14,398 matches
-
Și-n dragoste sădesc o floare-albastră Precum singurătății-i aprind o lumânare... INCERTITUDINI Încerc să mă adun... și să-mi răspund tot eu la întrebări... mi-e capul plin de gânduri de-atâtea căutări ce-mi dau târcoale-n șoapte pierdutele visări sunt triste orologii ce sună goale-n noapte... încerc timid să merg precum o fac ologii dar drumuri ce converg în puncte de lumină dispar încețoșate și-n sufletul-grădină de flori înrourate te caut cu privirea iar peoapele-mi plecate
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
de chitară. Ascult liniștită-n decor de-ntristare Refrenul ce unduie lin și-mi șoptește Alungă tristețea ’ntrupeazăte-n floare Urmează-ți destinul, fetițo, iubește! SINGURĂ-N TOAMNĂ Mi-e sufletul gol și cu pași tremurânzi Mă zbuciumă toamna în vise pierdute Cu mâinile-mi reci peste ochii flămânzi Împrăștiu speranțe spre lumi neștiute. Frunze-ofilite pe-alei mă-nfioară Și vântul prin codri sălbatec vuiește Bruma pe flori și pe ierburi coboară Iar sufletu-mi singur în toamnă trăiește. Caut în mine puterea
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
în liniște timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEM Autor: Veronica Oșorheian Publicat în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus, De-acum, cu totul stăpânire, Pe verdele care s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele
POEM de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344357_a_345686]
-
I. POEM, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011. Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus, De-acum, cu totul stăpânire, Pe verdele care s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, ... Citește mai mult Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus,De-acum, cu totul stăpânire,Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din albe flori în candelabre,Îndrăgostiții ce treceau.Tresar frumoasele codane
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
și scandalurile care zguduie periodic catolicismul. Vreau să subliniez că majoritatea celor care se convertesc adoptă Ortodoxia cu trup și suflet, iubesc tradiția ei monastică și nu doresc în nici un fel ca Ortodoxia să se schimbe. Regăsesc acea ancoră spirituală pierdută. Ascetismul Ortodox este un antidot împotriva consumismului american, oferă o atracție enormă pentru americani întrucât este un ascetism ce pune în valoare frumusețea lumii. Doar în Ortodoxie frumusețea și ascetismul nu sunt în contradicție, ci se susțin unul pe altul
„ROMÂNIA SĂ ÎNCETEZE SĂ MAI APLICE MODELE DIN IMPORT!“ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344342_a_345671]
-
aflată - cum am mai spus și altă dată și cum voi mai spune - în certă ascensiune: «Cât îmi lipsești... Sunt singură și mă plimb printre gânduri. O perdea de vise mă poartă în trecut. Jonglez cu liniștea sculptată de trăiri pierdute. Sărutări dulci îmi încălzesc sufletul ce se zbate în prezent printre vise. Cât îmi lipsești!» Versul alb o prinde bine pe doamna Nedelcu. La pagina 46, îmi notasem eu deasemenea că merită să amintim patru versuri foarte frumoase: «E noapte
O INTREITA BUCURIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344387_a_345716]
-
E-o spirală de fum destinul și mă înec, Nu-nțeleg unde merge și-mi vine să plâng. 27-05-11 Pioșenie Mai sunteți încă, și gândiți firesc, În cursa-n care ați slujit minciuna, Cu legi care vi se împotrivesc, Vouă pierduți ai lumii dintotdeauna? Voi sunteți păsări împușcate-n zbor, Când viața vă este însăși agonia, Îngenuncheați la biserici-n pridvor Să afle Domnul ce grea e sărăcia. Pe piepturi semnați cu strâmbele cruci Rugând adormiții uitați pe sub trapă, S-alunge
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
acela cu catrene culese de tine. Am auzit că faci textele pentru brigada artistică a școlii și din câte mi-ai spus tu, mai scrii și poezii. Cine știe cine va fi muza ta în viitor sau eu voi fi muza ta pierdută? Ești încă destul de tânăr și nu am nici cea mai mică îndoială că cineva te ca descoperi așa cum te-am descoperit eu. Te las cu bine dragul meu prieten.” Scrisoarea era nesemnată. Dar asta nu m-a afectat. În plic
SCRISOAREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343810_a_345139]
-
Țene „Pe mări ce n-au mai fost vreodată navigate”/ „Por mares nunca de antes navegades” (Camoes) Știați că marea are călcâie? Pun pariu că nu știați. Păi cum să nu aibă tocmai ea? Are o întreagă colecție de călcâie pierdute, sărate în furtuni sau îndulcite-n iubiri, de la care a învățat lecția visării, a durerii, a înfrângerii, ori mai ales a înălțării, transformând fiecare sfârșit într-un nou început. A învățat lecția asta în vuiet de furtună ori în picuri
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
și soarele mișcării. Se pare că acesta va fi “Ultimul Soare negru,înainte de 2081” .Acest al cincilea soare are gheare și se hrănește cu inimi omenești, pentru că își caută de aproape 26.000 de ani ( anul galactic ) sângele și regatul pierdut al Regelui Regilor. Surse care au lucrat în Consiliul Superior al Înțelepților Lumi spun că extratereștrii din Pleiade afirma ca al cincilea soare galactic a intrat în Centura fotonică încă din anul 1986, dar că din 1999, soarele nostru galactic
JURNAL DE ATELIER. DESPRE LEGEA UNIVERSULUI GALACTIC ŞI ALUNGAREA BESTIILOR TRIUMFĂTOARE DINTRE NOI, DUPĂ EŞECUL COMUNISMULUI ŞI CAPITALISMULUI ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 629 din 20 [Corola-blog/BlogPost/343833_a_345162]
-
te-a înțeles dar nu a avut curajul să facă următorul pas, marjă Ștefan înțelegând aluzia directă a Minelei. - Bărbații ar trebui să fie mai războinici ca să poată cuceri o redută, chiar și atunci când consideră că ar fi o cauză pierdută. - Da, ai dreptate. Minela duse din nou paharul la buze. Simțea nevoia unui nou flux de curaj dat de această licoare miraculoasă din pahar, în care încă se mai scăldau două cristale mici de gheață. - Știi Ștefan, dacă tot suntem
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
avem perciuni, avem Tora? Nu domnule, noi la carte spunem pushtik, exact ca în India. Cartea noastră nu este Torah. Noi și evreii am suferit la Auschwitz, dar să avem pretenții la Israel, că sanki noi suntem unul din triburile pierdute ale Israelului, este PROSTIE. NICOLAE IORGA SPUNEA CĂ UN POPOR CARE NU-ȘI CUNOAȘTE ISTORIA, RISCĂ SĂ O REPETE. Este adevărat. Rolul de formatori khulturali ai romilor a fost asumat de ne-romi. S-a ales praful de 50 de
KASHTALEII, VĂTAFII NEO-MEDIEVALI AI ȚIGANILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343915_a_345244]
-
aceia prin care ajutăm o anumită perioadă, dar să fie cât mai bine și motivant. Încercăm, astfel, să stimulăm autonomia beneficiarului de a-și rezova singur problemele. Noi ajutăm până în momentul în care ei sunt capabili să-și recapete autonomia pierdută, noi oferind de fapt resursele necesare acesteia. Deci, ne ferim să devină cumva dependenți de serviciile noastre. Un caz - pot să spun despre o doamnă ce a venit la noi pentru că pierzându-și vederea, datorită cărui fapt avea probleme de
INTERVIU CU DOAMNA DIRECTOR, D-NA OTILIA SÎRBU de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343933_a_345262]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IMPLANT DE ILUZII Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului IMPLANT DE ILUZII Prea multe iluzii pierdute, Prea multe speranțe ucise, Îmi sunt toate vorbele mute Și am doar coșmaruri în vise. Prea multe dureri înecate În lacrimi amare și reci. Am pleoapele grele, plecate Și ochii de sticlă și reci. Prea multe necazuri ascunse În sufletul
IMPLANT DE ILUZII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344008_a_345337]
-
Recital cu suflet strămb Recital cu-o mănă ruptă Și cu-n ochi plăngănd # Dau în fața sorții mele Inima cu picățele Visele-mi făcute franjuri Și ochiul drept închis de jale # Dau și dorurile toate , Dragostele-mi numai scrum, Și pierduta bunătate, Și culorile rămase-n drum . # Recital dau...cum se poate , Fiindcă viața e doar asta : Ca să cănți cu ce-ai rămas Și dansa chiar șchiop și-n coate . Și cu asta ,basta . Referință Bibliografică: Recital / Alexandru Maier : Confluențe Literare
