5,162 matches
-
și pluralitatea formelor de viață sunt sortite să dureze, iar esența umanului pare a consta Într-o capacitate universal Împărtășită de a instaura și de a proteja ceea ce Paul Ricœur a numit ipseitate ă identitatea distinctă de celelalte identități. Atracția postmodernă față de mixofilie este În mod constant stăvilită de tendința opusă, cea de mixofobie; ar fi inutil să Încercăm să prezicem care dintre cele două curente va domina În final; cel mai probabil este că ele vor fi constrânse să coexiste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
multiculturale și mai ales supraviețuirea lor cer, poate, ca acesta să fie depășit În favoarea unei concepții mai puțin ideologice asupra realității lor antropologice, mai conformă cu explicațiile riguroase ale științelor sociale. C. J. & BAUMANN Zygmunt (1995), Life in Fragments. Essays in Postmodern Morality, Oxford, Blackwell. JAVEAU Claude (2002), Eloge de l’élitisme, Bruxelles, Le Grand Miroir. KALTENBACH Marie-Hélène și TRIBALAT Michèle (2002), La République et l’Islam, Paris, Gallimard. LAPLANTINE François și NOUSS Alexis (coordonatori) (2001), Métissages. De Arcimboldo à Zombi, Paris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
era redusă la o chestiune de autenticitate. Or, „ființa nu este niciodată ș...ț propria sa rațiune de a fi” (Lévinas, 1986, p. 121). Trebuie să ținem cont de acest avertisment dacă vrem să evităm relativizarea radicală a valorilor. Cinismul postmodern se bucură de ceea ce crede a fi sfârșitul universalului, ocupat fiind cu celebrarea frivolității, a fragmentarului, a inesențialului și deci cu respingerea eticii. După cum notează Jacques Bouveresse, aceasta Înseamnă să acreditezi „ideea că ceea ce ne interesează În primul rând de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau conflicte, se pot schița alternative, se pot organiza rezistențe. Clasificările cele mai marcante astăzi, cele elaborate, de pildă, pornind de la cercetările lui Milton Rokeach, Shalom Schwartz sau Ronald Inglehart, disting modalități axiologice și instrumentale, centrale și adiacente, materialiste și postmoderne, principiile de legitimitate care ne ghidează acțiunile sprijinindu-se pe creativitate sau pe competență, pe notorietate sau pe interesul general, pe comunicare sau pe conștiință. În funcție de „mărimea” sau de „cetatea” În cauză, modurile de evaluare (sau, În terminologia lui Luc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
UE. Însă chiar dacă vor fi investite miliarde de euro în acest domeniu atât de deficitar, mă tem că nu va fi investit nici un euro în educația participanților la trafic care vor continua să se comporte ca într-o adevărată junglă postmodernă în care cel care este cel mai viril adică posesor de bolid înalt, suplu și puternic va domina asupra celorlaltor viețuitoare auto. Este mult mai ușor să construiești (cel puțin teoretic) o autostradă decât să schimbi atitudinea generală a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
s-a încheiat. Naveta în România abrutizează, ceea ce nu este deloc cazul în civilizatul Vest. O altă metodă de a te supune abrutizării colective. Codruț 16 martie 2006 Mi-am dat seama că fotbalul este noua religie a multor oameni postmoderni. O victorie a Rapidului, într-un meci absolut mizerabil, face mai mult ca orice. Dacă sportul în sine - fotbalul - îmi este simpatic, l-aș juca oricând cu pasiune, chiar dacă talentul meu de a dribla este submediocru, însă industria care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
expresivă. La nivelul structurii textuale, creația literară se caracterizează, cel puțin în genurile considerate clasice, prin stereotipii canonice care induc subordonarea unui conținut la o anumită formă - sonet, povestire, roman, dramă etc. (transgresarea formelor canonice este o trăsătură inerentă discursului postmodern). Tot în spațiul literaturii însă se dezvoltă și se valorifică în maniere diferite stereotipiile semantice, concretizate în recurențe tematice, multiplicări de motive, în general, în preluări intertextuale, generatoare de dialog între epoci și culturi. Mai mult, constituirea unor texte marcate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
