19,544 matches
-
șovăise să le servească zeilor la masă membrele fierte și tăiate bucăți ale propriului său fiu. Pe jumătate adormit, n-ar fi fost surprins să fie deja ora cinci după-amiază. Oamenii se interesau atît de puțin de somn! Studiau de preferință oboseala, visul, somnambulismul. Cunoașterea somnului nu prea făcuse progrese de la Aristotel Încoace: „Nu știm nimic despre somn“. De unde ne Întoarcem cînd ne trezim? Ne-am apropiat de moarte: „somnul e fratele morții“, o frază pe care n-o vom citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape cu putință de creier, ajung să te influențeze În timp ce dormi. CÎnd nu-și făcuse timp să-și Învețe lecțiile, strecura gramatica sau cartea de istorie sub perna făcută sul de la căpătîiul patului, convins că o parte din carte - de preferință paginile cu lecția de a doua zi - se va duce drept În memorie, Îi va Îmbogăți mintea și Îi va permite sa ia o notă bună. Nu se descotorosise niciodată cu totul de superstiția aceea. PÎnă și astăzi se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu urma să Împlinesc optsprezece ani În luna august. Tatei i se părea caraghioasă alegerea acestor două subiecte cel puțin diferite, dar eu vedeam aici un fel de semn, căci, cunoscînd bine catolicismul, Începusem să cercetez alte domenii, cu o preferință marcată pentru ceea ce profesorul meu de latină (eram În anul Întîi de filologie la universitate) numise stuprum corporis Într-un curs despre Horațiu În care propusesem să traducem Nympharum amator prin „amator de animatoare“, mai curînd decît prin clasicul „Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vacanțele de vară, aceea În care pozează În vîrful trecătorii Izoard de parcă ar recita monologul lui Hamlet sau aceea În care apare În costum de baie și se crede unul din actorii din Atîta timp cît vor exista oameni, de preferință Burt Lancaster (iar alături de el, imitînd-o pe Deborah Kerr, o să ne pomenim cu soră-sa mai mică, Madeleine). Numai că nu poți alunga atît de ușor pe unul dintre marii noștri experți În figuri retorice, unul din specialiștii mondiali În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
clădiri În ruină de fiecare dată cînd li se va părea că arăt rău. Băieții foarte tineri retrași În lumea lor lăuntrică au lucruri mai bune de făcut decît să dialogheze cu medicii, mai ales cînd medicul se adresează de preferință mamei. În camera mea, Înconjurat de cărțile mele din colecția „Biblioteca alpinistului“, după ce Îmi fixasem la bocanci crampoane care mușcau din straturile de gheață și de zăpadă Întărită, dialogam pe versantul dinspre nord al Annapurnei cu Maurice Herzog și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să crezi, să evoluezi și să percepi acest întreg univers așa cum este, adică imprevizibil, diversificat, creativ și infinit... să alegi să fii, nu numai să exiști la întîmplare. Fără preferințe sau aspirații, fără un scop și un sens, cum să găsești fericirea? Fără fericire sau înseninare, cum să se cheme că ești prezent mai mult decît o formalitate, o aparență? Mai bine să ai curaj să încerci să te înalți
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mai mult. Sigur că exagerez! i-am răspuns imediat întristîndu-mă oarecum. Bineînțeles că exagerez! Nu mă cunoști deja pînă acum? Eu cu extremele: ori da, ori ba. Dar tu de ce ești așa de severă față de manifestările mele sentimentale? Astea-s preferințele mele... Eu mi-am dat seama că se poate să am lipsuri, indiferent de preferințele tale... N-aș spune asta. Dacă îmi placi, înseamnă că am găsit la tine ceva anume... Cum să ai lipsuri dacă mă interesezi? Dar de ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă cunoști deja pînă acum? Eu cu extremele: ori da, ori ba. Dar tu de ce ești așa de severă față de manifestările mele sentimentale? Astea-s preferințele mele... Eu mi-am dat seama că se poate să am lipsuri, indiferent de preferințele tale... N-aș spune asta. Dacă îmi placi, înseamnă că am găsit la tine ceva anume... Cum să ai lipsuri dacă mă interesezi? Dar de ce ai considerat că exagerez? Nu știu, așa mi s-a părut. Ce rost ar avea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți fi atent la nimic în preajma ei? Sau cînd ai vrea foarte mult ca sentimentul să fie reciproc? Sau cînd pui preferințele ei înaintea dorințelor tale și ai încerca orice ca să îi oferi fericirea?... Cum știi că îți place într-adevăr cineva? Asta e ușor: e un sentiment inconfundabil... plutești deasupra lucrurilor, te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
dar întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la cuvântul exact, la cuvântul care spune ce are de spus, noroi. Mulți zei, dintre cei mai cunoscuți, n-au vrut alt material pentru creațiile lor, dar e îndoielnic că această preferință reprezintă astăzi pentru noroi un punct în favoarea sau împotriva lui. Marta lăsă pregătit prânzul tatălui. Trebuie doar încălzit, spuse ieșind cu Marçal. Zgomotul slab al motorului furgonetei se diminuă și se risipi rapid, tăcerea puse stăpânire pe casă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de liane ceasuri întregi în care visam cu ochii deschiși fără să-mi fie nici foame, nici somn. Îmi cunoșteam în amănunt imperiile. Dună cu dună și copac cu copac. Și îmi erau la fel de dragi. Îmi fixam reședința temporară în funcție de preferințe, însă în oricare dintre aceste imperii eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. „E frumoasă, dar curvă”, a obiectat el triumfător. „Și ce importanță are asta?” i-a replicat maică-sa. A rămas încremenit. „Mamă, cum poți vorbi astfel? Doar sunt fiul tău”. