4,317 matches
-
jumătate a secolului al XIX-lea, creșterea demografică a evreilor o depășise pe cea a românilor, evreii ajungând să fie majoritari în orașe precum Dorohoi, Fălticeni, Botoșani, Iași, neliniștea populației este explicabilă. Într-o astfel de atmosferă, Eminescu își intensifică polemicile și criticile la adresa evreilor. Congresul de la Berlin (1878), prin acordarea de drepturi egale tuturor locuitorilor țării, indiferent de confesiune, reușește să amplifice ura împotriva acestora. Problema evreiască se afla în centrul atenției întregii prese românești, iar la baza ei stăteau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că este departe de a-i urî pe evrei, fiind preocupat mai degrabă de instinctul de conservare al nației din care face parte. Anul 1881 este cel în care Eminescu dedică un număr impresionant de articole chestiunii evreiești, intrând în polemică cu o serie de publicații evreiești precum Fraternitatea, Cumpăna sau Apărătorul. Remarcăm că în ceea ce privește antisemitismul eminescian, opiniile exegeților sunt împărțite, oscilând între catalogare fără apel și nuanțări ale atitudinii adoptate de jurnalist. A declara antisemit pe autorul articolului "În contra maltratării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
datoria de a se încadra cerințelor grupului de presiune care a fost Junimea?"331. Autorul articolului susține că nu afinitatea sau adeziunea la ideologia vreunei grupări politice l-a condus pe Eminescu spre jurnalistică, fapt confirmat de altfel și de polemica pe care gazetarul o poartă în paginile de ziar cu junimiștii și chiar cu liderii partidului conservator, care susțineau financiar editarea Timpului. Nu-l putem acuza pe Eminescu de părtinire, critica lui nefiind îngrădită de afinități politice și nici de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu o vorbă aplicată de Lovinescu pamfletarului Arghezi, "să spurce frumos". Victima e ochită precis, apoi atacată brutal în picaje abrupte, fără nici un fel de ocolișuri preliminare"345. Redactor vreme de șase ani la Timpul, Eminescu se angajează într-o polemică de durată cu Românul, revista liberală condusă de C.A. Rosetti. Duelul celor doi gazetari depășește adversitatea politică dintre publicațiile la care colaborează, dobândind semnificația unei dispute între atitudini și concepții politice distincte, între modalități particulare de înțelegere a scrisului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură"347. În ciuda acestor afirmații, jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării, fie că tratează problemele naționale sau relațiile politice externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
genere ceva. Nimic nu învață, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-a jucat nici un rol"349. Venind din orizontul unei vaste culturi, cuprinzând domenii precum economia, politica, lingvistica, istoria, sociologia, filosofia, mitologia, polemica eminesciană îmbină tehnica pamfletului cu dimensiunea anecdotică, situându-se între ironia mușcătoare și satira vehementă a tarelor unei lumi în care prea multe lucruri nu sunt așa cum trebuie. 4.4.4. Istoricul Prin activitatea pe care o desfășoară vreme de peste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articol polemic ș.a.) se distinge printr-o organizare sintactică individuală, în care gradul de complexitate a gramaticii textuale variază, fiind mai pronunțat în articolele de atitudine. Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atitudine. Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi interpretat individual, ca text de sine stătător, sau ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Recurența unor sintagme
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea rămân aceleași. În schimb, sensurile secunde, conotațiile, nu vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de breaslă, polemică care traduce în fond conflictul între "fotografii" diferite ale realității: "Românul combate ideile emise de noi în privirea organizării viitoare a Dobrogei. Noi am cerut ca școlile primare din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de breaslă, polemică care traduce în fond conflictul între "fotografii" diferite ale realității: "Românul combate ideile emise de noi în privirea organizării viitoare a Dobrogei. Noi am cerut ca școlile primare din Dobrogea să fie confesionale, să nu impunem populațiunilor limba și instituțiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor să vadă, aceștia fiind ipostaziați în principal de colegii de breaslă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicației comentarii ale aspectelor politice ale vremii, se numără I.C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
