7,468 matches
-
pe care i-o dă Dumnezeu de a merge înainte, orice ar fi. “Vreau o altă lume” Volumul de versuri religioase “Vreau o altă lume”, semnat de Victorita Duțu cu pseudonimul Ilinca Natanael și apărut la Editură Anamarol, relevă o poeta preocupată de dorința de a depăși nivelul superficial al cunoașterii lui Dumnezeu. Volumul exprimă concepția autoarei cu privire la Creator, creațiune, nașterea din nou, puterea de a trăi o viață cu Hristos și împlinirea destinului creștin în ziua revenirii Mântuitorului. Victorita Duțu
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
de esență perfecțiunii divine este din păcate, un dat al omului căzut în păcat, este însăși condiția să pe acest pământ. Dintotdeauna, aspirația spre perfecțiune ne-a caracterizat, iar neputința de a o atinge ne marchează în mod dramatic existența. Poeta analizează și descrie cu detalii fine miracolul genezei: “Doamne, cosmosul întreg e creația Ta,/ Tu le-ai creat, Tu ai creat stelele și lumina,/ Iar copacul acesta de care eu mă sprijin cu mâna,/ Sunt martorii Tăi, căci Tu ne-
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
Descrierea este simplă, clasică, menită să ne descopere un Dumnezeu pentru care esteticul a fost și va rămâne o preocupare majoră. Imaginile sunt exuberante, bogate, primitoare, trimitandu-ne cu gândul la frumusețea paradisiacă. Paradoxal însă, în mijlocul unui astfel de Eden, poeta experimentează un acut sentiment de izolare, de înstrăinare, marcat de imposibilitatea de a-L descoperi în creație pe Creator. În continuare, autoarea persistă în convingerea că relația ei cu Dumnezeu este departe de ceea ce ar trebui să fie. Conștientă că
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
Ca să nu Te pot exprima,/ Prin care să nu înțeleg nimic,/ Să mă rătăcesc/ Și nici eu nu mai știu unde sunt.” Aceste “cuvinte mari” indică tocmai absența sentimentului autentic de venerație față de Cel Atotputernic și vorbește despre faptul ca poeta, operă mâinilor Lui, se află încă, în conflict cu El - acel conflict primordial, trăit de primii părinți după căderea în păcat. Cuvintele mari au rolul de a dezvălui golul pe care autoarea îl poartă în suflet, dar și orbirea spirituală
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
ar aruncă” - noi transformăm într-un impediment. Ceea ce este de fapt, o invitație la cunoaștere și la a experimenta puterea Lui vindecătoare, noi prefacem într-o stavila către desăvârșire. El trebuie să crească,/ Iar eu trebuie să mă micșorez. » Preocuparea poetei de a-L cunoaște pe “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” este intensă. Însă atâta timp cât păcătosul nu se naște din nou", deci nu primește o inimă nouă, el "nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu" (Ioan 3,3). Ceea ce este
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
zâmbi pentru prima oară,/ Căci sunt în casa Ta, căci Te iubesc./ O, Doamne, ce fericire,/ Să plutesc în jurul Tău, să Te privesc,/ Cum nu am putut niciodată să Te văd.” Certitudinea faptului că Îl vede pe Dumnezeu îi dă poetei puterea de a vizualiza cu ochii minții și de a zugravi momentul întâlnirii cu El. Apariția curcubeului, simbol al deplinei împăcări, anunță restabilirea ordinii normale a lucrurilor și este o ilustrare plastică a binecuvântării ce vine de la tronul Sau. “Îți
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
dansa/ Asemeni ploilor/ În zborul curcubeului/ Și asemeni privirilor ce/ Te văd.” “Doamne, Tu ești !” Este magistral modul în care Victorita Duțu reușește să reconstituie imaginea lui Dumnezeu și imaginea omului edenic. Dumnezeu Se recomandă pe Șine “Eu sunt”, iar poeta are capacitatea de a decodifica semnificația profundă a acestor cuvinte, atunci când le reia și le reda rostite din perspectiva omului muritor, ajuns nemuritor, ca beneficiar al vieții veșnice. Vorbele prin care Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
spre Vila Sântana, povestindu-i întâmplarea, doamna Resteman râdea cu așa poftă că și volanu-i tremura în mână. Mai apoi, în sala de lectură, colegii din tabără s-au amuzat cu toții. Cum să nu le povestesc? Îmi amintesc expresia drăgălașei poete V. C. T.: - Adevărat îi că TAUNUL și împachetat în parafină face dragoste! Evident, alte hohote de râs, în timp ce maestrul Daniel Drăgan, sub privirea galeșă a distinsei sale soții, desena sârguincios pe masă, cu podul palmei, acel semn care arată cum
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
