11,157 matches
-
nu ca în behaviorism, separat pe dimensiunea cognitivă, afectivă, psihomotrică), ci toate, pentru a verifica și aprecia cum se combină în situația reală de rezolvat (de la cunoștințe, la atitudini, motivații). Practic, aceste noi paradigme ale evaluării calitative repun în discuție problematica raportării întregului proces evaluativ clasic la precizarea, aprecierea, interpretarea, valorificarea modurilor de concretizare a finalizării procesului educațional reconceput. Care pot fi consecințele? În problema criteriilor în evaluare desigur este importantă abordarea conturată paradigmatic în actualitate deși nu poate fi ignorat
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
esențială pentru luarea deciziilor apoi, pentru comparații generalizate, mizând mai ales pe pregătirea academică ca fiind prioritară în garantarea succesului ulterior, iar nu pe cea practică prezentă, sau pe procesul învățării, pe diferențiere, pe cultură diversificată. Schimbarea de paradigmă în problematica standardelor ar fi atunci în schimbarea criteriilor și indicatorilor, actualizate cu deschidere spre realitate, cu accent pe aspectele calitative, de deschidere în continuarea formării, pe competențe și nu cunoștințe. Apoi să devină importantă varietatea standardelor pe diferite criterii, care prin
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin recursul la interdisciplinaritate. Dar pedagogul (practician) a rămas același conducător al complexei dezvoltări a personalității educatului (de orice vârstă), deși contextele, situațiile, metodologiile, interpretările s-au nuanțat în timp. Iar acum ne oprim doar asupra unui aspect al reconstrucției problematicii, de pe pozițiile sistemului noilor paradigme ale educației, căutând grade de compatibilitate cu abordări similare ale conducerii, în care are loc trecerea de la conducerea de tipul managementului clasic, la cea de tipul managementului modern leadershipul, marcat prin noi roluri ale educatorului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
teoriilor asupra conducerii s-a accentuat ca diversificare, în ultima parte a secolului XX, cu încercări și de structurare a lor, dar și aici criteriile sunt multiple, ca dovadă a aceleiași complexități a problemei. Din perspectiva stadiului de cercetare a problematicii conducerii în educație, a rolului educatorului în acțiunea formativ-constructivistă (în clasă), avem nevoie să distingem două mari categorii de teorii: ale managementului clasic și ale celui modern, fundamentat pe psihosociologia interrelațiilor. În primul caz, managementul educațional este abordat prioritar la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a rolului interrelațiilor în acțiune, în comunicare și colaborare, în decizie, în coordonare. Îndeosebi prima interpretare a făcut obiectul unei abordări anterioare (Joița, 2000), dar prin actualizarea informațională și reinterpretarea experienței de formare a viitorilor educatori, am constatat necesitatea clarificării problematicii leadershipului, ca dimensiune a managementului actual specific. Scopul final al unui management modern/leadership științific nu este decât diminuarea, limitarea empirismului conducerii curente, în favoarea uneia raționale și adaptabile, în activitatea oricărui manager, recunoscut acum și ca lider real (nu doar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rol. Pentru că primesc și ei atribuții, sarcini în clasă, atunci sunt afirmate și alte roluri psihosociale ale educatorului: de stimulare, de încurajare, de ajutor, de ofertă procedurală și de modele mai eficiente, de consiliere, îndrumare. În raport cu obiectivele propuse și cu problematica realizării lor, literatura pedagogică identifică numeroase roluri ale profesorului, utilizându-se criterii din acest context. Dacă la nivelul școlii-organizație, aspectul managerial-administrativ se supune normativității formale și este chiar criteriul principal de evaluare a managementului școlar general, la nivelul activității din
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de comunicare și colaborare, implicarea educaților înșiși în activitatea de conducere a activizării lor. Acest aspect este denumit în literatura temei management participativ (Zlate, 2004), pentru a marca diferența între managementul clasic (teoria X) și cel modern (teoria Y), în problematica relațiilor psihosociale în activitate, în luarea deciziilor privind precizarea și realizarea obiectivelor proiectate, prin coparticipare. A) Esența managementului participativ, ca punte de trecere către leadership, arată acceptarea, împărtășirea ideilor, aspirațiilor, strategiilor, relațiilor la nivelul grupului, care devin motive pentru implicarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
timp al acțiunii corespunzând formării practicianului pentru cercetarea care va fi (este cercetarea formării practicienilor, a unor competențe profesionale necesare în cercetare: de înțelegere a situațiilor, de analiză variată a practicii, de afirmare a conduitelor necesare), • un timp al construcției problematicii, a finalităților, a organizării (formularea de întrebări, comentarea de experiențe anterioare, analiza dificultăților, relațiilor, proceselor, armonizarea abordărilor, precizarea limbajului comun, alte rezultate din alte cercetări), • un timp al elaborării cadrului conceptual original și al dispozitivului metodologic al formării (stabilirea unor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
