4,129 matches
-
dorită de Bakócz. Ca legat apostolic Bakócz a adus în țară bula papală despre lansarea cruciadei și le-a convins regele și nobilimea maghiară să lanseze cruciada pe data de 16 aprilie 1514. În urma lansării acestei cruciade s-a izbucnit Răscoala lui Gheorghe Doja, din cauza căreia Bakócz a devenit din ce în ce mai antipatic în cadrul nobilimii (mulți l-au considerat pe el a fi de vină pentru izbucnirea răscoalei). I-a supărat și pe sașii transilvăneni, pentru că a trecut în subordinea sa directă prepozitura
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
lanseze cruciada pe data de 16 aprilie 1514. În urma lansării acestei cruciade s-a izbucnit Răscoala lui Gheorghe Doja, din cauza căreia Bakócz a devenit din ce în ce mai antipatic în cadrul nobilimii (mulți l-au considerat pe el a fi de vină pentru izbucnirea răscoalei). I-a supărat și pe sașii transilvăneni, pentru că a trecut în subordinea sa directă prepozitura sașilor de la Sibiu și Episcopia de Milcov. Cu acest gest de al său Bakócz a provocat direct trecera sașilor la protestantismul lutheran. La sfârșitul vieții
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
Union și a început să apere sclavi fugari. Într-o vreme când opinia publică din Cincinnati era dominată de legăturile de afaceri cu Sudul, Chase, influențat de evenimentele locale, inclusiv de atacul asupra tiparniței lui James G. Birney din timpul Răscoalei din Cincinnati din 1836, s-a asociat mișcării antisclavie. Chase era și membru al clubului literar Semi-Colon („Punct și Virgulă”), alături de Harriet Beecher Stowe și Calvin Stowe. Chase a devenit liderul reformiștilor politici, curent diferit și aflat în oarecare opoziție
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
secol în urmă. Războiul din Persia mersese bine pentru otomani, dar pacea acordată persanilor era una generoasă. Otomanii nu au regretat însă aceasta, deoarece acum își puteau concentra efortul în nord, contra Rusiei. Ajuns la putere în 1726 în urma unei răscoale din Afganistan, Nadir a fost ales în 1736 șah al Persiei. El a înlăturat vechea dinastie safavidă și a fondat noua dinastie Afsharidă. Ostilitățile s-au reluat în anul următor, Lacy atacând Crimeea pe o altă rută și reușind să
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
vicepreședinte al Yemenului. Promovat general maior în 1991, deține în prezent gradul de mareșal. Între 4 iunie-23 septembrie 2011, în timp ce președintele Ali Abdallah Saleh s-a aflat în Arabia Saudită pentru tratamente medicale în urma unui atac asupra palatului prezidențial în cursul răscoalei yemenite („Primăvara arabă”) la 3 iunie 2011, Hadi l-a înlocuit temporar ca șef al statului. După 23 noiembrie 2011 când Saleh a acceptat să servească drept președinte doar nominal în întâmpinarea alegerilor prezidentiale, în schimbul imunității de urmăriri judiciare, Hadi
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
au plasat pe Hadi în stare de arest virtual la domiciliu. Odată cu el a demisionat și premierul Khaled Bahah.După o lună el a reușit să fugă spre orașul său de origine, Aden, și-a retras demisia, și a denunțat răscoala Huthilor ca o lovitură de stat neconstituțională. Hutii au numit un Comitet Revoluționar care și-a asumat puterile președinției, în frunte cu Muhammad Ali Al Huthi. La 25 martie 2015 în vreme ce forțele Huthilor au înaintat spre Aden, Hadi a fugit
Abd Rabbuh Mansur Hadi () [Corola-website/Science/334775_a_336104]
-
imediat revocat de Mazarin. Din fericire, un al doilea incident îi permite să se reabiliteze: pe drumul spre casa, noi revolte se declanșează în Valencia. Cu sânge rece, cu abilitățile sale oratorice și curajul personal, Fouquet reușește să calmeze această răscoală. În timpul Frondei se situează imediat de partea Annei de Austria și a lui Mazarin, câștigând astfel sprijinul ferm al reginei. În timpul asediului Parisului, el a fost responsabil de departamentul de bunuri și a câștigat o mulțime de bani. În noiembrie
Nicolas Fouquet () [Corola-website/Science/334833_a_336162]
-
început dispute cu privire asupra împărțirii rezultatelor activității economice. Nemulțumirile au dus la izbucnirea rezistenței țărănești. Țăranii trebuiau să presteze sau să achite obligațiile față de stăpânii feudali. Aceștia au emis petiții, alții au fugit de pe domeniu, devenind haiduci sau conducând răscoale. Cele mai frecvente erau revoltele locale și spontane. Cele mai rare erau marile răscoale, în care participau alte grupuri sociale, cum a fost la Jacqueria din 1358, cea condusă de Wat Tyler din 1381 și Războaiele Husite din 1419-1438. Răscoalele
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
