4,273 matches
-
spunându-i reginei și totodată și decrepitei femei, „Ia-mi tot avutul, trupului dă-i pace!”429. Povestirea este inteligentă și fermecătoare, iar sensurile sunt mai complexe decât am bănui. Ca și regina din istorisire, târgoveața a dispus după bunul plac de viața ei pentru a-și atinge scopurile. Pentru personajul feminin religia este o armă folosită de bărbați în scopul de a le supune pe femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dominare feminină. Bătrâna își dorește dragostea cavalerului, de aceea, după ce el o acceptă, se transformă într-o zână, „fragedă și încă și nurlie”436, într-o soție supusă și fidelă: „Ea n-a ieșit din voia lui nicicând,/ Mereu în placul soțului făcând.”437 Bătrâna optează, în cele din urmă, pentru acea frumusețe tăcută, a obedienței voite.438 Istorisirea târgoveței nu reușește să își apere cauza deoarece întâlnim și alte ambiguități, argumentele aduse sunt parțiale, uneori lipsite de logică. De exemplu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nouăzeci de manuscrise, ceea ce devine o dovadă a aprecierii de care se bucura din partea unui public medieval pentru care latura moralizatoare din spațiul literaturii era esențială. Despre utilitatea cărții autorul italian nu avea nicio îndoială, știa că va fi pe placul atât al bărbaților, cât și al femeilor, dar mai ales al celor din urmă, care erau mai ignorante în ceea ce privea evoluția istorică a omenirii. Cartea a fost destinată plăcerii lecturii: „În timp ce viețile bărbaților din De casibus au fost redactate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea, atât de puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o piesă în jocul acesta cavaleresc al dragostei, așa după cum și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
787 Declarația de dragoste pe care i-o face stăpânul locului seamănă mai degrabă cu o cerere de vasalitate, femeii i se impune, din start, obediența în cămin, supunerea deplină în fața dorințelor masculine, ce pot dispune de ea după bunul plac: „Închina-te-vei de voie/ La cheful meu? Putea-voi neoprit,/ Cum voi pofti, plăcere sau nevoie/ Să-ți fac și să le rabzi necontenit?/ N ai să spui nu când da ți-am poruncit?/ Dacă te juri, atunci mă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
787 Ibidem, p. 347. 788 Ibidem, p. 348. 789 Ibidem. 790 Ibidem, p. 349. 791 Ibidem, p. 350. 792 Ibidem, p. 351. 215 Condiția femeii, în ciuda tuturor acestor calități excepționale, rămâne una ingrată, deoarece soțul îi poate ordona după bunul plac: „Când inima-i dădu lui Valter ghes/ Să ispitească dacă e stăpân/ Pe soața lui”793. Relațiile în cadrul căsătoriei nu cunosc egalitatea, nici echitatea, femeia se simte în posesia celui care i-a oferit, prin mariaj, onoare, dar a privat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer, cât și Giovanni Boccaccio prin oferirea unor modele de personaje mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-au opus atât Geoffrey Chaucer, cât și Giovanni Boccaccio prin oferirea unor modele de personaje mai libere în mișcări și în decizii, mai conștiente de dorințele și aspirațiile proprii, mai doritoare de a dispune de propriile vieți după bunul plac și nu conform preceptelor scrise sau nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți din cadrul povestirilor manifestă o gelozie exagerată, patologică, de aceea își merită soarta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru a apărut târziu în mintea lui Ianuarie, ca un fel de orbitoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să știi că, zău,/ Te-oi mulțămi de n-o să-ți pară rău/ Că m-ai îndatorat cu suta, și/ În ziua când vei cere ți-oi plăti,/ și orișicare chef mă leg să-ți fac,/ Precum și orice slujbă după plac.”942 Cedarea devine aici prea evidentă („Aflați că frumușica s-a-nvoit/ Ca pentru suta ei de galbeni ea/ Să-l lase s-o muncească pe saltea/ O noapte-n cap. Taman așa făcură/ și harnici 936 G. Boccaccio, Decameronul, vol. al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i, prin această conștientizare a propriei condiții, un tragism aparte.999 Personajul feminin adoptă o poziție rezervată, căci știe că este fiica unui trădător. Are toate atributele unei victime, deoarece societatea în care trăiește poate dispune de ea după bunul plac. Cresida vorbește despre rolul femeii în actul iubirii ca fiind unul pasiv, inactiv, inferior.1000 Statutul unei femei îndrăgostite era și mai precar, reputația constituia un factor foarte important, însă poziția de văduvă o avantaja, pentru că îi oferea o anumită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult ca oricând, simte nevoia unui protector, și ea devine din ce în ce mai ușor de manipulat, datorită situației incerte și ingrate în care se află. Diomede o exploatează, așa cum făcuse și Pandar, profită de vulnerabilitatea femeii pentru a-și satisface bunul său plac și a o determina să îl accepte în locul lui 1003 Ibidem, pp.198-199. (trad. n.) 1004 Ibidem. 1005 Ibidem, p. 200. 