concepției, a criteriilor de analiză, formularea ipotezelor, valorificarea altor rezultate anterioare, etapizarea, elaborarea proiectului), • un timp al comunicării, al scrierii, care durează de-a lungul cercetării, prin feedback, prin raportare la ipoteze și criterii. Pe fondul cercetării-acțiune generale, în cunoașterea problematicii educației, s-au conturat două modalități de adaptare la domeniu: cercetarea-acțiune-formare (inițiativa, coordonarea și implicarea directă aparțin cercetătorului) și acțiunea-formare-cercetare (inițiativa și realizarea directă aparțin educatorului practician, reflexiv și interesat de cercetare, pentru dezvoltarea sa profesională). Practicianul-cercetător reprezintă un caz
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a problemelor de înțelegere și rezolvare, în mod individual sau colectiv. • Studiul și influențarea nivelului identificării, precizării problemelor și interpretării realității educative din interiorul ei, de către practicieni, prin apelul la reflecția critică. • Abordarea realizării funcției de formare a practicii educaționale. Problematică • Realizarea aspectelor cunoașterii, învățării în școală. • Criteriile ținutei științifice a proceselor educative practice • Trecerea de la practica tradițională la inovație didactică. • Rolul instituției, al grupurilor în cunoaștere, educație. • Analiza și valorificarea practicilor reale pentru a crea cunoașterea pedagogică: cum este văzută
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și procese, formularea de întrebări asupra activității educaționale, a rezolvării mai eficiente a curriculumului, a pregătirii pentru viață a elevilor, a chiar dezvoltării profesionale și personale a educatorului. Constatăm că sunt suficiente argumente ca educatorii să fie formați inițial în problematica cercetării (Perrenoud, 2001), nu numai pentru a se informa cu evoluția științei sau a aplica unele idei, modele, dar și pentru a privi cu ochi de cercetător însăși practica sa, ca aspect crucial al dezvoltării profesionale și personale, pentru a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
slabă și o toleranță redusă la frustrare. Toxicomania poate fi definită ca o stare de intoxicație acută sau cronică, provocată de consumul repetat al unei substanțe psihoactive. Debutul toxicomaniei la unii copii și adolescenți este asociat, de cele mai multe ori, cu problematica crizei existențiale specifice pubertății și adolescenței: opoziția față de adulți, căutarea unei noi identități, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea, gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor și grupului din care fac parte. Suicidul nu este propriu-zis o formă de devianță școlară
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
urma anumite cursuri la școală. Dincolo de aceste atitudini se profilează o concepție rigidă a islamului. Miza crește astfel, devenind o luptă împtriva mișcării de integrare, amenințătoare pentru democrație. Alegerea de a interzice vălul în școlile publice se inserează într-o problematică mult mai vastă: raporturile între cultura gazdă și cultura imigranților. Aceste raporturi pot evolua în trei direcții: -asimilarea, când imigranții își abandonează originea și adoptă cultura populației autohtone; -integrarea, când imigranții își păstrează originalitatea (integral sau parțial), dar devin membri
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
-o. Dacă discutăm cu cineva despre nesiguranță, va avea cu siguranță o altă părere decât noi dacă a fost victima unui jaf traumatizant, iar noi trăim într-un cartier liniștit. Factorul cultural este la fel de important. Nu veți înțelege nimic din problematica țiganilor dacă nu țineți cont de concepția lor asupra proprietății și a mobilității, foarte diferită de a noastră. Dacă o cunoașteți, veți evita să adoptați o viziune romantică sau rasistă la adresa lor. Această remarcă arată încă o dată că nu este
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cunoștințele în chestiunea identităților. o Granturile finanțate de Uniunea Europeană (EUR 2004-09 /108965, respectiv EUR 2005-22.02.10.10 / 131797) prin programul Fondul Europa, pe care le-am coordonat și care mi-au oferit prilejul de colecta noi date referitoare la problematica integrării și identității. o Grantul CNCSIS 102/2006 "Valori și dezvoltare socială", coordonat de Mălina Voicu, care mi-a oferit posibilitatea dea învăța, explora și utiliza date EVS / WVS în partea empirică a lucrării. o Grantul PNII-RU-TD-2007-1, numărul 17/ 1
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică: prin legea simulării-stimulării, ea a produs în unele ramuri ale activității noastre o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare" (Lovinescu, 1997:193). Originile poziției de pe care abordează Lovinescu problematica specificității românilor le găsim în principal în legea "interdependență-determinațiune" a lui Dobrogeanu-Gherea "legea interdependenței și această lege de determinațiune a vieții și mișcării sociale a țărilor înapoiate prin cele înaintate" (Lovinescu, 1997:275) și în teoria imitației a lui Tarde
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conștiinței" (1965:40), iar "peisajul singur, fără orizonturile inconștiente [...] nu poate să explice nimic din structura intimă și mai profundă a unui stil cultural" (1965:50). Ceea ce face Blaga ca prim pas pentru a rezolva inconsistența teoriei morfologice este transpunerea problematicii spațiale "de pe tărâmul morfologiei culturii pe planul psihologiei abisale, adică al acelei psihologii care vede în subconștient sau inconștient [...] o realitate psihică foarte complexă" (Blaga, 1936:17). Dacă însă la Frobenius și Spengler, sentimentul spațiului ca factor care stă la
