8,590 matches
-
inepuizabil gând... Va trebui să nu oprești, așează- le pe toate... Și când un fulger decis va fi să te găsească, Tu să- i zâmbești, cum o făceai demult, În noua ta copilărie să te- ademenească, Iar eu voi merge, rătăcind prin ploi, Că mama sunt... COPILĂRIE Copilăria iar se duce, A nu știu câta oară, Îmi va fi viața la răscruce, Știind că nu va mai fi iară. Copilăria iar m-atinge De inimă și de oscioare, Trecute sunt prin
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
1685 din 12 august 2015 Toate Articolele Autorului Perseide Răspunsuri la-ntrebări în astă noapte, Se nasc de dincolo de ceruri, Revarsă peste lume mii de șoapte, Create din bolta cu geruri. Cuvintele se-aprind în zboruri, Scântei de aștri cerești, Rătăcind uitatele doruri, Se-arată noaptea la ferești. Cu trene ample de lumină, Perseide săgetează văzduhul, Timpului i se închină, Țopindu-se în nesfârșire duhul. Ploi de stele aurite, În rochii prețioase de bal, Cu franjuri luminoși tivite, Necuprins ocean fără de mal
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
a ieși din cadru și a plonja în absud astfel tot ce scrie nu are înțeles imediat cititorul sapă în adânc până descoperă esențele ascunse în cuvinte atunci e completă simbioza cu autorul iar absurdul se dezvăluie înțelept și piramidal... RĂTĂCIM e ceva omenesc să rătăcești nu neapărat în pustiu ci în eul tău... acolo în adânc mai există cineva Care îți seamănă ... Citește mai mult ÎN ABSURDpoetul simte nevoiade a ieși din cadruși a plonja în absudastfel tot ce scrienu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
a plonja în absud astfel tot ce scrie nu are înțeles imediat cititorul sapă în adânc până descoperă esențele ascunse în cuvinte atunci e completă simbioza cu autorul iar absurdul se dezvăluie înțelept și piramidal... RĂTĂCIM e ceva omenesc să rătăcești nu neapărat în pustiu ci în eul tău... acolo în adânc mai există cineva Care îți seamănă ... Citește mai mult ÎN ABSURDpoetul simte nevoiade a ieși din cadruși a plonja în absudastfel tot ce scrienu are înțeles imediat cititorul sapă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu cât depărtarea crește. În dreapta, mult mai aproape, brunul dungii ce-ntruchipează țărmul... Țărmul?! Poate însăși salvarea?! Cu-ngăduință mintea îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul lui miazănoapte și se-ndreaptă spre țărm! Se-avântă în apă înadins lopătând mai vârtos. Se
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al vremii odata doar arată Iar eu pornind pe calea fără priviri în urmă, Te-am rătăcit în gându-mi, m-am rătăcit în turmă, Nedreap-alunecare de meteorit căzut Lumină în decădere ce nimeni n-a vazut, Dar timpul se întoarce prin timpul care vine Și-n ruga-mi de lumină, mă regăsesc în tine. Silvana Andrada
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al vremii odata doar arată Iar eu pornind pe calea fără priviri în urmă, Te-am rătăcit în gându-mi, m-am rătăcit în turmă, Nedreap-alunecare de meteorit căzut Lumină în decădere ce nimeni n-a vazut, Dar timpul se întoarce prin timpul care vine Și-n ruga-mi de lumină, mă regăsesc în tine. Silvana Andrada Tcacenco 16.10.2016 Referință Bibliografică
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
de furie de cum nu mai avusese vreodată acel regat. Așa se făcu că regele nu avu nici măcar pe cine întreba unde e casa cărbunarului și în care dintre pădurile de brazi ale regatului său ar fi trebuit să se oprească. Rătăcind fără o țintă clară, pe rege îl apucă o sete soră cu moartea. Simțind că îi arde gâtlejul și că și-ar putea da duhul de însetat ce era, începu să caute un izvor din care să poată bea și
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
aice,De dor de voi, pădurilor, mă sting...Lilia Manole... XII. APRINDEȚI FRUNZĂ REGASIRII, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016. Povești, de multe cântece, ele rămân povești, Și nu te -ncumeți , regăsindu-le, să rătăcești, Iar toamnă te întreabă, cum de reușești Trădărilor să le răspunzi, că știi să te iubești... Și eu ascult povești, si cântece îți caut- La calea cea duruta, unde nu e nici flaut, Unde nu e nici vară, dinamizând cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
