4,198 matches
-
ele în mod curent. Organizarea în sisteme ierarhice a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu în funcție de gradul de abstractizare și folosirea lor se face după anumiți algoritmi care exprimă natura realității descrise. Cunoașterea acestor algoritmi înseamnă însușirea codului. Rezolvarea acestor situații problematice se face prin apelarea la anumite strategii. Au fost identificate câteva situații care antrenează strategii tipice. Aceste situații au fost descrise de U. Șchiopu și E. Verza (p. 199). Abilitățile intelectuale care se dezvoltă în perioada adolescenței sunt puse în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
stadiul operațiilor formale în care poate gândi în termenii a ce este și ce nu este adevărat din ceea ce vede într-o situație concretă. Pentru prima dată este capabil să formuleze ipoteze și să conceapă modalități de rezolvare a situațiilor problematice. Ia în considerare toate relațiile posibile care pot exista, le analizează, pe rând pentru a le elimina pe cele greșite și a le păstra pe cele corecte. Altfel spus, adolescentul este capabil de raționament ipotetico - deductiv. Cercetătorii americani au demonstrat
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție celor care îi provoacă reacții mai vii și mai semnificative pentru propria viziune teoretică, acordând o atenție la fel de susținută și spiritelor constructive, și celor analitice. A treia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
și mai motivați, ceea ce va crește productivitatea. Încă o dată, formarea acestor legături nu este străină asiaticilor, fiind specifică afacerilor familiale, unde în momente dificile angajații se sprijină și rămân loiali angajatorului, pentru a trece mai ușor împreună prin acea situație problematică (Hoon și Lim, 2001). Există, de asemenea, posibilitatea ca să apară comportamente de neîmpărtășire, atunci când vine vorba de bani, după cum sugerează Brief și Motowidlo (1986, apud Hoon și Lim, 2001), indivizii fiind mai puțin atrași să se angajeze în activități prosociale
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
ai putea vedea fără să ți se înmoaie sufletul și să plângi de plăcere. Nu-mi spui nimic. Blectrue (surprins, îl examinează cu seriozitate) Iată că s-au lămurit lucrurile, nu mai aștept nimic; specia aceasta a dumitale devine mai problematică ca niciodată. Ce amestecătură de crime admirabile, de virtuți vinovate și de slăbiciuni auguste! probabil că în mintea lor este o harababură." (I, 10) Încorsetată în reguli stricte, tragedia a murit definitiv! În a doua jumătate a secolului, genul devine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Studiul introductiv, cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
paradigmatic al religiei, dedus axiologic În funcție de o scală preconstituită de valori, punct de vedere propriu filozofiei religiei; sau, de asemenea, unul de tendință neistorică, pe care Îl au destule științe umane dedicate studiului religiei; sau, În sfârșit, hermeneutic, conform unei problematici difuze În cadrul fenomenologiei și antropologiei religioase, care presupune ceea ce ar trebui descris, adică homo religiosus. Din perspectiva sugerată aici, din care ne-am inspirat În elaborarea lucrării, „religia” este deci o categorie interpretativă ce are o istorie particulară În cadrul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume (un termen tehnic din polineziană este mana), sau a personificărilor de tot felul, duhuri sau zei, gândiți după imaginea omului, fiindcă, pentru a Înțelege, omul trebuie să umanizeze. Astfel, credințele religioase nu permit doar intrarea În relație cu aspectele problematice și vitale ale realității, ci și stăpânirea lor, mintală, sub formă de povestiri explicative sau „mituri”, și efectivă, sub formă de „rituri”, adică acțiuni orientate spre forțe și ființe supraomenești cu care se stabilește un raport („cult”), sau acțiuni menite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sarcofag provenind de la Hagia Triada sunt reproduse fazele sacrificării unui taur (vezi subcapitolul 2.3b). Din documentația iconografică reiese fără discuție importanța simbolică și rituală a acestui animal, cu toate că rolul și funcția lui apar limitate la spațiul sacrificial. Rămân Încă problematice „coarnele rituale” sau „coarnele de consacrare” care Împodobesc construcțiile și care ocupă obsesiv iconografia, ornamentațiile