5,084 matches
-
unde umblu. M-am uitat din nou la acareturile fermei. Erau mai aproape decât castelul, dar, în ceea ce mă privește, dacă am de ales între o fermă înglodată și un castel, întotdeauna aleg castelul. În ciuda faptului că mama m-a plictisit vreme de douăzeci de ani cu locul ăsta, cred că eram, totuși, curioasă. Puteam cere voie să dau un telefon de-acolo și, până venea tata să mă ia, puteam arunca o privire pe șest. Nimeni nu trebuia să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-am dat seama că-și ținuse respirația. — Droguri găsești peste tot În vremurile astea, mai ales de-a lungul coastei. Se Întîmplă ceva straniu și nemaivăzut acolo unde se-ntîlnește marea cu uscatul. (Arătă spre pueblele din zare.) Oamenii se plictisesc rău de tot, iar drogurile Îi Împiedică s-o ia razna. CÎteodată Bobby se dovedește cam prea tolerant, dar nu vrea decît să-i dezvețe pe oameni de toate tranchilizantele alea pe care le prescriu unii ca Sanger. În prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întâmplă? Nu cumva mintea mea a luat-o iar razna? — Ai o minte care uneori pare s-o ia razna, dar care-mi place tocmai de asta, rostește Eduard, visător. Mie-mi place așa, când o iei razna, nu mă plictisesc să te ascult. De obicei, fetele au în cap numai fleacuri... Rămân fără grai. Oare Eduard chiar îmi poate citi gândurile? Nu, e o pură coincidență, îmi spun, încercând să mă liniș tesc. îmi continui ideea, ca și cum nu s-ar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grozav de Anda. Nu numai că avea forme senzuale și că făcea amor de mare clasă, dar te simțeai bine cu ea, te provoca mereu la tot felul de năzbâtii și experimente, care mai de care mai trăsnite. Nu te plictiseai cu ea nici în pat, nici pe stradă. — Cine-ți place de aici? îl întrebase Anda curioasă, în timp ce dansau. Ia să văd dacă mai ai gust sau te-ai intoxicat cu mine pe bune! Persiflarea ei îl încântase și îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se dddes-tindă. Spune cccă atunci cccând e cu-cu tine e ten-si-o-nat și asta îl o bbbosește... și-l ppplictisește. Ddar eu... Acum, conform scenariului pe care și-l repetase pe drum, urma să-i spună că el nu se plictisește. El, Bobo, vrea să fie alături de ea, și el, Bobo, crede în ea, mai ales de când i a citit jurnalul. El, Bobo, e convins că ea este un om ales, care poate duce la bun sfârșit romanul pe care vrea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puternic ca de obicei, părul îi cădea neglijent în ochi, iar răsuflarea îi mirosea a alcool. Nu se putu abține să nu i-o spună. — Anda, ce naiba ai băut, duhnești ca un birjar! Păi ce dracu’ era să fac? Mă plictiseam, ți am spus, căs cam întruna. Doar când m-am gândit ce moacă distractivă o să faci când o să mă vezi la ușă și-o să-mi auzi propunerea m-a apucat râsul... Și nu m-am înșelat, după cât se vede. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea! Dar în tine s-a produs o schimbare pe care nu pot s-o descifrez, ca și cum extratereștrii ți-ar fi introdus un corp străin în vene, iar asta mă scoate din sărite la culme! Nu mai ești tu. Mă plictisești și tu. Mai bine cu regizorul meu totalmente terestru! Anda deschise ușa și i se adresă din prag cu tonul imperativ-răs fățat cu care i se adresa întotdeauna: — Mâine am treabă toată ziua, dar te aștept la hotel, seara la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură mirat. — Te-a pus Anda, nu-i așa? o întrebă el, zâmbind. S-a plictisit în două zile de amorul cu mine și te-a pus pe tine să-i ții de urât convalescentului! Iar tu, ca o prietenă devotată ce ești, ai acceptat! Nu vrei să petrecem o noapte albă mergând la slujba de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
amorul cu mine și te-a pus pe tine să-i ții de urât convalescentului! Iar tu, ca o prietenă devotată ce ești, ai acceptat! Nu vrei să petrecem o noapte albă mergând la slujba de înviere? Aici mă cam plictisesc. Georgiana refuză, nedumerită. Nu credea în înviere, reîncar nare și alte chestii demodate și retrograde, îi replică ea cu un ușor reproș, atingându-l cu degetul pe obrazul drept, chiar la cicatrice. Doar nu venise la mare pentru slujbe la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe obrazul drept, chiar la cicatrice. Doar nu venise la mare pentru slujbe la biserici! Dar Eduard se trase înapoi, fără chef. îi trecuse de mult orice chef de distracție, iar elanul erotic i se dusese pe apa sâmbetei. Se plictisea îngrozitor și nici nu se simțea prea bine. Unde este Clara? o întrebă el brusc pe Georgiana. Ce mai știi de ea? Georgiana îl privi ciudat. Pistruii de pe obraji căpătară o nuanță stacojie, devenind tot mai proeminenți. — Și Bobo m-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mentolată. în calitate de prieten, ești un prost! Paul are toate atuurile posibile. E singur la părinți - și ce mai părinți are! Ditamai ștabii de partid, pe lângă care ai mei sunt mici buburuze! Umblă prin cercuri simandicoase în care n-o să mă plictisesc niciodată, a fost plecat pe-afară, n-are nevoie de nimic, o să mă lase să-mi fac de cap și-o să-mi ofere protecție! Unde mai găsesc așa ceva? La vară fac o nuntă de stă mâța-n coadă! — Mie mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acum să te provoci chiar pe tine? o întrebă el pe un ton dojenitor, profitând de un moment de tăcere al ei, când trăgea o dușcă din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci nani și să visezi îngerași