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plouă de Îndată ce a ieșit pe ușă. A ajuns acasă ud fleașcă. După cîteva pahare și o lungă discuție telefonică cu Ivan „Testul Adevărului“ Zamyatin, a decis să-i mai dea Zeldei o șansă. Într-adevăr, Zelda era eficientă, Îi știa preferințele, avea În dosar toate numerele lui de cod de la programele de fidelitate ale liniilor aeriene și se ocupa de mașinile de Închiriat, hoteluri și orice altceva mai avea el nevoie. Era prea leneș pentru a o lua de la capăt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trăiești Într-un paradox, observă Cybelle. O să trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine paradoxul, adaugă Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se spună: „În regulă, cum doriți. Sună minunat“ de către o viitoare noră care era mai preocupată de neprețuitul ei ziar decât de cea mai importantă zi din viața ei. Lucrul după care tânjea Camilla erau dezbaterile aprofundate și intensive, de preferință în cadrul unor prânzuri prelungite și pline de antren, în privința fiecărui detaliu neînsemnat legat de aranjamente, de la elementele ce intrau în componența buchetelor domnișoarelor de onoare la întrebarea dacă Jesu Joy of Man’s Desiring trebuia neapărat inclus între cântecele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și cuibărește-te aici. Încă mă ai pe mine și eu o să fiu aici întotdeauna, să știi. Își promise să petreacă mai mult timp cu fiul lui, cu sau fără ziar. Murray Nelson n-avea decât să moară înecat. De preferință cu exemplare vechi din Express. Dar Ben își trase nasul cu zgomot și îi întoarse spatele. Jack ar fi putut să jure că plângea. — A fost oribil, tată. Ralph e prietenul meu și n-au vrut nici măcar să ne lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
slabe. Un profesionist își asigură scule bune. Reporterul insistă prea mult pe un subiect delicat, tabu, cel cu evadările; nu se poate aștepta la confidențe. Uite, Babuș e reticent. / Reporterul nu-l lasă să vorbească pe Bărcilă, îl torturează cu preferințele lui pentru femei. / Eu, personal, știind că voi vorbi cu f. mulți pușcăriași, aș fi învățat înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o relație foarte strânsă. Faptul că ea era ce voiam eu. Fiecare om se îndrăgostește nu de o idee, ci de idealul pe care-l visează mai de mult și care, chiar dacă nu e conștient, îl are în cap, în funcție de preferințele lui. Ea a coincis cu idealul meu despre frumusețea unei femei, atât fizică, cât și interioară. Și mi-a plăcut. Plus că m-a iubit. Simțeam nevoia să fiu iubit fiindcă viața, așa cum am trăit-o eu, mi-a oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și misticismul d-lui Ivanov (...) poeți în fond fideli tradițiunei”. Spre deosebire de acestea, „futurismul propriu-zis” și-ar fi găsit interpretul în Igor Severianin, al cărui volum Cupa efervescentă dezvăluie însă - surpriză - un... „suflet profund rusesc”, prin „farmecul și intimitatea unor peisaje”. Preferințele lui Vinea merg către „doi poeți cu totul inclasabili”: Anna Ahmatova și Marina Țvetaeva, autoare care numai futuriste nu sînt... Observațiile cu privire la creația celei din urmă trimit, ce-i drept, la o profesiune de credință a Avangardei: „Această grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și căutînd să o reduci la acele Greguerias” (interviu acordat lui I. Valerian, în vol. Cu scriitorii prin veac, Editura pentru Literatură, București, 1967, pp. 231-236). În același interviu, Vinea își reafirmă antipatia pentru „literatura psihologică sau de document” și preferința (comună și prietenului său Ion Barbu) pentru Poe (din care va da, în anii ’50, traduceri remarcabile, după ce învață singur engleza) și Hoffmann, pentru libertatea antimimetică a literaturii fantastice văzute drept „creație absolută”: „Domeniul fantasticului este mereu virgin. În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel din urmă. Tot aici sînt reproduse „pagini din Tairoff” despre arta actorului (articolul „Actorul. Diletantism și materie“). Sandu Eliad va reveni mai tîrziu — explicativ și polemic totodată — asupra opoziției teatru dinamic vs teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
departe - avangarda belgiană, în special cea valonă. Referințele la aceasta le depășesc pe cele franceze, germane sau italiene, iar numărul revistelor belgiene comentate se situează - într-un clasament ipotetic - pe locul al treilea, după Franța și, la mică distanță, Italia. Preferințele poetice ale lui Ion Vinea merg cu precădere înspre comilitonul Georges Linze, director al revistei Anthologie din Liége, ale cărui poeme (cu sau fără dedicații către „contimporani”) și manifeste „ilustrează” frecvent paginile revistei unde este un fel de colaborator permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a răpit farmecul exagerării”, observație care ne trimite cu gîndul la „Manifestul teatrului de varietăți” al lui F.T. Marinetti. Mai „revoluționar” pe această linie se arată a fi Ion Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă a apetitului pentru ordine ierarhică și judecăți de valoare discriminative, preferință pentru texturi, nu pentru structuri, pentru impresionismul „pur”, așadar pentru cultivarea capricioasă a vagului, a nuanței și a detaliului „minor”, în detrimentul ideilor „majore” clare și distincte, al construcțiilor sistematice, teoretizante și conceptualizante. Deloc lipsit de spirit critic, Perpessicius aparține în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]