5,310 matches
-
-mi mai amintesc nimic. Tavanul alb. Așternutul alb. Pe peretele din față, o icoană a Fecioarei maria. Deasupra patului meu, două chipuri străine, aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aplecate asupra mea. — Uite că se trezește, spune unul dintre chipuri, cu barbă și cu ochelari cu ramă aurie. Căldura umedă a unei mâini care mi-a cuprins propria mână. — Cum te simți ? mă întreabă celălalt chip, cu ochelari cu ramă neagră și început de chelie. — Bine, spun eu. Nu simt nimic. — Ți s-au dat niște medicamente pentru durere. Cine ești tu ? Ești medic ? — Nu, răspunde el. Noi suntem viitorii tăi colegi de la Succes. Eu sunt Grasu’, iar el e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În depărtare, luminat de soarele care răsărea, se zărea conturul New York-ului. Nu avea forma obișnuită a unui oraș - așa, fără cupole, fără minarete - și trecu un minut până când deveniră conștienți de Înaltele forme geometrice. Dinspre golf se rostogolea ceața. Ramele roz de la un milion de geamuri scânteiau. Mai aproape, Încoronată cu propriile raze de soare și Îmbrăcată ca În Grecia antică, Statuia Libertății le ură bun venit. ― Vă place? Îi Întrebă căpitanul Kontoulis. ― Am văzut destule torțe cât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Vicky Logathetis, care venise cu o săptămână Înainte. Desdemona tocmai Împlinise patruzeci și trei de ani și, conform tradiției femeilor din generația ei, era practic o femeie bătrână. Fire albe Îi năpădiseră părul. Începuse să poarte ochelari aurii, fără rame, care Îi măreau ochii, accentuându-i și mai tare expresia de perpetuă consternare. Predispoziția ei spre neliniște (care fusese agravată În ultima vreme de muzica swing de la etajul superior) Îi reînviase palpitațiile la inimă. Erau deja o prezență zilnică. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tommy Dorsey și orchestra sa. Dar nu În seara asta. În seara asta Milton stinsese tonomatul, ca să audă dacă Încerca să pătrundă cineva Înăuntru. Pereții ticsiți ai restaurantului erau imuni la revoltele de afară. Al Kaline Încă mai radia din rama În care se afla. Paul Bunyan și Babe the Blue Ox Își continuau drumeția pe sub specialitatea zilei. Meniul Însuși Încă mai oferea ouă, chiftele de cartofi, șapte feluri de plăcintă. Până acum nu se Întâmplase nimic. Miraculos - Întrucâtva. Ieri, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din urmă, veni la mine. ― Tu trebuie să fii Calliope. Zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i orașul potrivit pentru mine“, mi-am spus. Începusem din nou să plâng. Am Încercat să mă opresc. Ștergându-mă la ochi, m-am Învârtit prin birou și, până la urmă, m-am trezit În fața uneia dintre miniaturile cu moguli. În rama lor micuță, de abanos, două siluete mici făceau dragoste. În ciuda efortului pe care Îl presupunea activitatea aceea, chipurile lor păreau liniștite. Expresiile lor nu arătau nici tensiune, nici extaz. Dar, normal, nu fețele mi se păreau partea cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
București, unde aș merge în fiecare zi să-mi beau cafeaua și să mă gândesc la viitorul roman într-un pasaj care mi-a fost arătat, la Blues Café. Mi-aș căuta inspirația privind obiectele vechi din librăriile-galerii „Noi“ - ceasurile, ramele. În Trei zile cu mama este o frază în care cred: „Nu am regretat niciodată că am făcut o călătorie“. Dacă cineva îmi găsește un apartament în centrul Bucureștiului pentru șase luni, voi veni să-mi termin romanul la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
suntem cu toții de acord că asta este cea mai bună democrație din lume. Aici, spre deosebire de Irakul lui Saddam sau de Iran, se presupune că vocea poporului se face auzită... — E o Întrebare excelentă, spuse un tip Înalt, cu ochelari cu rame Închise la culoare, de undeva, din spate. Dan Zachary păli. — Senatorii nu au votat Împotriva voinței locuitorilor din New York. Nu s-a Întâmplat așa ceva. Vă asigur. — Dar sondajele de opinie? Întrebă din nou Kitty. Sunt sigură că știau cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Galeriilor Charlie Jones din Tribeca, o invitase la acest târg de artă - Art LA - pe care Îl sponsoriza Împreună cu alții, iar ea Își adusese mormane de ținute sexy, pantofi de designer care mai de care mai trăsniți, lucrări de artă, rame mari, scumpe, și echipament TV. Desert Rose Îi spusese lui Kitty la telefon că spera să facă senzație la Art LA, pentru că acolo se găseau mai mulți producători TV pe metrul pătrat decât oriunde altundeva În lume, iar ea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
expoziției. Am cel mai bun loc, chiar la intrarea În sala principală. O să-mi prezint lucrările pe șase ecrane imense simultan și am de gând să pun În vânzare fotografii mari, la cinci mii de dolari bucata. Am cumpărat niște rame superbe pentru ele. Nu trebuie să vând decât zece și m-am aranjat. — Grozav! Dar nu vrei, totuși, să suni la poliție? Desert Rose medită o clipă. — Nu, nu am decât o zi de petrecut cu Charlie, nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