270 Troil.1006 Trei argumente nu îi scuză tinerei femei purtarea, ci doar i-o explică. Cresida nu este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aur! / Au mai răsturnat o brazdă / Și-au scos un bolovan de argint! / Și ce-o să facem cu acesta? / Îl ducem la aurar, / Îi cerem să facă o cupă de aur, / O cupă de aur cu margini / de argint, / Pe placul preasfintei Fecioare. / Și unde o ducem? / O ducem la biserică. / Și unde o așezăm? / Pe altar, gospodare! / Poarta s-a deschis singură, / Atât de bucuroasă a fost, / Lumânările singure s-au aprins, / Atât de bucuroase au fost, / Clopotele singure au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în ceea ce privește temele și modul de abordare. A frecventat cu asiduitate Clubul de științe morale al Universității. Modul în care ataca el subiectele puse în discuție, ca și atenția încărcată de admirație a unor tineri din asistență nu au fost pe placul multor profesori.67 Fostul său student Desmond Lee își amintea: „Obișnuia să vină la întrunirile Clubului de științe morale și a dominat într-o așa măsură discuțiile, încât cineva (nu știu cine) s-a plâns, iar când plângerea a ajuns la urechile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru o excursie la mare, pe care voia s-o facă cu prieteni din Manchester, Wittgenstein intenționa să comande unul special, la dispoziția lui. Prietenul său David Pinsent povestește că mobilele care se găseau în comerț nu au fost pe placul lui Wittgenstein atunci când el intenționa să-și mobileze apartamentul din Cambridge. Detesta ornamente de orice fel, așa că a plătit o sumă considerabilă pentru a i se confecționa ceea ce își dorea. Iar în excursia lor în Islanda, din vara anului 1912
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
viziunea lui Lev Tolstoi factorul esențial al eliberării spiritului În „sinele” nostru, ca o condiție apoi a deschiderii lui spre iubirea a tot ce există: „Treapta cea mai de jos este viața trăită pentru poftele trupești, pentru a face pe plac trupului; a doua treaptă este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai presus de tot ce cunosc, viața
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o condiție apoi a deschiderii lui spre iubirea a tot ce există: „Treapta cea mai de jos este viața trăită pentru poftele trupești, pentru a face pe plac trupului; a doua treaptă este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai presus de tot ce cunosc, viața trăită pentru a-i face plac lui Dumnezeu din tine”. „Cunoașterea sufletului este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cea mai de jos este viața trăită pentru poftele trupești, pentru a face pe plac trupului; a doua treaptă este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai presus de tot ce cunosc, viața trăită pentru a-i face plac lui Dumnezeu din tine”. „Cunoașterea sufletului este cunoașterea supremă.” (Mahăbhărata) Desigur, nu numai datorită complexității acestui gen de cunoaștere, care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor; a treia pentru răsplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta; a patra, mai presus de tot ce cunosc, viața trăită pentru a-i face plac lui Dumnezeu din tine”. „Cunoașterea sufletului este cunoașterea supremă.” (Mahăbhărata) Desigur, nu numai datorită complexității acestui gen de cunoaștere, care este o cunoaștere eminamente subiectivă - deoarece presupune o cunoaștere a „sufletului” prin suflet - ci și faptului că ea ne pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-un post Înalt prin ipocrizie și delațiune Înțelege să se mențină acolo doar prin aceleași procedee. * „Ne-ar fi plăcut mai mult, dacă ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph Addison) Spunem adeseori așa despre unii oameni care au calități reale, Însă care știu să se folosească prea des de laude ipocrite pentru a cîștiga bunăvoința celor din jur. * „Îți dezaprob spusele, dar voi apăra pînă la moarte dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cînd e mai mare nevoie, acela dă Îndoit mai mult.” (P. Syrus) Este evident că valoarea intrinsecă a darului este sporită de bucuria rezultată din oportunitatea cu care el a fost oferit. * „În Înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.” (Solon) Pentru că „Înfăptuirile mari” au particularitatea de a fi incomode: prin transformările și exigențele pe care le impun, ele te supun unui efort de Înnoire sufletească, de ieșire din cadrele Înguste ale unor obișnuințe sau convingeri, În care ai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
control și cenzură morală a propriei conduite. * „Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea) Desigur, nu este vorba de acea libertate absolută, de acea independență totală față de „necesitatea” și „cauzalitatea” obiectivă, adică de a formula decizii după bunul plac. „Libertatea” este o problemă de „adevăr” și „dreptate”, adică de responsabilitate morală față de sine și față de alții. În acest sens, Amiel spunea că ești liber cu adevărat doar În măsura În care „nu te lași Înșelat de sine, de prejudecățile, instinctele și firea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mirajul oferit de posibilitatea unui salt peste mai multe trepte sociale. O țară, Franța, care era de aproape două ori mai mare decât Spania, un prim ministru, Richelieu, care deținea aproape toate mecanismele puterii și le mânuia după bunul său plac, o epocă barocă în care cultul eroului - Mazarin era fascinat de genialitatea cardinalului Richelieu - reprezenta idealul de atins, toate aceste circumstanțe au convers spre hotărârea definitivă a lui Mazarin de a pleca în Franța. Chiar el declara:„m-am atașat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]