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și lua tălpășița, pentru a nu-și dezamăgi prietenii. Oricum, ur mau să plece în curând. în mod ciudat, nu simțise aproape nici o plăcere să revadă gașca. Cele câteva zile petrecute în mijlocul lor au trecut cu greu și l-au plictisit. Chiar se întreba cum de nu se săturase până atunci de aceleași distracții, de aceleași glume, de aceleași reacții, de aceleași discuții. O descurajare inexplicabilă i se strecurase treptat dinspre creier în tot corpul. Toată vânzoleala fusese în van. Toate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ar fi vrut să-i povestească despre discuția lui neașteptată cu Macarie, de aseară. Dar Eduard se ridică cu greu de pe pătură și se îndreptă spre țărm. Macarie era student în ultimul an la Arte Plastice. întâmplarea făcuse să se plictisească la petrecerea de logodnă a vărului său și să iasă să dea o tură în jurul hotelului. Așa îl descoperise pe Bobo, care ieșise mai devreme colindând prin parcarea hote lului și se așezase apoi pe o roată de mașină, desenând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noul apartament în care se mutaseră de curând, cu puțin înainte de revelion, și mirosul de zugrăveală proaspătă și de mobilă nouă o delecta irezistibil. Totul îi plăcea în acest apartament în care se putea învârti în voie, fără să se plictisească. îi plăceau la fel de mult și împrejuri mile, parcul cu alei circulare, hotelul cochet din josul bulevardului, în care descoperise piscina îmbietor de rotundă, micile magazine de pe bulevard și chiar noul supermarket care se deschisese cam odată cu mutarea lor în cartier
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asculta mult Wagner. Soția lui râdea de el și declarase în noaptea de revelion că mai degrabă se uită la un meci de fotbal la televizor, ronțăind semințe, decât să amorțească incomod pe un scaun la operă și să se plictisească de moarte. Nu zic nu, mai vezi niște toalete, coafuri, mai auzi niște bârfe, dar în rest... Mulți văd, puțini pricep, comentase ea. Mai bine du-te tu, Clara, cu bărbatu-meu când ai chef, că tu ești mai stilată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi în sufragerie. — Ai văzut, dragă, că e simpatică Ionela și că nu te-ai plictisit? o întrebă domnul Ionescu mai târziu, în timp ce conducea mașina prin noapte spre casă. — Am văzut, îi răspunse Clara cu o voce sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei de blană în jurul gâtului. Am văzut. Era înfrigurată și o durea capul îngrozitor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-ai voie să fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să ne despărțim. Ion zâmbi, încă somnoros: — înțeleg, e normal, spuse el, căscând, e plecarea prea de vre me. Vrei și tu să mai tălălăi pe-aici. Dacă ții morțiș, mai stai câteva zile, n-ai decât. Dar o să te plictisești, ascultă-mă pe mine! Va trebui să vii acasă cu trenul și n-o să-ți convină... Tu ești învățată cu confortul. Ia mai gândește-te... Poate te răzgândești! — Nu înțelegi nimic, îi spuse ea mirată. Nu mai vin acasă deloc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și pe vecina lui cu eșarfa mov și ciorapi de mătase, printr-o nostimadă, zicându-i: Vorbeam singur, doamnă, fiindcă semăn cu bunicul meu, care a avut șapte neveste și tot așa în săptămâna din urmă a vieții lui îi plictisea pe toți cu dialogurile lui imaginare... Nu angajă conversația mai departe, aducându-și aminte că, la aeroport, fata cu grad și uniformă de subofițer de la poarta de scanare a bagajelor, când privea pe ecranul cenușiu, la conținutul maletei-diplomat, îl întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pielea cu tatuaje, cum fac țiganii care-și vrâstează spatele și brațele lor de grăsani, tărcându-le ca la năpârci. Într-un târziu, obosită și dezamăgită de însuși faptul că nu se mai isca vreo scandaloasă schimbare de linie, lumea se plictisi să se mai preocupe de ceea ce devenise anost și fără de atracție, simțindu-se trasă pe sfoară și gratulându-l pe Vladimir cu epitetele dezamăgirii, care începeau, în cele mai bune cazuri, prin simple aprecieri disprețuitoare: nu face nici două parale, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e un sfios. Așa cred. - Ar trebui ca asta să fie numai una dintre acțiuni. Trebuie să ne mai gândim și la altceva. Adică, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lăbăreală cu o Cola În față, chelneri hoți, animație culturală când și când, și aia numai cu artiști și scriitori cu ifose, de-abia câțiva decenți. Nu era un dezastru, dar pierdusem startul și publicul fin. În plus, eram deja plictisit. Lăsasem cam toate grijile În seama Clarei, pentru ca eu să nu fac mai nimic. Noroc că Încă nu-mi plăcea să beau, iar Clara se descurca destul de bine. Îmi raporta Încasările seara târziu, când ajungea acasă frântă și mă găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]