China sau din Taiwan, sau cu mutilarea organelor genitale În Africa. Oamenii ăștia au vile imense pe plajă, explică el, dacă aduc vreo pipiță acasă, nu cred că vor s-o sperie cu așa ceva. — Charlie, am cheltuit o avere pe ramele alea imense, nu le pot expune Într-o rulotă, nu am spațiu suficient! — Înțeleg. Dar Înțelege și tu că trebuie să-mi acopăr cheltuielile aici. Nu pot să-ți dau cel mai bun spațiu În aula principală și să risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
știu! zise Desert Rose posomorâtă. Sincer, În momentul ăsta numai de chei nu-mi pasă. Abia acum Înțeleg de ce, cu vreo două săptămâni În urmă, la New York, Charlie nu-mi răspundea la telefon când Încercam să obțin aprobarea lui pentru ramele mari. Evident, se simțea prost că urma să cheltuiesc degeaba zece mii de dolari din buzunarul meu, dar nu a fost În stare să-mi spună adevărul despre planurile lui. Kitty o bătu consolator pe umăr. — Îmi pare rău, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-o să facă mai mult. — Bine, Charlie, zise Desert Rose supusă. Apoi se Întoarse spre Kitty: — Charlie se plânge că nu te străduiești mai mult, zise ea rece. — Fac tot ce pot, dar n-am mai lucrat cu pânze și rame În viața mea. N-ai avut nici un iubit pictor? o tachină Desert Rose. Nu știu cum, dar asta mi-a scăpat. Între timp, sarcinile se succedau cu repeziciune. — Charlie vrea să urci posterele mari pe rulotă. — Ce? Habar n-am cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine? zise Desert Rose cu dispreț. Ai idee cât mă costă pe mine Charlie? Am ales galeria lui, deși știam că nu-mi folosea la nimic, n-a vândut nici una din lucrările mele Într-un an Întreg. Eu am plătit ramele, am acceptat să lucrez gratis, mi-am plătit biletul de avion până aici, n-am avut nimic Împotrivă să dorm În rulotă, m-am supus tuturor capriciilor lui. La New York găteam pentru prietenii lui și mă căram cu mâncarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un bărbat, Înțeleg cum funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o? — E noua mea colegă de apartament, o liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot pe-acolo, deasupra broșei (așa cum o știu dintr-un tablou mic, un portret în ulei cu ramă aurie și ovală), tanti Frosa mergea la rummy joia. Și joia, când juca pietre, se îngrijea încă de dimineață să comande un carton cu cofeturi la Nestor, frumos ambalat, neapărat în hârtie cerată, după care, înaintea prânzului, cu părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe altarul cel Înalt, care s-a dovedit a fi un alt bazin, Însă de data asta unul gol, cu o gaură rotundă, cu margine argintată În partea de jos. Deasupra lui, ușor aplecată pieziș, atîrna o oglindă uriașă cu ramă metalică, În care Încăperea din spatele meu se legăna nebunește. Deși inteligența mea era Încă destul de nedezvoltată, am prins imediat principiul acelui lucru. Am stat pe picioarele dinapoi pe marginea exterioară a bazinului și, Întinzîndu-mi corpul cît am putut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
șnurul unui săculeț sau ai atinge o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un pic mai În jos Într-o parte, ca să pot vedea În jur fără să ridic capul. Odaia nu era prea mare și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un somn cu vise... ... Se făcuse că, i s-a părut că aude bătăi ușoare în ușă... “-Ia!.. Tresări el. Bate cineva..!” își zise în somn și alergă să vadă cine e la ușă. Un tânăr, timid, cu ochelari cu ramă neagră, groasă, îi întinse prin deschizătura ușii, sfios, fără să spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
într-un geam. Zice că au venit oamenii, i-au cerut voie să lipească scotch-ul, el a zis ok, ei au lipit și-au plecat. Nu i-au spus să-și pună ceva reprezentativ în geam, ca-ntr-o ramă? Nu. Și iată tabloul: portret de sibian în maiou albastru, cu lanț de aur la gât și telecomanda în mână. Celelalte ferestre-s pustii. Doar undeva sus, la un geam fără sclipici, stă o bătrână cu batic, încadrată de două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fusese ceva activistă și soțul lucra la CFR. Aveau un apartament la bloc, haine, mâncare, nu duceau lipsa de nimic. Școală nu am făcut decât 7 clase și tânți mi-a găsit loc de muncă - muncitoare la un atelier de rame metalice pentru export. Apoi am facut liceul la seral. ACTUL ÎI - TRAIUL ÎN COMUNISM SCENĂ 1 - TRAIUL DE ZI CU ZI, MUNCA EA: O duceam foarte bine. Am devenit membru PCR. O duceam într-o distracție ca să treacă timpul, care
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Anul acesta, Bienala de la Veneția prezintă unul dintre cele mai cutremurătoare proiecte artistice, pe care mulți vizitatori îl trec cu vederea din cauza instalării sale exigent de minimale: un video de 13 minute înfățișând o bătrână întinsă pe un catafalc, o ramă goală pe un perete impecabil de alb, un text care frizează transparența, scris pe o piatră funerară. Sub această formă, Sophie Calle prezintă moartea anunțată a mamei sale din primăvară anului trecut - Pas Pu Saisir la Mort: „Monique a vrut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]