37,224 matches
-
și bune lucruri de citit în VIAȚA ROMÂNEASCĂ, revistă substanțială în noua ei formulă, și cu o machetă grafică net superioară (girată de Mihaela Șchiopu). Din nr. 1-2 ne-au atras atenția grupajul Populismul și memorialul Irina Nicolau, atelierul cu proză caldă marca Radu Aldulescu, precum și revizuirile lui Marian Victor Buciu, un comentator care a evoluat îmbucurător față de faza tehnicistă de acum câțiva ani, în care nu pricepeai mare lucru din textele sale orto-meta-infracritice. Cel mai incitant însă i s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
banilor nu poate a nu deveni obsesivă: "Un spectacol contramandat, deci nici un leu astăzi. Chenzina de la (teatrul) "Tineretului", 145 lei și mie îmi trebuie cel puțin 3oo să plătesc impozitul și să trăiesc pînă la 15 mai. Obsesii de bani, proză fără sfîrșit, ca dintr-un roman foileton de proastă calitate". Explicabil, ocupațiile nepotrivite, împovărătoare au ca efect o depresie ale cărei nuanțe apar transcrise cu grija alcătuirii unei fișe clinice. E notificată alienarea socială: "Ce străini îmi sunt oamenii, cît
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar nu din cale-afară, cu o floare presată, cel mai adesea floare-de-colț (am găsit-o, bunăoară, în dublu exemplar, în ediția subțire, cu copertă verde, a Mici-lor poeme în proză ale lui Baudelaire). O carte de bagaj, care și-a însoțit cititorii pe munți, sau căreia i se încredințează, cu o complicitate astăzi desuetă, un semn găsit greu și uitat la adăpostul unui ierbar cu litere. Semne de carte, la
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
rând pentru că subliniază momentul receptării operei poetului în principatele românești. O receptare care, la rândul ei, merită un mic popas, întrucât ne descoperă o stare de lucruri definitorie, în genere, pentru începuturile literaturii moderne românești. Într-o cunoscută bucată de proză memorialistică, Nicolae Bălcescu în Moldova, Vasile Alecsandri a remarcat: "...în anii dintâi, adică de la 1839 până la 1845, francezii și nemții formau două partide rivale cercând a lua pasul în societate și a face să predomine ideile țărilor în care-și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
la Paris, sub influența mișcării dada, fondează grupul literar "Camera poeților" (Palata poetov), din care mai făceau parte Boris Bojnev, Aleksandr Gringher, Serghei Șarșun și Boris Pavlovski. În 1925, editează prima carte, Mileniile mele, urmată de volumul de versuri și proză A doua carte (1928), Satirul (1929), Nopți pariziene (1932), Purtătoarea de iubire (1938). Ultimul grupaj de versuri și note de călătorie, Protopatria îl scrie după o călătorie în Palestina (1937), publicându-l în 1939. În 1940, este mobilizat în armata
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
Țăndărei vor avea buletine și pașapoarte, nu vom mai putea face nimic pentru a-i opri să se ducă în Marea Britanie. Există elemente criminale de care românii vor să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii". Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă impresia că este singurul interlocutor privilegiat. De altfel, toți comentatorii prozei lui Alexandru Vlad s-au arătat uimiți de eficiența comunicațională a acestui surprinzător prozator. Pe ultima copertă a volumului Curcubeul dublu, trei importanți scriitori din generații diferite (Norman Manea, Radu G. }eposu și Horea Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
scriitori din generații diferite (Norman Manea, Radu G. }eposu și Horea Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale, cam la aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora apar uneori bătrâni dezorientați, îmbrăcați
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
un aer de déja vu, ca niște pagini citite a doua oară, ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic, cartea este definitorie pentru literatura unuia dintre scriitorii foarte importanți de astăzi, din păcate nu foarte răsfățat de critica literară.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Cosmin Ciotloș Imi amintesc, cu plăcere, de momentul când am dat, în bibliotecă, de frumoasa inițiativă a unui grup de mateini de elită, prin care neterminatei proze Sub pecetea tainei i s-au propus câteva finaluri deplin plauzibile ca spirit și, mai cu seamă, ca stil. S-au publicat chiar două cărți reunind - într-o intarsie spectaculoasă - texte critice sau variante fragmentare ale controversatei povestiri scrise de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
scrise de Mateiu Caragiale. Cea dintâi, din 1994, îngrijită de Marian Papahagi, conținea continuările semnate de Radu Albala și Eugen Bălan. Cea de-a doua, din 1999, punea în valoare texul îngrijit și încheiat de Alexandru George. Desigur, edițiile colecționau proze lucrate cu mult înainte și - uneori - deja publicate în volum sau aiurea. Chiar și așa, însă, însumarea lor, ludică și totodată impecabilă filologic, nu își pierde cu nimic din strălucire. Felul în care misterul matein, enunțat explicit și în duh
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
s-a înscris prin poză, iar invertitul său personaj, prin natură. Ca și Remember (așa cum e înțeles în optica simbolică din eseul lui Cornel Mihai Ionescu), Hermă pentru Aubrey de Vere (eseul în care defazajul e postulat) are trăsăturile unei proze fără început cronologic și fără final determinabil. Luați repede, n-am putea rezuma intențiile argumentative ale atât de elaboratelor studii, necum eventuale traiecte. Dificil în grad maxim, limbajul vrea să acopere fiecare firidă care ar permite limpezirea trivială - în accepție
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
