21,807 matches
-
trebui să transgreseze cuvintele și să se facă simțit în freamătul senzorial, emoțional și intelectual declanșat de poem: ar trebui să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în literatură, fie ea poetică sau prozastică, nu e un spectru de factură religioasă, nu e un concept rezidual-dubios provenit dintr-o fază culturală vetustă, anacronică, nu e o vorbă goală, demonetizată - ci este experiența concretă și vie a conexiunilor multiple dintre senzorial, emoțional și
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
cei care n-au prins anii ’80 - au reacționat cu brutalitate, înfierându-le cu obișnuita mânie proletară. În special volumul Cinci a beneficiat de atenția contondentă a falangei protocroniste. El venea la puțină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest poetic al generației ’80, și a fost urmat, după mai puțin de un an, de Desant, manifestul prozatorilor optzeciști. Totul, într-o atmosferă ce începea să fie marcată de spiritul generației, în care critici de prestigiu (Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
Simona-Grazia Dima Victor Ivanovici, reputat profesor, critic și traducător stabilit în Grecia în 1985, conferă coerență, în recentul său volum de eseuri, unei multitudini de teme și subiecte, grație abordării dialogice a literaturii. Cele trei secțiuni ale volumului (Spre o poetică a traducerii, Ratio comparationis, Repere românești contemporane) reușesc performanța de a discuta esteticul în termenii unei permanente deschideri spre spiritual și social, ca pe o atipică filosofie aplicată ce nu-și pierde nicicând misterul prin elucidări străine propriei naturi (după cum
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
în generarea mondială de valori. Victor Ivanovici face o operă de hermeneutică, demersul său fiind adesea revelatoriu: opera literară este dezvăluită ca teren de elecție al întâlnirilor mirabile și al fertilelor interferențe. Victor Ivanovici, Un caftan pentru Don Quijote. Spre o poetică a traducerii și alte repere, București, Ed. Ideea Europeană, 2011.
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
a scoate din ele poeziile care, după un criteriu bine precizat, păreau cele mai reprezentative. N-am avut în minte o justă repartiție a lor pe ani, pe volume, pe teme. Nu mi-am propus să obțin, reducând scara universului poetic al lui Mircea Ivănescu, o imagine care să repete în mic membrele întregului și proporțiile existente între ele. Am dorit un singur lucru: să-l provoc pe cititor să refacă experiența pe care eu însumi am trăit-o: să descopere
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
autorul nostru n-a compus destule poezii «frumoase» sau poezii destul de «frumoase» pentru a justifica alcătuirea unei antologii personale!” Observația e de reținut. O alta, din aceeași postfață, vizează, cum era de așteptat de altfel, rolul de pionier al postmodernismului poetic românesc care-i revine, neabătut, lui Ivănescu. Ceea ce ar justifica, într-un fel, acuta lui influență asupra poeților de azi. (Când, deși conceptul și-a pierdut din voga de altădată, trăim totuși în plină postmodernitate.) În plus, prin prisma acestei
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
Gheorghe Grigurcu Spectrul discursului poetic al lui Radu Ulmeanu e unul amplu. Spirit rebel, „fiind cu toate-n veac nepotrivit”, d-sa încearcă a-și măsura forțele cu temele „grele” ale poeziei, așa cum un sportiv ar mînui halterele. Nu se oprește la o singură atitudine
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Nu se oprește la o singură atitudine, nu e monocord, trecînd pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei perspective sans rivages: „Mîinile ni se acordă în aer cu sunetul grav/ ce acoperă lumea” (Acum). Nesățios de
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
La Nicanor Parra aceasta înseamnă în primul rând deopotrivă o relație de continuitate și de ruptură cu tradiția, cu modelele literare, în mod concret chiar cu amintiții săi înaintași. De altfel, ruptura s-a produs chiar la începutul traiectoriei sale poetice. Dea lungul carierei sale, prin atitudinile sale critice, prin discursul său demitizant și provocator, de factură avangardistă, prin convingerile personale intransigente, în plan politic, etic și estetic, Nicanor Parra respinge înregimentarea, convenționalul și compromisul. Adept al democrației și libertății, repudiază
