5,519 matches
-
este un povestitor redutabil. Concluzia limpede este că Petru Popescu este același atât în România comunistă, cât și în SUA. Contextul ideologic din România și cel specific entertainement-ului din Occident, la care romancierul a trebuit să se adapteze, au născut receptări critice paradoxale în România. Publicul cititor însă este același. Un public avid de o proză sinceră, viguroasă, tânără și experimentală. O analiză temeinică reface nexus-ul întregii sale opere care înseamnă autenticismul scrierilor sale. În spatele lor, se află scriitorul care încă
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
află scriitorul care încă își caută rădăcinile (v. jurnalul Întoarcerea și romanul în curs de redactare Supleantul). În tradiție hemingwayană, biografia spectaculoasă și diversificată a romancierului alimentează opera cu substraturi de trăire autentică și sinceră care denotă biografismul romanelor sale. Receptarea operei lui Petru Popescu este caracterizată de continuitate și vivacitate, cu discuții pro și contra dintre cele mai captivante
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
am avut seri și nopți fantastice. De teatru teatru. Serios, profund, emoționant, discursuri regizorale cu idei noi, argumentate perfect scenic, cu interpretări actoricești magnifice. Momente unice din care te hrănești spiritual toată viața. Ele nu au nevoie de unanimități în receptare sau în apreciere. Aș zice, ba dimpotrivă. Pentru că sînt vii. Pentru că, într-un astfel de context, Shakespeare este mai presus de orice. Cred că toate trupele pe care le-am văzut au ceva fundamental în comun. Pe de o parte
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
A da verdicte publicistice regulate nu înseamnă neapărat a impune regula jocului. Mai ales în materie de istorie literară, unde cei mai mulți dintre comentatorii momentului au o pregătire exclusiv didactică și unde buna intuiție, atunci când ea există, nu mai e suficientă. Receptarea firavă intelectual a Istoriei lui Manolescu e cea mai recentă dovadă. Contestațiile vizează, fățiș sau insinuant, judecățile de valoare. În timp ce adulațiile le ignoră ca de la sine înțelese. Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
van Dame”); apar, incidental, chiar confuzii între personaje. Toate acestea bruiază o lectură fluentă și captivantă. În mod ironic, romanul lui Crudu se află, aici, într-o situație similară cu volumul de versuri al personajului său Alexandru Pleșea, a cărui receptare risca, și ea, să fie compromisă prin erorile de tipar, spre furia stihială a victimei îndrăgostite, ca toată lumea, de Cora și chinuite de gelozie. Altminteri, problema identității lingvistice și a comunicării este foarte importantă: vezi dialogurile de surzi între Anton
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
un monument alcătuit din bulgări de zăpadă, se topește. în conversație cu Tudor Vianu, Zalis afirmă că, spre deosebire de maestru, preferă reacția spontană la faptul literar, explicația "deoarece faptul literar brut implică însușiri ce se pierd la capătul unei prea elaborate receptări" (pentru Vianu critica fiind în mod fundamental cântărire, motivare, reducând coeficientul de subiectivitate) este că la mijloc ar putea fi și o diferență de generație. Bunăoară la evocarea lui Petru Dumitriu, "bine clădit, elegant, impunător" și primit cu larghețe în
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
treptat și firesc proces de eroziune dacă societatea românească ar fi evoluat normal și dacă, odată cu bolșevizarea culturii, în anii '50, nu ar fi intrat în acțiune factorul inerției canonice. Psihoza fortificării idolilor în vremuri de primejdie a înghețat cursul receptării și a reîncărcat cu energie mitul pentru mulți ani. Împreună cu alți scriitori (Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul - care fusese pe punctul să fie eliminat din programele școlare imediat după 1948 și care era tolerat doar cu poezia