redactorii de la Pressa se numără C. Esarcu, I. Strat, Gr. Vulturescu și D.A. Sturdza, cel care semnează majoritatea editorialelor. În 1870, publicația ajunge sub conducerea lui C.D. Aricescu, urmat de B.V. Vermont și de Gr.H. Grandea. Printre semnatarii articolelor de polemică politică se află Gr. Alexandrescu și Pantazi Ghica, ale căror texte se remarcă prin accentele satirice și critice la adresa vieții politice românești. Ca și celelalte publicații ale vremii, Pressa înglobează, pe lângă articolele politice, materiale literare vizând cultivarea gustului artistic al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a războiului din Balcani. Întoarcerea armatei române de pe câmpul de luptă este primită cu bucurie de români, iar presa acelei perioade slăvește, într-o serie de articole publicate pe parcursul lunii decembrie 1877, actele de vitejie ale ostașilor români pe front. Polemicile însă nu întârzie să apară, iar publicațiile conservatoare, ilustrate de Timpul și România liberă, atacă dur guvernul liberal, acuzat că a dat dovadă de neprevedere în raporturile cu Imperiul Țarist. Nedreptatea pe care Rusia o face României, prin încheierea armistițiului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nerealizărilor relevă preponderența celei dintâi, indicând optimismul jurnaliștilor privind procesul de modernizare a țării; d) deși una dintre clasele vizate în analiza DAT a fost clasa injuriilor, remarcăm faptul să programul nu a incrementat nici un cuvânt aferent acestei clase. În ciuda polemicilor aprige dintre gazetari, discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a afirmațiilor adversarului și nu pe atacul la persoană; e) toate cele patru publicații
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
frecvența intercalărilor, folosirea cu predilecție a paralelismului sintactic și a inversiunilor topice. Fiecare dintre speciile jurnalistice cultivate de Eminescu se caracterizează printr-o organizare sintactică individuală, cu grade variate de complexitate, înregistrând cele mai mari valori în cazul articolelor de polemică. Dacă rubrici precum revista presei sau notele informative au o sintaxă standardizată, textele de atitudine se disting prin varietatea modalităților de organizare. Fiecare articol poate fi considerat individual, ca text de sine stătător, dar și ca parte componentă a ansamblului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Codoban, Aurel, (2005), Filosofia ca gen literar, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Idea Design&Print Editură, Cluj-Napoca. Codreanu, Theodor, (2004), Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București. Codreanu, Theodor, (2010), Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat. Coșeriu, Eugen, (1996), "Limbaj și politică", în Revista de lingvistică și știință literară, nr. 5, Chișinău, pp. 10-29. Coșeriu, Eugen, (2009), Omul și limbajul său. Studii de filosofia limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest sens lucrările: Ioan Scurtu, Ioan Bulei, Democrația la români, Editura Humanitas, București, 1990; Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, București, 1991; Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I, Editura Militară, București, 1992. 188 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 27. 189 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 274. 190 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 5. 191 Ibidem, p. 8
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
266 Zigu Ornea, "Publicistica eminesciană de la "Timpul"", în România literară, nr. 23, 1997, pp. 9-12. 267 Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Editura Junimea, Iași, 1970, p. 160. 268 Mihai Eminescu, Opere X. Publicistica, p. 315. 269 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 60. 270 Mihai Eminescu, Opere X, p. 361. 271 Mihai Eminescu, Opere XIII, p. 237. 272 Joachim-Petre Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003, p. 28. 273 Alexandru Sereș
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este mult mai sigur ține de existența dezbaterii în jurul conceptului de postmodernism și a temelor sale predilecte. Terminologia și tematica postmoderne au cunoscut în ultimul timp o largă expansiune, fiindu-le dedicate cursuri universitare, lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor, astfel încât se poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său este în mod clar polemic și el caută foarte rar elemente comune sau puncte de acord, preferând să se angajeze în polemici de obicei pasionate și câteodată chiar exagerate. Chiar dacă Habermas apără consensul, textele sale filosofice de dată recentă pun în scenă disensiunea și polemicile"125. Urmărind disputa Habermas Lyotard, de cele mai multe ori transformată într-un triunghi teoretic prin prisma "arbitrajului" lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
polemic și el caută foarte rar elemente comune sau puncte de acord, preferând să se angajeze în polemici de obicei pasionate și câteodată chiar exagerate. Chiar dacă Habermas apără consensul, textele sale filosofice de dată recentă pun în scenă disensiunea și polemicile"125. Urmărind disputa Habermas Lyotard, de cele mai multe ori transformată într-un triunghi teoretic prin prisma "arbitrajului" lui Richard Rorty, Ihab Hassan reflectă asupra distincțiilor dintre cele două teorii, dintre care cele mai importante rămânând respingerea metanarațiunilor și a codurilor coercitive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]