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
satul San Fabián de Alico, lângă Chillán, într-o familie cu înclinații și preocupări muzicale (sora sa Violeta avea să devină o cunoscută cantautoare), ceea ce îi favorizează cunoașterea unor ritmuri și sonorități ale muzicii populare valorificate apoi în opera sa poetică. Obține licența în Științe Exacte și Fizică la Universitatea din Chile, se specializează în Mecanică Avansată în Statele Unite și la Oxford. În paralel cu activitatea didactică (profesor de mecanică și de matematică la Universitatea din Chile), se dedică, începând din
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
antologia Obra gruesa (Marea operă), 1969, distinsă cu Premiul Național pentru Literatură din Chile, fără a renunța la opțiunea pentru o artă angajată și un discurs critic referitor la realitățile și evenimentele din lumea actuală, Nicanor Parra practică un experimentalism poetic bazat pe hibridarea genurilor și sincretism estetic. Combinate cu alte arte precum grafica, pictura, muzica și spectacolul teatral, experimentele sale poetice au recurs, dincolo de forma clasică a cărții tipărite, la suporturi, forme și spații neconvenționale. Astfel s-au născut poezia
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
artă angajată și un discurs critic referitor la realitățile și evenimentele din lumea actuală, Nicanor Parra practică un experimentalism poetic bazat pe hibridarea genurilor și sincretism estetic. Combinate cu alte arte precum grafica, pictura, muzica și spectacolul teatral, experimentele sale poetice au recurs, dincolo de forma clasică a cărții tipărite, la suporturi, forme și spații neconvenționale. Astfel s-au născut poezia murală sau poezia artefact, pe cărți poștale, în lăzi de carton, din volumul Artefactos din 1972. Artefactul este un antipoem vizual
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
o constituie antipoemele, ilustrare a propriului proiect artistic novator, împotriva retorismului, ermetismului, sentimentalismului și a artificiilor sterile în poezie. Esențiale sunt demitizarea și desacralizarea Poetului și Poeziei cu majuscule, abandonarea statutului de privilegiat al creatorului, simplificarea și transparenț a textului poetic. Prioritatea comunică rii cu cititorul-om-de-rând este ideea centrală a esteticii lui Nicanor Parra, care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
care refuză solemnitatea și exaltarea, limbajul alegorizant și tonul grandilocvent. Poetul chilian propune o lirică a cotidianului, narativizată într-un limbaj colocvial și pe un ton familiar. De necesitatea unui asemenea demers, în sensul simplificării și decantării, pentru reînnoirea discursului poetic și identificarea poetului cu semenii săi, deveniseră conștienți și alți poeți ai anilor ’50. Însuși Pablo Neruda, cel parodiat de Nicanor Parra pentru ermetismul din volumul Residencias, publica, tot în anul 1954, Odas elementales, care se înscriau în aceeași direcție
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
deveniseră conștienți și alți poeți ai anilor ’50. Însuși Pablo Neruda, cel parodiat de Nicanor Parra pentru ermetismul din volumul Residencias, publica, tot în anul 1954, Odas elementales, care se înscriau în aceeași direcție a simplificării și colocvializă rii limbajului poetic. Dincoace de Ocean, în Spania, poetul Vicente Aleixandre, în Historia del corazón (1945-1953), pleda și el pentru o schimbare care implica părăsirea turnului de fildeș. Definitoriu pentru întreaga creație a lui Nicanor Parra este volumul Poeme și antipoeme, care marchează
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
Nicanor Parra este volumul Poeme și antipoeme, care marchează trecerea de la poem la antipoem. Autorul parodiază versuri ale Gabrielei Mistral și ale lui Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează de un limbaj violent. Anti-poemul este poemul despovărat de sentimentalitate, devenit obiect care face parte din viață. Poetul se dorește
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