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
și pace, În căutarea timpului pierdut, Demonii, și cât de tinere sunt textele scrise în plină contemporaneitate și care nu reușesc să supraviețuiască unei singure, decisive, lecturi? Gândind semiotic, cum însuși spune, și punând un accent prea apăsat pe procesul receptării, autorul tinde să subliciteze textul sprijinindu-se tocmai pe constatarea multiplicității lecturilor lui. Cu cât o operă este mai citită, cu atât ea va fi mai stoarsă sub raport simbolic și expresiv. Dar generațiile succesive de cititori și abundența comentariilor
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
asumarea experienței pe cont propriu. Însoțitorii pot deveni, la un moment dat, datorită acestei calități, personaje fabuloase și în existență. în realitatea cea mai pură, concretă și palpabilă. Ca și întîlnirile semnificative. Construcția formidabilă a poveștilor are multiple trepte de receptare. Pe măsură ce urci scara. Textele se desfac altfel în copilărie sau în adolescență, altfel la maturitate și cu totul modificate atunci cînd le citești celor mici, încercînd, de fapt, contaminat de ipocrizii, să te prefaci că nu știi ceea ce ai descoperit
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
dimensiunea filosofică, renunță la multe din cuvintele ciudate, de neînțeles pentru cei mici, intraductibile fără să gonească, însă, personaje importante sau întîmplări semnificative. Formula acesta de scenariu păstrează și fabulosul, cultivă și spectaculosul, menținînd într-un echilibru interesant nivelele de receptare pomenite mai devreme. Cu alte cuvinte, spectacolul este captivant și pentru copii, pe care îi scoate din clasicul punerilor în scenă și îi provoacă să privească altfel, să descopere mai multe nuclee, mai multe amplasamente, relații, în același timp, dar
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
a unui spectacol de operă trebuie „să poarte cu sine întrebarea dacă subiectul are sau în ce măsură poate avea o semnificație pentru publicul contemporan”. În cazul de față, după opinia noastră, libretul permite cu ușurință o adaptare temporală și spațială necesară receptării publicului contemporan de operă. Și din aceste considerente, abordarea poveștii de dragoste a lui Nemorino pentru Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
atâtea și atâtea apariții într-un gen care ar trebui să fie cel mai restrictiv, mai elitist, mai ferit de veleitari, încât titlurile realmente importante riscă să se piardă în mare: sticle cu manuscrise rătăcind în larg, departe de țărmul receptării. Eroarea pe care o fac chiar și unii dintre poeții înzestrați este așa numita ripostă editorială. Își tipăresc multe, prea multe volume într-un interval scurt, căutând calea mai ușoară a publicării la edituri obscure, fericite să-i aibă în
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Iubirea departelui. Nu am idee pe ce se putea întemeia scrisul unei autoare abia ieșite din adolescență și abia intrate la facultatea de psihologie. Și nici dacă respectiva plachetă a stârnit suficient interes în rândul comentatorilor încât, reconstituit, dosarul de receptare să conțină pasaje exacte și edificatoare. Printr-o stranie lege a compensației, m-am străduit să mă apropii cât mai mult de cel de-al doilea debut al ei - palpabil de data aceasta - timid intitulat Școala specială. Ca biografie, ne
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
cele mai bune spectacole wagneriene cu opera Lohengrin să fie reprogramat, cu atât mai mult cu cât este o nouă producție, care nu a avut timp să se rodeze și să fie vazută de mulți spectatori. Considerăm că gustul pentru receptarea operelor wagneriene trebuie educat și rafinat prin spectacole de calitate, în interpretări de referință.