locuri bizare Orele deveanu gravide-n minute Și pâcla înghițea orizontul El le îngrijea tinerețea fără bătrânețe Dintr-un hotel indiferent din Eureka. Mariana ZAVATI GARDNER Londra decembrie 2012 ------------------------------------------------------- Mariana Zavati Gardner (n. 20 ianuarie 1952, Bacău), este o prolifica poeta bilingva (română și engleză), critic literar în ambele limbi și traducătoare. Pseudonime literare folosite: Mariana Zavati, Mariana Gardner, Mariana Zavati Gardner, Iulia Bucur. Membră: - Uniunea Scriitorilor din România - Liga Scriitorilor Români - ARA (American Romanian Academy) UȘA - ASLA (Academia de Stiinte
VERSURI DE DEPARTE de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341545_a_342874]
-
Mariana Zavati Gardner, MSc, PGCE, Dip LCW Poeta, prozatoare, eseista și traducătoare A publicat poezii și povestiri în UK, UȘA, Germania, Italia, două române în UK, precum și articole, recenzii, proza scurtă și versuri în reviste literare din România. A făcut parte din colegiul de redacție al revistelor ALMA
MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341566_a_342895]
-
Maica Teodosia) - mărturisitoare a lui Cristos atât în mănăstire cât și în patru din închisorile comuniste, la Galați, Văcărești, Miercurea Ciuc și Constanța, vreme de 3 ani, monahia cu suflet de poezie, despre care s-a spus că a fost o poetă de valoare unică, nu s-a mai scris în literatura română poezie religioasă de către femei. Ori s-a scris foarte rar, acesta fiind un domeniu privilegiat, destinat teologilor. Nu-i punem la socoteală pe martirii închisorilor Radu Gyr și Nichifor
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
literatura română poezie religioasă de către femei. Ori s-a scris foarte rar, acesta fiind un domeniu privilegiat, destinat teologilor. Nu-i punem la socoteală pe martirii închisorilor Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe Traian Dorz ori Richard Wurmbrandt. Apariția unei poete de această factură spirituală are darul de a-i uimi pe contemporanii care sunt interesați de poezia ce exaltă frumusețea fizică, dusă până la idolatrizare, materialitatea, puterea, banul și diferitele substanțe care-i fac pe oameni să evadeze din cotidian și
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Câți oameni deslușesc înțelesul cuvântului? Nu mulți autori îndrăznesc să se apropie de aceste teme fundamentale, unii chiar se simt nevrednici sau se tem să nu greșească. Pentru că nu e de glumit cu cele sfinte. Părerea noastră este că nu poeta a ales despre ce să scrie, ci, mai degrabă, a fost aleasă pentru această misiune sacră. De aceea, spune în poezia: „Îți simt chemarea”: „Îți simt chemarea / lin cum vine / și mă atrage cu miresme / și-n aer parcă-i
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
ales, atunci când nu suntem iluminați de duh și orbecăim într-ale noastre griji și mărunte preocupări diurne. Încă de la primul poem, autoarea lămurește sensul acestui cuvânt din titlu, cu încărcătură liturgică: năstrapa este un vas sfânt, un potir, pe care poeta îl umple metaforic cu lumină: „E năstrapa nevăzută / ce din raze e țesută // Un văl tandru de lumină / mă-nfășoară și mă-nchină / Tatălui și Cerului / Maicii ca și Fiului” (Năstrapa nevăzută). Sintagma “năstrapa nevăzută” este în accepțiunea poetei, potirul
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
care poeta îl umple metaforic cu lumină: „E năstrapa nevăzută / ce din raze e țesută // Un văl tandru de lumină / mă-nfășoară și mă-nchină / Tatălui și Cerului / Maicii ca și Fiului” (Năstrapa nevăzută). Sintagma “năstrapa nevăzută” este în accepțiunea poetei, potirul pe care îl purtăm fiecare în suflet, unde tezaurizăm tot ce-i frumos și bun, dar și cu invitația de a participa cu tot ce-i al nostru, la jertfa supremă a lui Isus Cristos: “Și, când fruntea salt
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
dat decât aleșilor. Nu e de mirare că poemele din cartea acestea sunt un buchețel de rugăciuni eficiente, scrise, unele în formă clasică, plăcut eufonice, cu ritm susținut, rimă perfectă și respectarea cu sfințenie a regulilor de teorie a versificației. Poeta se întrece pe sine în aceste alcătuiri aproape muzicale care ne îndeamnă la credință, la păstrarea celor șapte taine sacramentale și la practicarea credinței. Cei care iubesc acest gen de poezie și nu numai, își pot găsi o oarecare odihnă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