vaselor de lut, pietrele prețioase și sigiliile, fără să găsim un răspuns exhaustiv care să nu fie o, pe cât de insistentă, pe atât de vagă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi fost sediul unui cult menit să favorizeze fertilitatea feminină. Oricum, este improbabil ca peșterile să fi fost rezervate cultului unei unice figuri divine sau al unei singure ființe supraumane. Dacă identificarea destinatarilor unor sanctuare ridicate pe Înălțimile munților este problematică, funcția lor cultuală a apărut ca indiscutabilă. Este vorba despre temena, un fel de incinte cu terasă clădite pe Înălțimile muntelui deja din prima fază a minoicului de mijloc. Forma lor era cu precădere circulară sau ovală ori de potcoavă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al nimfelor Circexe "Circe" și Calipsoxe "Calipso". Ipoteza sugestivă a unei „Mari Zeițe” a fecundității a justificat incidența scăzută a figurilor masculine, dar nimic nu ne face să credem că nu existau divinități de sex masculin, chiar dacă identificarea lor rămâne problematică. O funcție cultuală trebuie să fi avut coloanele și copacii, frecvent reprezentați pe sigilii, În timp ce rămân fără răspuns așa-numitele „geniixe "genii"” sau „demoni” cretani, figuri antropomorfe cu cap de animal gravate pe sigilii. 3. DE LA MINOICI LA MICENIENITC "3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În greacă. c) Problema continuității cultuale Deși este legitim să considerăm că ceea ce este scris pe tăblițele În Liniar B ar relua Într-un anumit fel textele În Liniar A, termenii Întâlnirii Între cele două civilizații rămân Încă deschiși și problematici. Rhyta miceniene pentru libații reproduc modelele cretane, asemenea celui În forma de cap de taur, găsit Într-un mormânt-puț din Micene; pe sigilii apar aceleași motive cretane. Cu toate acestea, „mormintele-puț” găsite În interiorul incintelor funerare din Micene și mormintele ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar conduce mai degrabă la considerarea lui potnia ca un epitet al diferitelor divinități feminine al căror nume nu se cunoaște Încă. Nu mai puțin problematic este teonimul restituit de una dintre tăblițele cele mai interesante pentru reconstituirea cultului micenian (PY Tn 316), citit când pereja, când peresa, când preswa sau perekwa, dar care a dat cuvinte nesigure În greacă. Înzestrată cu un sanctuar propriu, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la ele mai mult decât vor ele să spună, În virtutea exclusivei lor finalități administrative. b) Sacrificiul Nu mai puțin crucială pentru studiul religiozității miceniene este schițarea practicilor sacrificale. Este probabil să fi fost adoptate modelele cretane, dar, pentru moment, rămâne problematică orice Încercare de reconstrucție. Pe tăblițe se Întâlnesc liste de produse naturale ca ofrande, În cea mai mare parte vegetale, cum ar fi grâul, orzul, măslinele, uleiul, vinul, mierea. Câteodată figurează și animale destinate personalului unui templu sau unei zeități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost, fără Îndoială, rodul unui proces lent de sistematizare și sedimentare, Început poate chiar În epoca miceniană și care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult, ce par limitate mai ales la sacrificiul sângeros adus zeilor și În special lui Zeusxe "Zeus". Este un sacrificiu ce s-a păstrat aproape neschimbat Încă din epoca cetății, polis (subcapitolul 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezultate importante pentru reconstrucția religiozității iraniene arhaice, anterioare mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru", sunt mitul și epica. Unele teme legate de acestea abia au fost atinse vorbind de Yimaxe "Yima" și Verethraghnaxe "Verethraghna" (chiar cu considerațiile făcute mai sus despre relația problematică cu Indraxe "Indra"), dar alte numeroase motive mitologice și epice conferă o valoare aparte tezei unei eredități mitico-legendare comune, deși Îndepărtate, a arienilor din Iran și India. Mai ales cazul semnificativ al iranianului Yima, fiul lui Vivanhant, și al indianului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Iranului antic și a exercitat, Într-un mod mai mult sau mai puțin direct, o influență puternică chiar și În afara lumii religioase iraniene, devenind cea mai originală trăsătură specifică a acesteia. Din cauza insuficienței izvoarelor și a caracterului lor foarte problematic nu este posibilă reconstruirea Într-o manieră completă și exhaustivă a conflictului dintre Zoroastruxe "Zoroastru" și clerul tradițional, la a cărui școală trebuie să se fi format totuși și acest zaotar (cf. termenului indian antic hotar), adică preot În interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