rezistenței țărănești. Țăranii trebuiau să presteze sau să achite obligațiile față de stăpânii feudali. Aceștia au emis petiții, alții au fugit de pe domeniu, devenind haiduci sau conducând răscoale. Cele mai frecvente erau revoltele locale și spontane. Cele mai rare erau marile răscoale, în care participau alte grupuri sociale, cum a fost la Jacqueria din 1358, cea condusă de Wat Tyler din 1381 și Războaiele Husite din 1419-1438. Răscoalele erau înfrânte, dar pe termen mediu, situația economică-socială s-a îmbunătățit pentru țăranii ce
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
răscoale. Cele mai frecvente erau revoltele locale și spontane. Cele mai rare erau marile răscoale, în care participau alte grupuri sociale, cum a fost la Jacqueria din 1358, cea condusă de Wat Tyler din 1381 și Războaiele Husite din 1419-1438. Răscoalele erau înfrânte, dar pe termen mediu, situația economică-socială s-a îmbunătățit pentru țăranii ce au supraviețuit marii ciume. Restrângerea volumului resurselor disponibile era consecință a crizei. Capacitatea de acțiune a statelor s-a diminuat, iar conflictele pentru resurse s-au
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
era guvernată de Filip al IV-lea cel Frumos, aflându-se într-un proces de centralizare politică și de întărire a puterii monarhice. Prin 1400, Franța era fragmentată, slăbită de războiul cu englezii, iar nordul era supus acestora. Prima mare răscoala a izbucnit în Flandra în 1323, condusă de lideri rebeli din orașe, escaladând într-o revoltă la scară largă timp de cinci ani. Revolta din Flandra a izbucnit din cauza taxelor excesive și politicii pro-franceze a contelui Ludovic I. Regele Franței
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
din Flandra a izbucnit din cauza taxelor excesive și politicii pro-franceze a contelui Ludovic I. Regele Franței a intervenit și, prin bătălia de la Cassel din 1328, rebeliunea a fost înfrântă. La 30 de ani după revoltă flamandă, a izbucnit o altă răscoala în Franța de Nod, pe valea răului Oise, ce a rămas în istorie sub numele de Jacqueria, după porecla liderului ei, Guillaume Cale, cunoscut ca Jacques Bonhomme. Regele francez, Ioan al II-lea, a fost capturat de englezi în bătălia
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
rege, puterea a fost împărțită între Stările Generale, regele Navarrei și Delfinul Carol. Stările Generale fiind dezbinate, și cum cei doi regi se certau, nobilii și clericii au putut exploata țăranii și au impus taxe mari. Țăranii neacceptând, au izbucnit răscoala împotriva nobililor considerați "corupți" și învinovățiți pentru înfrângerea de la Poitiers. Productivitatea scăzută a dus la foamete, iar grupurile de bandiți au prădat și jefuit nordul Franței, ducând la o perioada de anarhie. În 1358 a început o serie de rebeliuni
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
înfrântă de diviziile de cavalerie în bătălia de la Mello. Înfrângerea decisivă a fost urmată de o companie în zona Beauvais. Țăranii erau arestați la întâmplare și spânzurați de soldați în fiecare sat. În 1381, în Anglia, a izbucnit o altă răscoala, numită „Marea Răscoala”. Motivul declanșării rebeliunii a fost impunerea unui impozit pe cap de om. Toată lumea plătea aceeași suma indiferent de avere pentru a finanța aventurile militare din Franța. Impozitul din 1377 era de o moneda de argint, dar în
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
de cavalerie în bătălia de la Mello. Înfrângerea decisivă a fost urmată de o companie în zona Beauvais. Țăranii erau arestați la întâmplare și spânzurați de soldați în fiecare sat. În 1381, în Anglia, a izbucnit o altă răscoala, numită „Marea Răscoala”. Motivul declanșării rebeliunii a fost impunerea unui impozit pe cap de om. Toată lumea plătea aceeași suma indiferent de avere pentru a finanța aventurile militare din Franța. Impozitul din 1377 era de o moneda de argint, dar în 1381, crescuse de
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
dintre ei. Nemulțumirea și violențele s-au extins rapid în toată Anglia de sud-est. Comitatele Essex și Kent erau cuprinse și ele de rebeli. Unul dintre lideri, care conducea contigentul din Kent, era Walter Wit Tyler, carismatic și lider al răscoalei. Rebelii au ajuns la Blackheath, la periferiile Londrei, unde preotul John Ball a ținut o predică inspiratoare, întrebându-se „cine erau nobilii pe vremea lui Adam când săpă și Eva torcea?” Rebeliunea a căpătat un fundament profund, mergând pe ideea
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca Cantacuzino, fiica influentului boier Constantin Cantacuznio postelnicul. În primăvara anului 1655 a avut loc răscoala seimenilor și dorobanților împotriva lui Constantin Șerban, care hotărâse la sfatul boierilor lui să-i concedieze și să îi trimită din țară pe mercenarii în mare parte sârbi. Întreaga familie Brâncoveanu, împreună cu marele logofăt se afla la casele din București
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