filologică. În măsura în care un text/ discurs marchează diferențe și instituie identități, el este conceput astăzi ca un sistem coerent de relații cauză-efect, adecvat unor exigențe care stipulează diminuarea tehnologică a tot ceea ce este ineficient, fiind un obiect integrat într-o economie postmodernă consumeristă sau un instrument capabil să asigure dominarea ori coerciția. V. discurs, dominantă discursivă, narativitate, sincopă discursivă, taxinomie, tipologie. FOUCAULT 1969; GENETTE 1979; BEAUGRAND - DRESSLER 1981; RICOEUR 1973; MAKARYK 1993; COSERIU 1994; ADAM 2005. RN TIMP. Pentru gîndirea comună, orice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Grammar, G. Allen and Unwin, London, 1924; Essentials of English Grammar, Taylor and Francis Ltd, 1933; Analytic Syntax, Munksgaard, Copenhagen, 1937. Immanuel KANT (1724-1804), filozof german, profesor la Königsberg, a cărui operă a influențat filozofia clasică germană, fenomenologia și filozofia postmodernă. Ideile sale au avut ecouri în hermenutică, în estetica literară, dar și în studiile culturale și în analiza discursului. Lucrări de referință: Gedanken von der wahren Schätzung der lebendigen Kräfte, 1746; Die Frage, ob die Erde veralte, physikalisch erwogen, 1754
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg / 122 4.3. Istoria ca teologie și hermeneutică / 134 Capitolul 5. Quo vadimus, Domine? / 139 5.1. Apocalipsa după ... Apocalipsă! / 139 5.2. Profeții postmoderne cu privire la sfârșitul istoriei / 145 5.3. Destinul poporului lui Israel, ieri, azi și-n eshaton / 149 Epilog / 159 Bibliografie generală / 163 Cuvânt de început Orice om scrie, sau ar trebui să scrie, din nevoia de a (se) mărturisi, din bucuria
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
firesc, într-o lume reificată, în care orice miracol, chiar și Învierea, dacă nu are o explicație științifică, înseamnă că nu s-a întâmplat. Apostolul Toma, în chiar necredincioșia lui, ar fi astăzi campionul credinței pe lângă un agnostic sau "spiritual" postmodern. Ceea ce urmărim noi este să atragem atenția cititorului asupra unor evenimente de istorie profană care se pretează la o interpretare nu doar filozofică, ci și teologică, ele servind ca obiect de studiu pentru teologia istoriei. Apărută ca disciplină de sine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
metodelor istoriografice moderne, teologia istoriei sau filozofia creștină a istoriei, ca să aplanăm orice aprehensiuni docte, nu poate rezona în spațiul specialiștilor în istorie dacă aceștia nu au credință, fie ea și cât un bob de muștar. Împăcarea teologiei cu istoria postmodernă a făcut totuși pași importanți, în SUA existând chiar la un moment dat, așa cum vom vedea, o asociație a istoricilor evangheliști. 1.4. Istoricul și credinciosul Cum se împacă profesia istoricului, angajat într-un efort de descoperire și restituire a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este necesar să apelezi întotdeauna la o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va marca întreaga evoluție a gândirii moderne și, mai ales, postmoderne, de la structuralism la semiotică și deconstructivism. Filozoful german revine la ideea clasică a eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mântuirii. Noi știm că Dumnezeu este Tată, Fiu și Duh Sfânt pentru că așa ne-a fost revelat prin intermediul faptelor istorice. Revelarea directă se va împlini însă numai în eshaton, odată cu a doua venire a lui Hristos Parusia. 2.7. "Profeți" postmoderni, profeți fără Duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea După Primul Război Mondial Oswald Spengler publică faimoasa sa carte Amurgul Occidentului, unde face o analiză morfologică a civilizațiilor, văzute ca entități organice care evoluează de la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Venirea Domnului împlinind poruncile sale: " Deci dacă toate acestea se vor desființa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblați întru viața sfântă și în cucernicie, așteptând și grăbind [s.n.] venirea Domnului (Petru, II, 3, 11-12). 5.2. "Profeții" postmoderne cu privire la sfârșitul istoriei Postmodernismul este un alt gen de final, care postulează moartea marilor narațiuni, a oricărei credințe în Adevăr, Istorie, Progres, Rațiune. Cum spune chiar nașul său, François Lyotard, "postmodernismul exprimă un fel de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
chiar nașul său, François Lyotard, "postmodernismul exprimă un fel de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile erei moderne, un sentiment de confuzie". "Endism"-ul, cum a fost numită preocuparea obsesivă pentru găsirea unui sfârșit, a devenit o trăsătură definitorie a culturii postmoderne, sancționată de unii dintre gânditorii contemporani. "Apocalipsa postmodernă", acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fel de mâhnire sau melancolie cu privire la ideile erei moderne, un sentiment de confuzie". "Endism"-ul, cum a fost numită preocuparea obsesivă pentru găsirea unui sfârșit, a devenit o trăsătură definitorie a culturii postmoderne, sancționată de unii dintre gânditorii contemporani. "Apocalipsa postmodernă", acuză Jacques Derrida, este o "apocalipsă fără viziune", adică o versiune a Apocalipsei care se ocupă obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
