Ministerului Sănătății, la absolvirea facultății. Repartiția era obligatorie și pentru că asigura un loc de muncă dar și pentru că avea puterea juridică a dreptului de practică medicală. A funcționat de la
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
OSIM pentru prima bancă de os din România. Autor (prim autor) al unor lucrări de specialitate: Ghid de tehnici chirurgicale în ortopedia pediatrică (1992), Ortopedie și Traumatologie Pediatrică (1995), Tratamentul scoliozei la copil și adolescent (2001), Scolioza pediatrică (2010) ș.a. Pensionat pentru limită de vârstă, în martie 2011, rămâne în clinică în calitate de profesor consultant. În octombrie 2012 a fost pensionat pentru limită de vârstă și Conf. dr. Ion Bâscă, medic primar de chirurgie și ortopedie pediatrică. Născut în 1942, în București
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
chirurgicale în ortopedia pediatrică (1992), Ortopedie și Traumatologie Pediatrică (1995), Tratamentul scoliozei la copil și adolescent (2001), Scolioza pediatrică (2010) ș.a. Pensionat pentru limită de vârstă, în martie 2011, rămâne în clinică în calitate de profesor consultant. În octombrie 2012 a fost pensionat pentru limită de vârstă și Conf. dr. Ion Bâscă, medic primar de chirurgie și ortopedie pediatrică. Născut în 1942, în București, a absolvit Facultatea de Pediatrie a UMF București (1966), medic specialist (1977), medic primar (1991), Șef de lucrări (1992
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
operații mari anual. În anii 1975-1985 a fost ales Decan al Facultății de Medicină Militară, în două legislaturi, contribuind la organizarea și buna funcționare a acestei noi facultăți în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din București. În 1985 s-a pensionat din armată, la cerere. A fost membru titular al mai multe Societăți Științifice Medicale de peste hotare: Societatea internațională de chirurgie; Asociația franceză de chirurgie; Societatea internațională de chirurgie de urgență; Societatea italiană de chirurgie de urgență care i-a oferit
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
an a fost numit de Guvern Președinte al Crucii Roșii din România, pentru a elabora în noile condiții sociale de după 1989, noul Statut, a reorganiza societatea și a ține alegerile organelor de conducere în toată țara. În 1991 a fost pensionat din învățământ pentru limită de vârstă. A realizat 24 de inovații, invenții și procedee terapeutice personale din care menționăm: un nou tip de oscilometru (brevetat): hipertermia indusă controlată - studiu experimental (publicat în Journal de Chirurgie - Paris, 1968, nr. 5-6) studiu
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
unde va colabora la lucrarea colectivă Dicționar de termeni literari (1976). În 1975, fiind trecut printre cei care urmau să fie scoși din institut din motive de dosar, deși i se propune transferarea la Institutul de Lingvistică, preferă să se pensioneze. Traducător neobosit din latină și greacă, H. debutează în 1945 la „Revista Fundațiilor Regale”, cu o traducere în metru original a Elegiei I. Pentru pace a lui Tibul. De-a lungul anilor ’50-’60 se va face cunoscut prin contribuțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
literar, editoare și prozatoare. Este fiica Gherghinei (n. Vrânceanu) și a lui Ion Nicu Tudorică, mecanic-ajustor. Urmează școala primară și liceul la Brăila (1940-1949), iar Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvind în 1953. Până în 1985, când s-a pensionat, este redactor și șef al secției de critică la „Viața românească”. Debutează la aceeași revistă, în 1953, cu un articol despre George Coșbuc. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Revista de istorie și teorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
distrași de o multitudine de detalii și nu reușesc să se ocupe de cele câteva aspecte cu adevărat importante. Poate fi o greșeală fatală. Jack, fiul unui antreprenor/patron, a devenit director executiv al companiei când tatăl său s-a pensionat și era întotdeauna mult prea ocupat, prins în tot felul de activități, pentru a mai câștiga clienți noi și a mai inspira alți oameni. Când s-a aflat tragica veste că firma își pierduse cel mai mare client - client care
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
ficțiune, memorie, istorie.tc "Saul Bellow, Ravelstein \: ficțiune, memorie, istorie." Note pentru publicul românesc*tc "Note pentru publicul românesc*" Prin prietenul meu Richard Stern, scriitor și profesor de literatură la University of Chicago până în vara lui 2001, când s-a pensionat, am avut prilejul unei lecturi în avanpremieră a ultimului roman semnat de Saul Bellow, Ravelstein 1. Era la începutul toamnei lui 1999, cu puțin înainte ca Bellow și agenții săi literari să-și înceapă operația de marketing, dar deja în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
favorabilă mișcării revoluționare și formării generației pașoptiste. Aceasta, deși îndatorată înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși, într-un moment de luciditate premonitorie, recunoștea ruptura de timpul său și izolarea ce va urma (Meditația unui îmbătrânit poet, 1839). Pensionat sub Grigore Ghica Vodă, primește, după 1850, doar funcții onorifice: membru în comisia de pregătire a expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855), cenzor (1851-1856) și director la Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice (iulie 1856-ianuarie 1857). Momentul Unirii Principatelor îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
director de editură (1964-1968), coordonator al difuzării cărților românești în străinătate, director al Centralei Cărții (1970-1972). Între 1972 și 1983 a coordonat Direcția Teatrelor din Ministerul Culturii, pentru a fi apoi transferat ca redactor la Editura Eminescu, de unde s-a pensionat în 1987. Din 1989 a lucrat la secretariatul literar al Teatrului Național din București, alături de Andrei Șerban, și ca director artistic între 1990 și 1993. După 1990 a predat, ca profesor-asociat, cursuri de teatrologie la Academia de Teatru și Film