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a erodării" există, mai ales în contextul global modern și al integrării în Uniunea Europeană. Rămâne de validat ipoteza unor erodări, dar acest lucru nu se poate face în absența datelor longitudinale 55. Deși, evident, nu acoperă empiric complexitatea și vastitatea problematicii identității colective, acest capitol oferă o radiografie asupra fenomenului identitar la tineri. Concluzia generală care pare să se detașeze în urma analizelor efectuate pe cele trei dimensiuni (identificări axiologice și etnospirituale, pe de o parte, și reprezentări sociale, pe de alta
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
conceptul pe care-l folosește e cel de inconștient, în Spațiul mioritic conceptul e de subconștient. 25 Aceste orizonturi sunt până la urmă determinantele stilului, culturii, identității. 26 Contribuția noastră la explicația fenomenului "stil" constă în faptul fundamental că introducem în problematica aceasta factorul inconștientului în toată amploarea cuvenită" (Blaga, 1965:40). 27 Conceptul fiind o dezvoltare a denumirii de "psihologie abisală" sau a inconștientului și în prelungirea celei date de Jung studiului inconștientului, și anume de psihologie analitică. 28 Pecetea stilistică
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
caracter de progres, se află În continuă devenire,ceea ce Înseamnă că rezultatele obținute de elev se raportează În orice moment atât la obiectivele stabilite, cât și la posibilitățile proprii Într-un moment al dezvoltării sale. O problemă psihopedagogica importantă, circumscrisa problematicii succesului școlar, o constituie sancționarea insuccesului prin repetarea clasei.În teoria pedagogica contemporană sunt adoptate poziții divergențe, fie susținându-se repetarea clasei, fie eliminarea acestuia prin promovarea tuturor elevilor, independent de nivelul performanțelor acestora. realitate negativă a “școlii de masă
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
acestuia pune sub semnul întrebării puterea de reprezentare a Parlamentului European. Comparativ cu prezența la urne la alegerile naționale (locale, respectiv parlamentare), prezența la singurul scrutin european din 2009 indică o lipsă de încredere și de interes a cetățenilor în problematica europeană. Totodată, în timp ce prezența la urne scade, rolul Parlamentului European a crescut în mod spectaculos. În timp ce în 1979 Parlamentul nu deținea competențe importante, acum are atribuții de colegislator în majoritatea domeniilor de competență ale uniunii. Deși Comisia Europeană, executivul UE
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
cel mai bun caz exprimându-și doar nemulțumirea, atât în legătură cu Secretarul General cât și cu celilați funcționari din conducere, pe care ea însăși îi alege. Totodată Adunarea nu are competențe în materie bugetară, dar are un cuvânt de spus în problematica bugetului general al Organizației. Adunarea Parlamentară nu are practic nici o competență legislativă, neputând iniția crearea unor norme juridice, cu caracter obligatoriu pe plan european. Ea are un drept de inițiativă legislativă prin intermediul recomandărilor către Comitetul Miniștrilor, dar rămâne la latitudinea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Est/Vest; Subcomisia relațiilor economice transatlantice; 4. Comisia politică; Subcomisia pentru partenerii NATO; Subcomisia relațiilor transatlantice; 5. Comisia pentru Știință și Tehnologie; Subcomisia privind proliferarea tehnologiei militare. În cadrul Adunării NATO funcționează, din 1996, Grupul special al Mediteranei 261, care urmărește problematica siguranței din Mediterană și își propune să creeze și să aprofundeze dialogul parlamentar cu țările sudice din zonă262. Adunarea are o relație specială cu Rusia, concretizată în Comisia parlamentară permanentă NATO Adunarea federală rusă și cu Consiliul interparlamentar NATO Ucraina
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
adoptare plenului Adunării, cu ocazia sesiunii de toamnă. La sesiunea anuală, comisiile adoptă recomandări politice care sunt supuse votului plenului Adunării și transmise Consiliului Nord Atlantic. Între sesiunile plenare, Comisiile organizează vizite de lucru în diferite zone de interes pentru problematica Alianței. Anual, în luna decembrie, se organizează la Washington D.C. Forumul Parlamentar Transatlantic, la care poate participa orice membru al Adunării și care permite parlamentarilor Adunării Parlamentare NATO să dezbată cu experții americani chestiuni specifice privind Alianța. 2.5. Adunarea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și poezie, pe lângă Ziua cărții pentru copii (care s a transfor mat, de la un an la altul, într-un impresionant și atractiv spectacol, literar și artistic, dedicat acestora), Colocviul profesional axat pe digivizarea cărților din biblioteci, Masa rotundă pe o problematică actuală - „Iași - Cernăuți ʹ600” (după ce în anii anteriori, ea a abordat alte problematici literare și culturale de mare interes pentru românii din afara comunit ății dar și pentru cei din țară: editările de cărți, periodice r omân ești - dificultăți și succese
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]