numeroși politruci sau analiști, unii dintre ei căzând într-o akedie existențială postcomunistă. Triumful Binelui în viziunea occidentală marca nu doar sfârșitul Războiului Rece, ci și sfârșitul istoriei ca atare, anunțat cu tam-tam din think tank-urile americane de un profet postmodern, adică un profet fără Duh, Francisc Fukuyama. În eseul The End of History and the Last Man (Sfârșitul istoriei și ultimul om), apărut în 1992, Fukuyama anunță "finalul evoluției ideologice a umanității și universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Hoffmeister (ed.), Hamburg, 1955. Idem, Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petre Drăghici și Radu Stoichiță, Ed. Humanitas, București, 1997. Heim, Karl, The Church and the Problems of the Day, Charles Scribner's Sons, New York, 1935. Jenkins, Keith, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997. Jones, Gareth, Blackwell Companion to Modern Theology, Blackwell Publishing Ltd., Malden, 2004. Kähler, Martin, The so-called historical Jesus and the historic, biblical Christ, trad. de Carl Braaten, Fortress Press, Philadelphia, 1964. Kant, Immanuel, Idee zu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de Caliopie Papacioc, Ed. Bizantină, București, 1999. Studii și articole speciale ***, "God în Nature and History", în Faith and Order Paper, nr. 50, World Council of Churches, Geneva, 1968. Baudrillard, Jean, "The Illusion of the end", în JENKINS, Keith, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997. Benga, Daniel, "Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr. 1 (2006). Brunner, Emil, "The Problem of Time", în God, History and Historians: Modern Christian Views of
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Value, translated by Peter Winch, University of Chicago Press, 1980, p. 32 apud Van Harvey, op. cit., p. 281. 65 Conceptul de "metanarațiuni" (métarécits, metanarratives) sau "mari narațiuni" (grand narratives) a fost introdus de părintele postmodernismului, Jean-François Lyotard, în La Condition postmoderne: rapport sur le savoir (1979). După Lyotard, omul postmodern dovedește "l'incrédulité à l'égard des métarécits". Printre acestea el enumeră: pozitivismul, filozofia Luminilor, hegelianismul și marxismul scheme narative care pretind să explice în mod exhaustiv istoria, experiența și cunoașterea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1980, p. 32 apud Van Harvey, op. cit., p. 281. 65 Conceptul de "metanarațiuni" (métarécits, metanarratives) sau "mari narațiuni" (grand narratives) a fost introdus de părintele postmodernismului, Jean-François Lyotard, în La Condition postmoderne: rapport sur le savoir (1979). După Lyotard, omul postmodern dovedește "l'incrédulité à l'égard des métarécits". Printre acestea el enumeră: pozitivismul, filozofia Luminilor, hegelianismul și marxismul scheme narative care pretind să explice în mod exhaustiv istoria, experiența și cunoașterea umană. 66 Löwith, op. cit., p. 193. 67 Cf. Herbert
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
the apocalyptic, Londra, 1947, apud Bull, op. cit., p. 58. 5 Bull, op. cit. p. 171. 6 D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 236. 7 Sintagma este probabil preluată de la Martin Jay, care, în Apocalypse and the Inability to Mour, caracteriza apocalipsa postmodernă "un sfârșit fără de sfârșit". 8 N. Berdiaeff, Essai d'une métaphysique eschatologique, p. 257, apud Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 236. 9 Georges Duby, L'an mil, Paris, 1967, p. 146, apud André Vauchez, Spiritualitatea Occidentului medieval, editura Meridiane, București
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
24 La începuturile sale, cinematograful a fost numit peiorativ, datorită popularizării sale în bâlciuri și târguri, "distracție pentru hiloți". El nu era decât ruda mai săracă a teatrului. 25 Jean Baudrillard, "The Illusion of the end", în Keith Jenkins, The Postmodern History Reader, Routledge, New York, 1997, p. 45. 26 hijab este vălul negru cu care se acoperă femeile arabe. 27 D. Stăniloae, op. cit., vol. 3, p. 254. 28 Reinhold Niebuhr, Faith and History. A comparison of Christian and modern views of
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
satelit spune totul despre abolirea distanțelor și a timpului. Ioan T. Morar a surprins Noua Caledonie într-un moment în care, sub presiunea vremii, se pregătește să sară - și o face cu grație de felină tropicală - din lumea arhaică în cea postmodernă. Probabil că peste zece ani paradisul neocaledonian va fi doar o amintire. Până atunci, să ne bucurăm alături de scriitorul care, departe de lumea dezlănțuită, a avut norocul să trăiască două luni ca-ntr-un haiku boreal despre scoici, cocotieri, infinite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]