5,132 matches
-
pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el era să o împiedice să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme. Dacă Magicianul îl luase pe Lincoln de lângă ea, avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el în ultimul timp? O nouă pauză. Era momentul crucial. Fie urma o destăinuire completă, fie se va ascunde cu totul. Rhyme știa prea bine acest lucru. - Domnule Keating? - E amuzant. Să mă întrebați tocmai pe mine despre el. Vorbele răsunară precum o bucată de marmură pe metal. Hai să vă spun. Nu mai auzisem nimic de domnul Weir de ani buni. Am crezut că a murit. A fost un incendiu în Ohio, ultimul spectacol la care am lucrat înpreună. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
țintele exact așa cum îți ies în față. Capitolul XL Roland Bell simți mirosul specific de plastic-transpirație-metal al stației Motorola când și-o lipi de față. - Patru, ești gata, da? vorbi el în microfon. - Gata, veni răspunsul prompt. - Bine, acum... Atunci răsunară zgomotele înăbușite ale câtorva împușcături. Bell sări. - Focuri de armă! țipă Charles Grady. Am auzit focuri de armă! Ești rănit? - Nu te mișca, spuse Bell ghemuindu-se. Să răsuci apoi, scoțându-și arma și privind cu atenție ferestrele clădirii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
închizând telefonul. Se întorsese și o luase la fugă spre ieșire, dar se oprise, revenind la ușa în fața căreia stătuse și o forță. În caz că era ceva. Era complet goală și tăcută, cu excepția hohotului de râs batjocoritor al criminalului, care îi răsuna în minte. După cinci minute se afla deja în Camaro-ul ei, cu pedala de accelarație călcată până la fund. Semaforul de la Strada 23 era în defavoarea ei, dar traficul nu era prea aglomerat, așa că trecu rapid, bazându-se pentru a trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sau îmi goleam capul de toate gândurile înainte de a aluneca în gol? Dintr-odată, părea imposibil: o idee de fapt fără sens, cum că m-aș putea strecura în inconștiență seară de seară, fără nici un efort. Mi-am ascultat respirația. Răsuna ridicol de tare. Tare și aspră. Oare chiar eram eu? Creierul e un simplu procesor, m-am gândit eu. Un computer de ultimă generație care trebuie să intre în modul de repaos pentru câteva ore ca să își încarce bateriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cum ar fi să-și găsească un serviciu..., zâmbi Emmy. Adriana se forță să-i zâmbească, deși îi venea greu să râdă de ea însăși, mai ales că se glumea pe seama faptulului că nu avea un serviciu. În cap îi răsună vocea enervantă a mamei ei. — Uau. Jucăm dur, nu-i așa, querida? Foarte bine, știi ce? Accept provocarea. — Cum? întrebă Emmy răsucindu-și furioasă o șuviță de păr. Leigh încremeni în timp ce ducea paharul la gură. — O să faci chestia asta? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să țină minte chestia asta în caz că vreodată o să se îndoiască de faptul că e important să se răsfețe (oricât de improbabil era așa ceva). Otis părea o altă pasăre. Cânta, ciripea, bălăngănea din cap în ritm de bosa nova, muzică ce răsuna în permanență în apartament. În doar o săptămână, se metamorfozase din bestia agresivă, închisă în baie, într-un tovarăș de joacă simpatic căruia îi plăcea să se ghemuiască pe sofa. În această dimineață demonstrase cât de mult se schimbase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
văzu că era pielea Întreagă de pe una dintre mîinile ofițerului de rang inferior, jupuită În incendiul izbucnit În sala motoarelor. — Se duce... Tatăl lui aruncă mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bocanci și puști izbite de scările de piatră precum și vocea unei călugărițe franceze, care protesta pe un ton ridicat. Se ghemui Între sacii din fața ușii Încuiate. Soldații străbăteau pasarela salonului de copii și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună În Avenue Foch și Jim fu convins că toate forțele japoneze de ocupație din Shanghai Îl căutau pe el. Răsună un zăvor și ușa se deschise spre salonul Întunecat. În scurta strălucire a luminii, Jim văzu camera ca o pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ghemui Între sacii din fața ușii Încuiate. Soldații străbăteau pasarela salonului de copii și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună În Avenue Foch și Jim fu convins că toate forțele japoneze de ocupație din Shanghai Îl căutau pe el. Răsună un zăvor și ușa se deschise spre salonul Întunecat. În scurta strălucire a luminii, Jim văzu camera ca o pivniță, plină de bărbați badajați, unii Întinși pe podea, Între paturi, iar călugărițele erau Împinse la o parte de soldați japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chircit În pijamua lui printre chiștoacele de țigări. Trînti ușa și Jim Îl auzi țipînd, În timp ce Îl lovea pe unul dintre soldații japonezi cu pumnul. O oră mai tîrziu plecaseră toți, lăsîndu-l pe Jim singur În salonul de copii. CÎnd răsună claxonul În Avenue Foch, observă un camion militar intrînd cu spatele În complexul spitalului. Echipajul navei Petrel și cei opt civili englezi care ajutaseră la salvarea lor fură Împinși pe scări În jos și urcați În camion. Bărbați răniți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui hotărîse ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie cum părinții lui, Vera, cei nouă servitori, șoferul și grădinarul ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În uniforme fasciste extravagante urmăreau