serile, ca anii, povești pentru copii cuvânta, Din trupul, ce veghează, din taină, ce se cântă, Din ochiul, care tace, în culmea povestirii, ... Citește mai mult Povești, de multe cântece, ele rămân povești,Si nu te -ncumeți , regăsindu-le, să rătăcești,Iar toamnă te întreabă, cum de reușeștiTrădărilor să le răspunzi, că știi să te iubești...Și eu ascult povești, si cântece îți caut-La calea cea duruta, unde nu e nici flaut,Unde nu e nici vară, dinamizând cu lauri, Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcat N-a mai rămas nimic din Eminescu dar am rămas noi să-l trăim profund să-i sărutăm lumina, să-i învățăm neversu’, cel rătăcit în mare, în stele și-n adânc ... Citește mai mult N-a mai rămas nimic din Eminescul-am răstignit în vorbe fără glasiubirea lui, în van, își schimbă sensu’,durerea însă, în noi, adânc, are popasDin sângerări aprinse și apusurice cască
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
îl știeși l-a știut întruna resemnattrăindu-și o iubire siniliepe un pământ lovit doar de păcat/mânjit doar cu căcatN-a mai rămas nimic din Eminescudar am rămas noi să-l trăim profundsă-i sărutăm lumina, să-i învățăm neversu’,cel rătăcit în mare, în stele și-n adânc... II. SONET 59, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. (trad. adapt.) Nimic nu este nou, doar nouă ne e clipa trăirilor ce-nșoaptă în creier ademeneli de foc
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
vis sublim, nobil fir de lăcrămioară Și floarea aiurit crescută-n câmp parfum de roze-aruncă-nspre lumină și spini culege-n juru-i, gest cam tâmp, dar muguri apără de-al ochiului scrântită vină Virtutea lor tăcută-i, făcută să ascundă paloarea rătăcită-n nelemnoase câmpuri Doar trandafiru’-i făcut să ne pătrundă cu-al lui dulce chip, și-odoare, rânduri-rânduri În tinerețea ta, doar roze aflu-n gându-ți când versu’-mi ți-este drag, iubite, roză suntu-ți Sonnet 54 O how
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
într-un șipparfum fin, un vis sublim, nobil fir de lăcrămioarăși floarea aiurit crescută-n câmpparfum de roze-aruncă-nspre luminăși spini culege-n juru-i, gest cam tâmp,dar muguri apără de-al ochiului scrântită vinăVirtutea lor tăcută-i, făcută să ascundăpaloarea rătăcită-n nelemnoase câmpuriDoar trandafiru’-i făcut să ne pătrundăcu-al lui dulce chip, și-odoare, rânduri-rânduriîn tinerețea ta, doar roze aflu-n gându-țicând versu’-mi ți-este drag, iubite, roză suntu-țiSonnet 54O how much more doth beauty beauteous seemBy that sweet
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
IUBITE?, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Mai ții minte, iubite, când ne rostogoleam unul peste altul unul în altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de natură ascund alte tale nesăbuințe, păcătuind cu-umflate rânduri, în scuze ce-ar avea sărace șanse în ale sfântului prea pură gură Și astfel, cu inima-mi prietenească, îți fur păcatele-ți firești eu însumi devenind avocat al diavolului rătăcit persoana pe care ai jignit-o pledează pentru ceea ce acum tu ești uitând - făr‘personalitate - că tu pe mine m-ai rănit Un conflict de interese între prietenie și umilință s-a ivit ... Citește mai mult Sonetele shakespeariene văzute de
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
nr. 2307 din 25 aprilie 2017. Dacă-i putea crede în mine, m-ai iubi ? Umbrele așteptării, netezesc mintea mea, făcându-mă să visez aievea, departându-mă de tine, Galaxia fericirii mele, expansiune, într-un singur sens...Univers închis de stele, rătăcind, neghidat de nimeni, ori de vreun far, sau gând, clipe venite parcă,din Abis, aducând cu ele, imaginea frumuseții tale, suflet cald, atunci când... mi-e frig de sentimente, colacul meu de salvare, prin furtunile vieții, valuri se-abat deseori, măturând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