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
a Universității din București. Va deveni asistent, iar în 1979 lector la Catedra de literatură a Facultății de Filologie a Universității din Craiova. În 1977 și-a susținut doctoratul în filologie cu teza Poezia hermetică românească. Din 1981 s-a pensionat medical: o boală necruțătoare a pus capăt atât carierei sale didactice, cât și celei literare. A debutat în 1970, la revista „Ramuri”, unde o vreme va asigura cronica literară, iar editorial cu Poetica lui Ion Barbu, apărută în 1978 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
paznic la o grădină, pontator pe șantier, muncitor la o cooperativă, șef al Salvamarului de pe lacurile de agrement și la ștrandurile din București (doisprezece ani), pictor zugrav. Reintră în presă târziu, ca redactor la publicația „Forum” (1968-1977), de unde se și pensionează. De-a lungul timpului a frecventat cenaclurile Sburătorul și Preocupări literare și a mai colaborat cu desene, cronici teatrale, plastice și cinematografice, cu reportaje, interviuri, anchete etc. la „Revista muncii”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dumineca”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
din Cluj. În 1969 este numit director al Studioului de Radio-Televiziune Cluj, funcție pe care a deținut-o până în 1985, când studioul a fost desființat. În același an devine redactor-șef al Editurii Dacia din Cluj. În 1989 s-a pensionat medical, iar în primăvara anului 1990 a înființat Editura Sfinx. Debutează în timpul studenției cu o povestire publicată în „Tânărul scriitor” (1956), iar prima carte, În plină zi, îi apare în 1959. Colaborează la „Tribuna”, „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Din 1942 devine - în paralel - elev al Școlii Militare de Ofițeri și student la Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1946. Este încadrat ofițer la garnizoane din Corabia, Piatra Olt și Craiova, activând până în 1953, când se pensionează pe caz de invaliditate. Între 1959 și 1969 lucrează în domeniul turismului, la Sinaia, apoi se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice. Colaborează la „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” ș.a. Prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
care soliciți odihna. Doresc binele și sănătatea ta chiar mai mult decât le dorești tu. De când ai fost alături de mine totul a mers bine, prin grația divină și am toată încrederea în tine. Prin urmare te implor să nu te pensionezi [...]. Te asigur că te voi apăra de toți, oricine ar fi ei.“ Dovezile despre prietenia regelui pentru Richelieu sunt nenumărate. Un eveniment semnificativ a avut loc în timpul războiului de succesiune pentru Mantua, care a început în anul 1629 în timpul luptelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
peste Soarele lui. Uranus este În careu cu Marte și În sextil cu Soarele din natal. Saturn se află În opoziție cu Venus natală (Începutul lui 1998) și cu Marte natal (vara lui 1998, apoi Începutul lui 1999). „Tocmai mă pensionasem, iar prima jumătate a anului 1998 am petrecut-o Într-o mare nepăsare. Nu aveam obligații, nu avem griji, În schimb, aveam, În sfârșit, timp să mă ocup de o pasiune recentă: parapanta. Mă distram de minune! Apoi, pe 28
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
180. Din ea se vede lămurită starea de spirit care există în corpul învățătoresc tutovean din acea vreme (1930-1935). Ștefan Toporaș (de loc din Vinderei, mutilat în război, dar întors la catedră să lupte pentru deșteptarea satului, când alții se pensionau (n.n.) a fost dascălul proeminent care scria la revistă și lucra pentru strângerea de fonduri pentru Căminul fiilor de învățători din Bârlad). Președinte al Asociației nu mai era Ifrim, când am donat Căminului învățătorilor întreaga sumă din lucrarea mea ieșită
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ei, în conținutul mesajelor ei, o admirație, o idealizare a imaginii fratelui mai mare. În perioada copilăriei ei, imaginea de răzvrătit, de haiduc a fratelui se pare că i-a animat visele, imaginația. Inculpata pleacă la țară, abandonându-și soțul pensionat de boală (,,avea ciroză, era terminat... m-am dus la țară așa cum am venit la oraș... cu nimic... un geamantan cu câteva boarfe...”), cu gândul de a-și reorganiza viața, de a-și stabili un sens și o direcție pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este gândul la restul de 80-85% dintre angajați care și-au făcut treaba. Ei au fost în cea mai mare măsură responsabili de succesul meu în această fabrică și nu îmi pot aminti numele lor. Sper ca, atunci când vă veți pensiona, să nu purtați această povară. Obținerea rezultatelor maxime de la angajați presupune ca toți să aibă parte în fiecare zi de consecințele adecvate. Nu trebuie să-i ignorăm pe cei care au rezultate slabe, dar dacă vrem să avem o organizație
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
bacalaureat în 1946. Până în 1950 frecventează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, unde în ultimul an școlar a funcționat și ca preparator la Catedra de istoria limbii române, condusă de Al. Rosetti. Din 1950 până în 1987, când se pensionează, se dedică activității de editare a clasicilor literaturii române, ca redactor și șef de redacție, succesiv, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură și, din 1969, la Editura Minerva. Reprezentant al școlii de editare a textelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
o insulă unde se va întâlni cu Adrian Videanu, Elena Udrea, Ioan Oltean, Monica Macovei și Vasile Blaga. Pe Boc nu-l vor întâlni fiindcă el n-are loc pe insulă, fiind încă primarul Clujului până în 2049. Atunci, se va pensiona, la vârsta de 97 de ani, când pantalonii îi vor atârna ca niște araci într-o vie părăsită. Coborând pe pământul românesc ne întrebăm ce mai coace mintea lui Traian Băsescu, după declarațiile belicoase de la palatul Cotroceni, în prezența
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]