și dorobanților împotriva lui Constantin Șerban, care hotărâse la sfatul boierilor lui să-i concedieze și să îi trimită din țară pe mercenarii în mare parte sârbi. Întreaga familie Brâncoveanu, împreună cu marele logofăt se afla la casele din București. În răscoală a murit Papa Brâncoveanu. Marele logofăt s-a putut salva plătindu-le răsculaților o mare sumă de bani, iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au substituit cu un copil de țigan. Un alt eveniment care a zguduit
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
regia Mihai Maniuțiu (1996); Muhoiarov Ivan Matveevici în Oblomov după I.A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu (2003). Filmografia lui este strălucită: Furtuna, regia Andrei Blaier și Sinisa Ivetici (1960); Neamul Șoimăreștilor, regia Mircea Drăgan (1964); Haiducii, regia Dinu Cocea (1965); Răscoala, regia Mircea Mureșan (1965); Mihai Viteazul, regia Sergiu Nicolaescu (1970); Ciprian Porumbescu, regia Gheorghe Vitanidis (1972); Actorul și sălbaticii, regia Manole Marcus (1974); Păcală, regia Geo Saizescu (1974); Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii, regia Mircea Mureșan (1979); Ultima noapte de
Rămas bun, Ion Besoiu! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105847_a_107139]
-
Oblomov, Dimineața pierdută (1986), Deșteptarea primăverii (1991), Teatrul comic (1992), Julius Caesar (1995), Șase personaje în căutarea unui autor (1995), Oblomov (2004), Însemnările unui necunoscut (2011), precum și câteva filme de referință care l-au avut pe generic: Neamul Șoimăreștilor, Haiducii, Răscoala, Ciprian Porumbescu, Ultima noapte de dragoste etc. Suntem alături de familia îndoliată. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Președintele României, Klaus Iohannis aprecia: „Actorul Ion Besoiu a plecat dintre noi la vârsta de 85 de ani, lăsând în urmă o moștenire
Rămas bun, Ion Besoiu! by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105847_a_107139]
-
revoluționarul Ivan Maximovici Martînov (refugiat din Rusia) reușește să scape de urmăritori, aruncându-se în mare. În toamna anului 1906 Ionică Sântu se mută la București împreună cu prietenii săi Toderiță Clement și Sile Scafeș, devenind elevi la Colegiul „Sfântul Sava”. Răscoalele țărănești devin tot mai violente la începutul anului 1907, iar Urmatecu și prietenii săi de la Clubul Agricol încep să se îngrijoreze. În același timp, Ionică și Toderiță iau cunoștință de starea grea a țărănimii, fiind arestați după ce au participat la
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
o întrunire muncitorească de solidaritate organizată la sala „Eforie” și la care au vorbit, printre alții, profesorul Iancu State Ciuboțel, ziaristul Corneliu Tălășan și țăranul Manea Strapalea. Guvernul conservator este înlocuit în martie 1907 cu un guvern liberal care înăbușă răscoala cu ajutorul armatei. Frământat de griji, Iancu Urmatecu moare, iar convoiul funerar se intersectează pe Calea Victoriei cu un coloană de furgoane ce-i ducea pe răsculați la închisoarea Malmaison, printre cei arestați aflându-se și Strapalea. După moartea lui Urmatecu, Amelica
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
și publicat în "Obsedantul deceniu", o perioadă în care autoritățile comuniste militau pentru o proză realist-socialistă inspirată din scrierile autorilor sovietici și din recomandările lui Lenin în domeniul literaturii. Astfel, el a fost influențat de spiritul timpului, existând referințe la Răscoala din 1907 și la mișcarea muncitorească din România, evenimente ce produc ecouri în conștiința intelectualității. Romanul a fost bine primit de critică, dar aspectul oarecum desuet al prozei a determinat criticii să-l omită de multe ori din analizele lor
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
are preocupări literare, călătorește în țară și străinătate, trece prin câteva crize sentimentale și cunoaște astfel inechitățile sociale din România. Romanul se axează pe formarea intelectuală și morală a tânărului Ion Sântu sub influența principalelor evenimente istorice din perioada antebelică (Răscoala din 1907 și Primul Război Mondial), a realității sociale din acei ani (inechitatea între clase), a teoriilor filozofice și politice ale epocii și a ideilor socialiste propagate de un intelectual rus. Crescut inițial în casa din București a bunicului său
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
perioadă în care autoritățile comuniste militau pentru o proză realist-socialistă inspirată din scrierile autorilor sovietici și din recomandările lui Lenin în domeniul literaturii, romanul "Ion Sântu" a inclus o serie de compromisuri ideologice. Astfel, autorul a inclus referințe numeroase la Răscoala din 1907 și la mișcarea muncitorească din România, evenimente ce au produs ecouri în conștiința intelectualității. Romanul dobândește pe alocuri un caracter tezist, mai ales în pasajele care descriu Răscoala de la 1907 și influența exercitată de revoluționarul rus Ivan Maximovici
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]