târzii și diferite, prezente În Avesta târzie și, În special, În literatura pahlavi. În concluzie, se va Încerca să se dea textului gathic o interpretare circumscrisă sferei rituale, poate chiar dând terminologiei vaste și complexe, atunci când aceasta este mai puțin problematică, valori legate aproape exclusiv de cult și de liturgie, așa cum a făcut, de exemplu H. Humbach În traducerea scrierilor gathice (1959) și cum a observat, pe bună dreptate, B. Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei Împotriva răului (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 125; Molé, 1965, pp. 46 sqq.) În studiul zoroastrismului, este fundamentală, mai mult decât În alte cazuri, o perspectivă istorică. Aceasta se impune firesc din cauza caracterului extrem de problematic, fragmentar, eterogen și variat cronologic al izvoarelor. Religia zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii iraniene sau non-iraniene, antice sau moderne, este un Întreg compozit de doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimb, despre predecesorii săi, Cirus și Cambise, nu putem spune nimic sigur, deși recent au existat păreri care să susțină zoroastrismul fondatorului imperiului (Boyce, 1982, pp. 43 sqq.; 1988b; cf. Duchesne-Guillemin, 1974b și Gnoli, 1989a, p. 84, cu o poziție problematică). La fel de sigur e că putem lua În considerare posibilitatea ca factorul religios să nu fi fost străin de conflictul dintre Darius I și Gaum³ta, falsul Smerdi din tradiția preluată de greci (cf., printre alții, Wiesehöfer, 1978; Bickerman și Tadmor, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exacți: cum credeau în 1918 aceste popoare că-și vor hotărî viitorul? Fostele imperii care stăpîniseră aceste regimuri fuseseră state multinaționale. Acest lucru a dus la mari valuri de migrații și transferuri de populație. Trasarea granițelor conform principiului etnic devenea problematică. Iorga era un admirator aproape fără rezerve al celuilalt om al secolului al XIX-lea, președintele Wilson. Vom împărți perioada interbelică în două părți. Prima, de la 1918 la 1930. În acești doisprezece ani, cele două păsări de pradă, Germania și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
probleme vechi. Unitatea națională fusese realizată cu prețul includerii minorităților numite naționalități conlocuitoare -, care alcătuiau aproximativ 30% din populație. Înainte de 1918 (cu excepția evreilor), nu exista practic nici una. Din aceste minorități, ungurii și evreii erau cei mai numeroși, plasați strategic și problematici. Alcătuiau împreună aproape două milioane și jumătate, un 15% deloc de neglijat din totalul locuitorilor. Cheia problemei minorităților era Transilvania; acolo, ungurii și evreii erau pe același plan, o minoritate nemulțumită care nu avea nici măcar pretenția că acceptă administrația românească. Încurajați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reprezenta mai mult de 80% din poporul român! Iorga lupta pentru unitate națională bazată pe sămănătorism. Trebuie să ținem seama și de ego-ul lui Iorga și de profundul său devotament pentru dinastie, ceea ce făcea ca această fuziune politică să fie problematică, chiar dacă Mihalache i-a oferit lui Iorga președinția partidului. Numeroasele negocieri dintre Mihalache și Iorga nu au dus la nici un rezultat 37. Iorga l-a atacat imediat pe Mihalache în "Neamul românesc", numindu-l "Caius Gracchus de la Topoloveni". Dar cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
socialiștilor) nu au putut face front comun. Brătianu continua să exagereze și să tragă foloase de pe urma exceselor de stînga. Bucureștiul era plin de zvonuri. Bucureștiul era un oraș în care circulau zvonuri de toate culorile, dar foarte iresponsabile care făceau problematică guvernarea 40. Regele Ferdinand i-a spus lui Iorga că atîta vreme cît Conferința de Pace își desfășura lucrările, era bine ca primul-ministru să fie un ardelean (adică Vaida-Voievod), care să fie șeful delegației române la Versailles 41. În primăvara
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]