literaturii). După atâtea incursiuni prin „subteranele” romanului, grație proiectului filialei Alba-Hunedoara a USR, Vârstele poeziei, Gabriel Chifu ne-a purtat și pe aripile poeziei, citind învăluitor câteva poeme din cel mai recent volum al său, Însemnări din ținutul misterios. Lectura poetică a fost dublată de o lectură critică a lui Nicolae Manolescu, acesta ținând, practic, un curs despre „metamorfozele poeziei” contemporane și, concomitent, ale gustului poetic. Da, panta rhei, vorba filosofului. Merită toată lauda, pentru generozitate și ospitalitate, organizatorii locali ai
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
învăluitor câteva poeme din cel mai recent volum al său, Însemnări din ținutul misterios. Lectura poetică a fost dublată de o lectură critică a lui Nicolae Manolescu, acesta ținând, practic, un curs despre „metamorfozele poeziei” contemporane și, concomitent, ale gustului poetic. Da, panta rhei, vorba filosofului. Merită toată lauda, pentru generozitate și ospitalitate, organizatorii locali ai acestui Colocviu: Petre Tănăsoaica și Ilie Amuzan (primarul orașului Călimănești), Aurel Pantea (de la care ne-am luat la revedere de vreo zece ori, că tot
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
realității. Așa procedase și în volumele anterioare. Însă, cu această carte, Dan Lungu reușește să unifice perspectivele. În schimb, intrigile rămân palide, tensiunile narative sunt fie false, fie poticnite. Personajele, chiar dacă nu au substanțialitate, câștigă mult din punct de vedere poetic. Cititorul prinde numaidecât trama ademenitoare: oare n-am cunoscut adolescenți teribiliști ajunși niște maturi triști și încrâncenați? Niște alcoolici? Firește. Dar când maturitatea este refuzată cu înverșunare? Victor, bolnavul captiv în starea de tinerețe ireversibilă, suferă și pentru că nu o
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Goldiș, Critica în tranșee, Cartea Românească Daniela Matei, Mașina de întors timpul, Art Aura Țeudan, Coji de nuci verzi sub unghii, Limes VII. TRADUCERI Leo Butnaru, Avangarda rusă, Cheinon Livia Cotorcea, F. M. Dostoievski, Adolescentul, Polirom Dinu Flămând, F. Pessoa, Opera poetică, Humanitas George Volceanov, Violeta Popa, Horia Gârbea, W. Shakespeare, Opere, IV, (Regele Ioan, Îmblînzirea scorpiei, Vis de-o noapte-n miezul verii), Paralela 45 Alexandru Al. Șahighian, Herta Müller, Mereu aceeași nea și mereu același neică, Humanitas VIII. LITERATURĂ PENTRU
Nominalizări la Premiile USR pe anul 2011 () [Corola-journal/Journalistic/4662_a_5987]
-
încercarea de integrare a tatălui în noua liniște domestică. De altfel, nu-i greu de observat că lumea colorată a „mortului celui mai drag” imită întru totul imaginarul nou născutului din Sebastian în vis, într-o tentativă de armonizare deopotrivă poetică și existențială. Chiar și logica angoaselor se contrabalansează acum: dacă în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
craniul cu trompa”; „aici te trezești cu obrajii arzând și creierul/ aburind în crăticioara craniului ca un cartof fierbinte,/ fiert îndelung pentru o masă săracă”), dispuși uneori în ecuații previzibile - creierul și inima sunt întotdeauna subiectul unor astfel de „tratamente” poetice - fac din Frânghia înflorită doar un volum remarcabil, nu unul excepțional. Păcat.
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
e un dinamism al imaginilor care mimează existențialul nu spre a-l „reda”, ci spre a acredita cu mai multă vigoare iluzia. Contestarea realului devine un ritual complicat, implicînd frînturi de discurs conceptual, afecte, senzualități. Nevoind a ceda teren, limbajul poetic asimilează cît mai multe elemente ale „obiectelor” sale posibile spre a le transfera în propria-i substanță. Cu cît carnația poemelor devine mai substanțială, cu atît îndepărtarea de real capătă la rîndu-i amploare. Poezia se hrănește cu jertfele oferite de
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
concret și deopotrivă cu ofrandele abstracțiunilor, în mișcarea împlinirii sale specifice. Se află aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anulării realului, prielnic condiției lirice. Putem vorbi uneori, sub pana lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]