un marș al marinarilor și ofițerilor japonezi. Două tancuri, mai multe piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților, partitura victoriei lor asupra canonierelor britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se interesa de hidroavioane, care stăteau pe pontoanele lor lungi, cu elicele În bătaia vîntului. CÎnd veni noaptea, Jim se duse să doarmă Într-unul dintre zecile de taxiuri vechi Îngrămădite pe bancurile de nisip. Claxoanele mașinilor blindate ale japonezilor răsunau de-a lungul Bundului, iar reflectoarele bărcilor de patrulare sclipeau peste rîu, dar Jim adormi imediat În aerul rece. Trupul lui slab părea că plutește În noapte, Învîrtindu-se deasupra apei negre, În timp ce el se agăța de slabele mirosuri omenești care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doctorul Ransome și Basie ar fi avut aceeași soartă ca și misionarele. Jim observă că, după ce părăsiseră postul de jandarmerie de la ferma de porci, toți Își Îngăduiseră să se Îmbolnăvească. În cursul nopții, japonezii bătuseră un hoț chinez; țipetele bărbatului răsunau peste orezăriile pline cu apă, ondulînd suprafața Întunecată. A doua zi, toată lumea zăcea pe podeaua camionului, Basie din cauza plămînilor, iar doctorul Ransome pentru că nu putea să vadă cu ochiul lui infectat. Jim simțea că are febră, dar urmărea avioanele japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau reci și dacă războiul se prelungea și după iarna lui 1945, aveau să moară și mai mulți oameni În acele barăci Înghețate. Totuși, pentru doamna Vincent, poate s-ar Întoarce și la barăci... 22 Universitatea vieții În tot lagărul răsuna scîrțîitul roților de fier. În ferestrele barăcilor, pe treptele blocurilor-dormitoare, prizonierii se ridicau În capul oaselor, treziți pentru cîteva minute de amintirea hranei. Jim părăsi holul Blocului G și Îl găsi pe domnul Maxted ținînd Încă mînerele de lemn ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră, neștiind dacă era o glumă sau nu, și Împinseră căruciorul. Roțile de fier răsunară pe aleea cu pietre, clătinînd cadavrul pe care cele două femei urmau să-l Îngroape. Jim lustrui cele trei roșii pe care le culesese. Nici una nu era mai mare decît o bilă, dar Basie le va aprecia. Le piti În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămăruțele și se Înghesuiau la ferestre. Demarest arătă spre coloanele de fum care se ridicau dinspre docurilor din nordul Shanghai-ului. Deși erau la peste șaisprezece kilometri depărtare, Jim auzi un huruit puternic peste orezăriile pustii, un tunet uitat care răsuna mult timp după ce explodaseră bombele. Sunetele bubuiau În geamuri, un vag ultimatum dat prizonierilor pasivi din Lunghua. Jim cercetă cu privirea norii de fum, În căutarea unor urme de avioane americane. Nici unul dintre cele douăsprezece avioane Zero de pe aeroportul Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridicați ai lui Jim. 28 O evadare — Iar s-a terminat războiul, domnule Maxted? Peste tot În jur, În timp ce Jim aștepta la ușa bucătăriei, prizonierii dădeau deoparte cărucioarele de alimente, strigînd și arătînd spre porți. Sirena de Încetare a alarmei răsuna peste lagăr, tînguirea unei păsări rănite care Încerca să se ascundă de bombardamentul american. Ținîndu-se unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind casa paznicilor. Fiecare dintre cei treizeci de bărbați Își purta arma cu baionetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai fi atîtea ajutoare americane, va exista o aprovizionare constantă cu alimente. Jim se uită În jos la bucătăria tăcută din spatele casei paznicilor și la colecția de cărucioare de fier ruginite. Deja se gîndea la un cartof dulce. Pantofii lui răsunau pe coridoarele goale și În jos, pe treptele de piatră. CÎnd ieși repede din hol, auzi motorul Opelului. Tulloch și soldatul de la Seaforth Highlander Încărcau parașute și cutii de carton cu conserve peste parapetul din spate. — Jim ! Stai! Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiul care tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care se repetau - mitraliori ruși Înaintînd prin ruinele Stalingradului, marinari americani care Își Îndreptau aruncătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Raportul Comitetului Central al Partidului prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu și activitatea desfășurată de Comitetul Central În perioada dintre cel de-al VIII-lea Congres și Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Întreaga asistență, În picioare, ovaționează Îndelung, răsună urale. Cum ar fi să stea așa o sută de ani? Ca În Războiul ăla. Pierdut autobiografie. O declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Era la Începutul lunii noiembrie. Câte o frunză se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Raportul Comitetului Central al Partidului prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu și activitatea desfășurată de Comitetul Central În perioada dintre cel de-al VIII-lea Congres și Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Întreaga asistență, În picioare ovaționează Îndelung, răsună urale. Victoria definitivă a socialismului În patria noastră, făurirea economiei socialiste unitare au dus la profunde schimbări social-economice În Întreaga structură a societății. Congresul consideră că principiile de bază ale noii Constituții a țării reflectă just toate aceste transformări, consfințesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]