pământ, cu un braț ținându-ne strâns de țărână și celălalt în alonjă subtilă spre cer, devenim crucea înclinată, când spre pământesc, când spre ceresc, așa cum a spus Nichita Stănescu: “iar pământescul / mănâncă de foame cerescul”. E aceeași tânguire a poetei Olga Alexandra Diaconu: “Și mâinile-mpreună / abia de le mai țin / să-mi intre între palme / viu, suflul cel divin” (Zidirea ta căzută eu sunt). La fel ca și prima pereche locuitoare a Raiului, nu plecăm urechea la cuvintele și
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
a trimis pe Fiul său Unul Născut să ne ridice vina neascultării. Apoi ne-a trimis Tainele Botezului, Mirului, Euharistiei, Spovedaniei - care este socotită cea de-a doua scândură de salvare a sufletului. Atentă la minunile firești ale Creației Divine, poeta privește, ascultă și ia parte la toate transformările ciclice, știind că toate vin de la Dumnezeu: “Văd frunzele / cum își desfoaie vălul / din muguri dând vieții / crud obolul / Văd florile / cum se deschid la soare / în sunete ascunse rotitoare // E totul
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
ne aducă-n suflete avânt / Avânt vreau să rămâi / mereu în noi / să Te simțim / în suflete, șuvoi // Prin zbor întors / și unduit, stingher, / să Îl primim pe Tatăl cel din cer” (Pierdută stau). Din meditația ei asupra realităților cerești, poeta coboară la un moment dat, să ne surprindă cu frumusețea anotimpului auriu în Târgul Ieșilor, cu ochiul larg deschis și pofticios, spre bogăția roadelor din livezi, dar neuitând că toate aceste roade, vin de la Dumnezeu: “Ce frumoasă-i toamna, Doamne
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
și privind mi-e și mai foame / Și privind mi-e și mai foame / de prezența Ta cea vie / Din dorința mea cea mare / totul parcă-n jur învie” (Ce frumoasă-i toamna-n Iași). Este cu adevărat remarcabilă iscusința poetei de a muta planurile: de la meditația asupra miracolelor cerești, la materialitatea poamelor din livadă, prin aceasta făcând aluzie și la grădina cerească a Raiului, plină de roade coapte și parfumate. Și uneori, granițele dintre Cer și pământ parcă se șterg
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
le străbatem, să le explorăm și să ne găsim sălaș fericit și vrednic în ele, ca și când am fi deja acolo, de unde am plecat încă înainte de a fi. Comuniunea intimă cu Dumnezeu, pe calea rugăciunii, a meditației, a contemplației îi conferă poetei atâta liniște, atâta bucurie și fericire, încât, nu se poate să nu exclame: “Cui să-i mulțumesc eu, Doamne?”: Simt atâta fericire / cât nu am nici când pioasă / stau în colțul cu icoane / Cui să-i mulțumesc eu, Doamne?...” Cu
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
de împăcare cu Dumnezeu, cu oamenii, cu natura și cu sine, nu poate veni decât de la Dumnezeu și nu se poate compara cu nici o altă fericire pământească. Este o intrare în legile firii. Însă aceasta nu este întotdeauna de ajuns. Poeta trebuie să ofere “dar de lacrimi”, jertfa ei de iubire și dor pentru a ajunge la perfecțiunea pe care Dumnezeu o cere de la oameni: “Cine-atunci îmi toarnă-n suflet / dar de lacrimi, dor nestins / ca și cum m-ai rupt din Tine
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Cer / și-ți cântă-n suflet o vioară // E melodia vieții-n cant / cu bucurie și tristețe / ce contopite-s într-un gând / de Sus, când Domnu-ți dă binețe”(De spui o rugăciune-n șoaptă). Un portret admirabil îi face poeta unui pelerin în rugăciune care stă prosternat la poarta mânăstirii, acolo unde se unește cerul cu pământul: “Lângă poarta mânăstirii, / pelerin în rugăciune / Nemișcat cum e, ai spune / că-i o stană fără nume // Printre șoapte, el coboară / între palmele
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
chiar Dulgherul “ (Pelerin în rugăciune). Se verifică aici, adevărul că, în preajma lui Dumnezeu ești total absorbit și nu-ți mai trebuie nimic altceva. Este poate, cea mai frumoasă poezie din acest volum. În poezia “Tu Doamne, veghează în inima mea” - poeta îl roagă pe Dumnezeu să coboare în sufletul său și ea să-i devină pâinea și vinul de cuminecare. E foarte îndrăzneț acest poem și implică o mare putere de iubire și dăruire: “la masa divină să pot / să-ți
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
să-mi fac din păr o haină de răcoare / și-n inimă toaca s-aud ca-n lemn” - aici autoarea face aluzie clară la pericopa în care Maria Magdalena îi spală picioarele Învățătorului și le șterge cu părul ei. Iubirea poetei pentru Divinitate este atît de mare încât nu se poate opri să nu spună: “În Tine pot să mă cufund / ca-ntr-un abis plin cu iubire: / cu cât cobor mai în afund, / cu-atât Te-aștept mai cu grăbire
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]