din amintiri, unele, întorcându-se mereu, cu refluxul, ... Citește mai mult Dacă-i putea credeîn mine, m-ai iubi ?Umbrele așteptării,netezesc mintea mea,făcându-mă săvisez aievea,departându-mă de tine,Galaxia fericirii mele,expansiune, într-unsingur sens...Universînchis de stele,rătăcind, neghidatde nimeni, ori devreun far, sau gând,clipe venite parcă,dinAbis, aducând cu ele,imaginea frumuseții tale,suflet cald, atunci când...mi-e frig de sentimente,colacul meu de salvare,prin furtunile vieții,valuri se-abat deseori,măturând din amintiri,unele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
fost,cândva voi plânge... XX. ÎNVĂȚ SĂ TE IUBESC, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Ating cu gândul, iubirea ta, necunoscută mie, dorită demult, rămasă fără margini și învățând s-o iubesc, m-am rătăcit prin ea... Nu mi-a fost greu, să deslușesc drumul secret, știut doar de tine, imaginar ce-i drept, râvnind la tot ce-nsemni pe lume, ploaie de primăvară, oază de fericire, miracol al vieții mele, de muritor, albastrul cerului privit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
albastrul cerului privit de mine, din spatele paletei de culori, mânjindu-mi sufletul, rămas opac, de-atâta singurătate, parfumul tău, ... Citește mai mult Ating cu gândul,iubirea ta,necunoscută mie,dorită demult,rămasă fără marginiși învățând s-o iubesc,m-am rătăcit prin ea...Nu mi-a fost greu,să deslușescdrumul secret,știut doar de tine,imaginar ce-i drept,râvnind la totce-nsemni pe lume,ploaie de primăvară,oază de fericire,miracol al vieții mele,de muritor,albastrul ceruluiprivit de mine,din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare. Un drum fără întoarcere. Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă. Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă ... Citește mai mult MOTTO :„Fizica modernă ne oferă o metaforă atrăgătoare: cea a unui număr infinit de universuri posibile care există în mod tot atât de real ca și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de întuneric fără valuri zbuciumate și fără de culoare.Un drum fără întoarcere.Mă apropii de hubloul navei, mă încordez și privesc până la o epuizare totală, dar nu zăresc ceva care să-mi redea speranța salvării, cea a reîntoarcerii mele acasă.Rătăcesc de ani de zile fără vreo țintă anume, pierdut prin neant, întrebându-mă ... XVIII. SPINII UNEI FLORI DE CAIS (SAU ACOLO UNDE SUNT FLORI, EXISTĂ ÎNCĂ O SPERANȚĂ), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
care mă aflu, de fapt, dacă este o țară ori un maidan oarecare aflat la discreția oricărui ciocoi pribeag adus de vânt.Ce s-a petrecut oare cu mine? Nu cumva, în timp ce umblam și eu teleleu pe străzi asemenea gloatei rătăcite dintre care, din când în când, ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de nici unde, deci în vâltoarea acelor zile și nopți nebune în care, fără să ne cunoaștem, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul
CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU [Corola-blog/BlogPost/380903_a_382232]
-
care mă aflu, de fapt, dacă este o țară ori un maidan oarecare aflat la discreția oricărui ciocoi pribeag adus de vânt. Ce s-a petrecut oare cu mine? Nu cumva, în timp ce umblam și eu teleleu pe străzi asemenea gloatei rătăcite dintre care, din când în când, ici-colo câte unul mai cădea nimerit de vreun glonț vagabond tras de nici unde, deci în vâltoarea acelor zile și nopți nebune în care, fără să ne cunoaștem, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
antichitate acelor greci visători cărora li s-a vârât în cap faptul că ar fi inventatorii democrației iar în noua mea calitate am fost probabil răpit de pe stradă de niște extratereștri ori ce-or fi fost ei și dus aiurea. Rătăcind astfel pe undeva prin cosmos mi-au umflat capul cu prostii spunându-mi tot felul de inepții cum ar fi de pildă faptul că în realitate, tot ce trăisem și văzusem în București, adică tinerii morți, gloanțele care ne șuierau
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]