4,325 matches
-
potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a mai tuns, s-a mai bărbierit, s-a parfumat ca un fante și, spre seară, puțin amețit de vinul băut și de așteptare, a luat-o spre mahalaua Didinei, cu un buchet mare de garoafe în mâna înghețată. Peste petalele roșii ca sângele cădea găteala iernii într-un joc rece, iute. În cârciumă ardea un godin mic care scotea fum. Pungașii dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zilele noastre, la edificii reprezentative ale modernității. Foarte interesant este Însă faptul că această proporție magică este prezentă și În natură, În distanța dintre frunzele copacilor, În spiralele semințelor de floarea-soarelui și ale ananasului, la conul de brad, la unele petale de flori etc., ceea ce face din ea o expresie matematică a armoniei universale. Cu atât mai mult cu cât, repet, Leonardo da Vinci a făcut-o evidentă și pentru dimensiunile trupului uman, În acel desen cunoscut sub titlul Omul vitruvian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mahon lustruit, ici și colo În beznă, reflectau rămășițele de lumină din stradă, unde globurile felinarelor Înalte din mijlocul lor Își răspândeau deja licărul lunar. Pe tavan se mișcau umbre transparente. În tăcerea aceea, zgomotul sec produs de căderea unei petale de crizantemă pe o masă acoperită cu marmură Îți făcea nervii să zvâcnească. Budoarul mamei avea un bovindou foarte potrivit pentru a privi afară pe strada Morskaia În direcția Pieței Maria. Lipindu-mi buzele de țesătura subțire care acoperea geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acestea, cu cât mă apropiam mai mult de sfârșitul poeziei, deveneam tot mai sigur că tot ce vedeam În fața ochilor vor vedea și alții. În timp ce Îmi concentram privirea asupra unui strat de flori În formă de rinichi (și observam o petală roz căzută pe pământ și o mică furnică investigându-i marginea descompusă) sau contemplam coaja ca o diafragmă a unui trunchi de mesteacăn pe care un huligan o despuiase de Învelișul ca o hârtie pepit, eram convins că toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
râul Îngust se Împleteau pentru a alcătui, cu ajutorul replicilor - aproape perfecte, aproape nevălurite - din apă, trei frumoase ovaluri. Apa arunca, la rândul ei, o pată de lumină dantelată pe piatra intradosurilor pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oferta dumneavoastră." "Să nu uit, domnule Scarlat! Luați și arma luni seară. Măștile le veți găsi în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații sânt atât de prostuți, draga mea... Din nefericire, s-au născut prea puține femei care o știu. L-ai e-pa-tat pe bietul Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cinică, Florence, dar eu te cunosc, te cunosc bine. Șopti: Ții minte, atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem împreună de la doamna Stavropol. Pe Jianu, înfloriseră trandafirii. Ai rupt unul roz și-i sorbeai petalele... La despărțire, mi l-ai înfipt în butonieră... Știi, Florence... să... sărutarea aceea n-am uitat-o niciodată. A fost lucrul meu cel mai de preț. ― Femeia întrebă gîtuit: ― Crezi că-mi fac bine poveștile astea? ― Iartă-mă... Mi-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era prima dată că prăpădea ceva ce i se încredințase și-i era foarte rușine. Se și vedea dat afară și rămas pe drumuri, cea dintâi regulă la comisionari era să nu pierzi nimic, să nu strici nimic. Nici măcar o petală, spunea patronul, deși la unele buchete de trandafiri era aproape cu neputință. Se gândi la mama lui, care iarna găsea mai greu de lucru, iar când avea crize n o mai voia nimeni. Iar groaza lui era să nu ajungă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iodat al frunzelor amare. Te rugăm, dragă omidă, lasă-ne să ne bucurăm și noi de soarele acestei primăveri! Uite ce frumos au înflorit cireșii! Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în special prin grădinile din împrejurimi, primele floricele precum și micile vietăți ce se strecurau grăbite pentru a găsi un locșor în spațiu, cât mai ferit și cât mai aproape de soare. Înverzise iarba de pe coclauri, ghioceii și zambilele și-au deschis petalele, gărgărițele cu miile se ridicau pe tulpinile arborilor tineri și bătrâni care au început să înmugurească și, odată cu toate acestea, lua amploare pofta de aventuri a copiilor. Pentru a savura din plin plăcerile pe care le oferă natura, un grup
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bizară a realității la lumina simultană a sutelor de lumânări, a miilor de stele și a invenției lui Edisson. Două flori, subțirele și mlădioase, două garofițe suple, evadate dintr-o grădină botanică a unui rege nepământean, cu un colorit al petalelor neclar și estompat din cauza luminii difuze ce nu putea acoperi în totalitate întunericul și un bujor, care se deosebea de celelalte două atât prin dimensiune cât și prin colorit și care împreună formau un aranjament floral, un fel de ikebana
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atât prin dimensiune cât și prin colorit și care împreună formau un aranjament floral, un fel de ikebana nocturnă. În timp ce s-a apropiat bujorul de colegul de cameră, pentru a lua "lumină din lumină", s-a produs un scurt-circuit între petalele florii încă nedefinit colorate, care s-au înroșit, și mustăcioara neagră care a început să vibreze în neștire. Scurtcircuitul a fost însoțit de un arc-voltaic ce-i topea și îi contopea pe amândoi într-un tot indestructibil. Bidaru era sigur
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu vreo câțiva ani în urmă, când era cel mai fericit muritor și care i se arăta mereu, de câte ori gândurile o luau razna. O cărare îngustă, scăldată în soare, în mijlocul unui câmp înecat într-un ocean de flori multicolore, printre petalele cărora Bela, alături de Marcela, discutând nimicuri ca două prietene vechi, ambele cu pălării de vară cu boruri mari, în timp ce în jurul lor sar într-un picior și aleargă mai mulți copii poznași de diferite vârste, iar el cu Gicu ceva mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încât îi împiedecau la alergat, trebuiau să ridice sus picioarele pentru a putea păși, iar florile, ce creșteau printre firele de iarbă de culori, forme și dimensiuni diferite, erau atât de multe, încât vânătorii parcă pluteau într-un ocean de petale multicolore. Unele din ele erau strivite deja de tălpile unor animale erbivore, ce au păscut și s-au zbenguit recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele momente nu-și putea explica ce se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fie mult mai atenți, să-i anticipeze mișcările, să nu se supună hazardului și să acționeze fără pic de teamă. Cea mai mică greșeală ar fi adus moartea tuturor, inclusiv a femeilor și copiilor. Plutind prin iarba înaltă, acoperită cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a înflorit liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]