curent important al literaturii române contemporane. Mă întorc în urmă cu 25 de ani când, participând la o ședință a Cenaclului Junimea, condus de regretatul Ovidiu Crohmălniceanu, am fost pur și simplu dat afară, cu niște critici foarte aspre la adresa prozei pe care o citisem. Ai mai pomenit și într-un alt interviu al nostru de acest episod. Să înțeleg că te-a durut atât de tare? Da, evident. Am primit acele critici ca pe niște pumni în plină figură și
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
nihilismul citind xeroxuri după opera lui Cioran, procurate pe sub mână de la un prieten în vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre fantastic. De Evanghelii m-am apropiat mai târziu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
în vârstă. Îți închipui ce combinație exploziv-sinucigașă este aceasta, Guenon-Cioran? E un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre fantastic. De Evanghelii m-am apropiat mai târziu și, într-un fel, tot prin literatură, mai exact prin reluarea unor teme
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
un paradox în ceea ce spui, gândindu-mă la paradigma radical anticreștină a scrierilor lui Cioran și proza ta, aparent atașată valorilor creștine fundamentale. Am fost de tânăr atașat de proza fantastică a lui Mircea Eliade și, pe lângă autorii deja amintiți, proza acestuia a însemnat enorm pentru deschiderea mea spre fantastic. De Evanghelii m-am apropiat mai târziu și, într-un fel, tot prin literatură, mai exact prin reluarea unor teme din Dostoievski și prin citirea foarte atentă a lui Faulkner. E
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
IPS Daniel chiar a ajuns patriarh, exact ca în roman, urmând să aștepăm și împlinirea profeției referitoare la Mircea Cărtărescu. Cum cărțile tale sunt pline de asemenea viziuni anticipatoare, am putea vorbi de o dimensiune profetică a acestui gen de proză pe care îl practici? Fără îndoială, îmi place să anticipez și să ghicesc acele linii de forță care, plecând din prezent, se duc în viitor și se concretizează acolo, confirmând sau infirmând viziunile mele. Un alt exemplu din proza mea
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
de proză pe care îl practici? Fără îndoială, îmi place să anticipez și să ghicesc acele linii de forță care, plecând din prezent, se duc în viitor și se concretizează acolo, confirmând sau infirmând viziunile mele. Un alt exemplu din proza mea, construcția Catedralei Neamului, mereu și mereu amânată. Abia acum, se pare, că s-a conturat posibilitatea finalizării respectivului proiect, dar au trecut ani și ani, până s-a luat această hotărâre. În romanul Morminte străvezii (1999!), am pus în
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
impresia de saga condensată contribuie ritmul alert obținut printr-o inteligentă strunire și dispersare în doze concentrate a materiei, trecîndu-se fără preambul, înainte sau înapoi, de la o epocă la alta, dar și strategiile narative, fiind valorificate inteligent modalitățile practicate de proza ultimelor decenii. Între acestea figurează, mai întîi punerea în valoare a amprentei zonale lăsate pe evenimentele cu rezonanță națională; apoi evidențierea aspectelor rămase mai mult sau mai puțin voit în surdină și în prezent. Cel mai flagrant exemplu privește unificarea
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
rezonanță națională; apoi evidențierea aspectelor rămase mai mult sau mai puțin voit în surdină și în prezent. Cel mai flagrant exemplu privește unificarea Italiei prin acțiunile conjugate ale legendarilor voluntari garibaldini și ale armatei Piemontului, constantă tematică (încă nebanalizată) a prozei italiene; mai ales după publicarea în 1958 a romanului de succes al lui Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, deși nu lipseau antecedentele: Viceregii (1894) veristului sicilian Federico De Roberto sau Signora Ava (1942) a lui Francesco Jovine, scriitor tributar realismului interbelic
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
publicarea în 1958 a romanului de succes al lui Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, deși nu lipseau antecedentele: Viceregii (1894) veristului sicilian Federico De Roberto sau Signora Ava (1942) a lui Francesco Jovine, scriitor tributar realismului interbelic din Molise. Nu există proză istorică ambientată în sudul Italiei la mijlocul secolului al XIX-lea publicată în ultimii cincizeci de ani care să nu se refere la prețul real al făuririi întîrziate a statului unitar. Rezistența armată opusă de suveranul Bourbon al Celor două Sicilii
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
pentru că nu putea să suporte încălțămintea soldățească, prima din viața lui, în ciuda mîndriei de a o avea. Acceptat în banda de răzvrătiți la care ajunsese fortuit, își va salva viața, ca atîția alții, doar pentru un an. În acord cu proza recentă ce a redescoperit pregnantele trăsături regionale (de o varietate și vitalitate impresionante) sînt prezentate, pentru epocile îndepărtate, practici magice, superstiții, refrene și sînt inserate cu măsura ce le face suportabile, dialectalisme. Construcția circulară a cărții - ce trimite și ea
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
să se succeadă și să se amestece populații prelatine, grecești, albaneze, iudaice. Multitudinea de personaje și întîmplări din roman ce alcătuiesc retrospectiva Italiei postunitare nu îl face cîtuși de puțin greoi; este obținută performanța de a da mult, conform canoanelor prozei istorice, în ritmul sacadat al unei cărți de acțiune. Acesta a fost probabil motivul pentru care i s-a decernat rîvnitul premiu.
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]