RECITAL de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344005_a_345334]
-
clipa acelui chin fericit ce avea să vină... Un fior boreal îi izbi ceafa, îi simțea în toată deplinătatea respirața lină ca o adiere tânără de seară. „Ce contrast...”, își zise. „Am Siberia în iatac, iar in cuget Levantul!”. Ecouri pierdute și regăsite o împresurau cu totul, amplificând și mai mult acea letargie. Nu îndrazni să se întoarcă, dar își aruncă privirea în oglinda de lângă ușă. Atunci... îl văzu. Părea un soare răsărit din negura vremii, iar pletele blonde îi încadrau
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
afirma că m-a deranjat acest fapt dar... mereu îmi apărea un ,dar'. Parcă un ,eu' nu-și găsește împlinirea decât scriind. Se spune că unele lucruri, fapte, își pierd din profunzime numai rostindu-le, dar nici așa nu merită pierdute. Tot ceea ce scriu e pur adunat din sufletul meu. Sper să ajungă și-n sufletele voastre. Referință Bibliografică: Claudia Archip / Claudia Archip : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Claudia
CLAUDIA ARCHIP de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344015_a_345344]
-
priveliști, Grădini, păduri, sau munți tăiați de văi. Sub glas la fel de blând, generații De prichindei și-au etalat uimirea, Când cosânziene, spânii, împărații, Ori feți-frumoși le'nrourau privirea. Dar, toate-s duse,'acele vechi fantasme, Le rătăcim printre'ntâmplări reale. Pierduți sunt azi, eroii mei din basme Și vocea blândă'n spații siderale. *** Volumul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Acel A fost odat ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor
ACEL A FOST ODAT … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344021_a_345350]
-
prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul în alb; godacul pierdut aleargă buimac. Un foc ! Dezamăgire. Vânatul e slab. Aleargă scrofița-napoi grohăind pe firul cald de sânge-nchegat; de-acum începe, de drept, vânătoarea... că turma s-a-ntors la locul spurcat. Se sună din corn adunarea, vânătorii aleargă cu ranița-n spate mai
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
longer human, I am just star dust... But what are you? Now I can open my eyes and gaze at you, You are a comet...or an illusion. REGRETE Te-am rănit Și-acum mi-e frig. Îmi simt conștiința pierdută Într-un nor de întuneric. Simt cum lacrimile Se prefac în picături de foc. Aș vrea să pot opri timpul Și să îl întorc din drum, Dar, nu pot, E prea târziu pentru regrete... REGRETS I pained you And I
LANSARE DE CARTE GEORGE NICOLAE STROIA – ILUZII/ ILLUSIONS (ARMONII CULTURALE, ADJUD, 2015) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342738_a_344067]
-
-mi suflă-n față Împrăștiindu-mi frunzele de toamnă, Pe chip doar umbre-adânci se mai răsfață Ca un jurat ce anii mi-i condamnă. Prin aer vântul șuieră-n cucută, Iar zilele sunt marș în defilare, Lumina scade-ncet,încet pierdută, Rămâne ca un muc de lumânare. Amurgu-și scurge sângele în umbră, Mici felinare se aprind pe cer, În noapte vântul peste mine umblă Ducându-mi gând și suflet în eter. Din depărtare iarna-mi suflă-n față, Albindu-mi toamna
SONETUL TOAMNEI MELE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342769_a_344098]
-
-mi suflă-n față Împrăștiindu-mi frunzele de toamnă, Pe chip doar umbre-adânci se mai răsfață Ca un jurat ce anii mi-i condamnă. Prin aer vântul șuieră-n cucută, Iar zilele sunt marș în defilare, Lumina scade-ncet,încet pierdută, Rămâne ca un muc de lumânare. Amurgu-și scurge sângele în umbră, Mici felinare se aprind pe cer, În noapte vântul peste mine umblă Ducându-mi gând și suflet în eter. Din depărtare iarna-mi suflă-n față, Albindu-mi toamna
SONETUL TOAMNEI MELE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342769_a_344098]