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
Să nu amintești măcar cîteva titluri din imensa literatură de pe marginea operei eminesciene îmi pare a fi un gest cel puțin orgolios. Să fie chiar atît de original eseul încît să nu mai fie nevoie de trimiteri, de analiză a receptării? Poate un filolog să ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei părți ("cercuri
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Denoël din Paris și spre același deznodământ pare a se îndrepta și versiunea românească a textelor reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte. Adică refuzul editorului francez pare a-și găsi un trist pandant peste ani în opacitatea aproape generală a receptării cărții în România, din 2007, când a apărut, și până în prezent. Scriu "pare"cu speranța că lucrurile nu vor rămâne așa. Autoarea nu a reluat oferta către nicio altă editură; a publicat doar două fragmente, cel despre secta discreților și
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
fondator al creștinismului a fost unul relativ îndelungat, marcat de contribuția a trei generații succesive de adepți ai lui Hristos și concurența a trei factori: impulsul primordial dat de Iisus din Nazaret unei mișcări care, potențialmente, mina marcherii identității evreiești; receptarea acestuia de o multitudine de actori, printre care personalități excepționale, în frunte cu fariseul Pavel din Tars; în fine, aspirația societății romane de atunci la o universalitate pe care ideologia imperială se ambiționa să o realizeze, dar era inhibată prin
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. în plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în planul reprezentării era realismul (festiv, viguros și mobilizator), iar în planul receptării erau accesibilitatea și forța de persuasiune prin retorism. Într-un fel înalt și profund în același timp, fără nici o legătură cu conjuncturile ideologice, Baba răspundea, prin însuși programul lui, unui asemenea ideal. Antropocentrist prin viziune, umanist prin structură, narativ prin
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
Rodica Zafiu Într-o istorie a poeziei care ar lua în considerare instituțiile și procesele socio-culturale (modalități de publicare, cenzură, instanțe validatoare, receptare, stabilire a canonului școlar, ierarhii paralele, interferențe extraliterare) și-ar putea găsi locul, în capitolul despre actualitatea imediată, un fenomen care dă o formă nouă unui conținut mai vechi: cenaclurile din Internet. în cele ce urmează încerc să schițez cîteva
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
nici generală, nici ostentativă. Din comentarii ("mie mi-a plăcut poezia pentru că e coerentă și unitară... nu mi-a plăcut pentru că avea prea puține metafore și era cam simpluță pe alocuri") se poate reconstitui sistemul de valori mai larg al receptării literare contemporane. Viziunea profesională a poeziei ca abilitate tehnică se reflectă în numeroase observații, corecții, sugestii de modificări pe care și le fac reciproc comentatorii (și ei autori) - și care sînt adesea acceptate. Discursul poetic e văzut în desfășurarea lui
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
brand gata făcut, în industria hotelieră”; „spectatorii sunt și actorii acestui show patriarhal”; „o anume preocupare pentru rating există”; sau, în sfârșit, avem aici „un talk show din vremuri de demult”) aceasta reușește performanța de a sintetiza un secol de receptare serioasă într-un verdict publicistic. Criticul nu se pierde în concepte. Unul singur pare să-i fie suficient. Căci titlul prefeței conține și premisa, și concluzia, și o bună parte din argumentație: talentul și numai talentul. Ajung acum la Andrei
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
ni se dau amănunte cînd a apărut sau va apărea, și nici la ce editură). Ceea ce am citit în „Axioma” e probabil un fragment din prefața la această carte ce aduce noi amănunte la biografia și geneza operei caragialene, la receptarea ei în epocă. Cele mai importante prin număr (36) și conținut - ni se spune și demonstrează convingător - sînt scrisorile adresate lui nenea Iancu de bunul lui prieten Petre Missir. În două etape: între 1883-1889 și, după o perioadă de răcire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
în același timp deschisă, oferind posibilitatea decriptării în diverse feluri, fără ca singularitatea ei să suporte leziuni vizibile, și invers, forma deschisă, ocazională, circumstanțială poate fi totodată închisă, evidențiind o sumă limitată de înțelesuri (altfel spus, conținuturi), în ambele cazuri actul receptării însemnând deopotrivă interpretare și execuție. Formele muzicale deschise semnifică ceva preponderent de domeniul concretului (și mai puțin al abstractului), și anume, indiferența autorului față de finalizarea operei care, aparent, rămâne neterminată, fiind încredințată interpretului mai mult sau mai puțin ca piesele
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
90. Acoperă deci un secol întreg, cu toate fluctuațiile. Un studiu introductiv al lui Nicolae Leahu explică procesul istoric al schimbărilor, politice și estetice. Notele biobliografice ne dau informațiile necesare despre scriitorii antologați. În postfață Alex. Ștefănescu exprimă binevoitor perspectiva receptării de la București. Cum fala literaturii basarabene e poezia, sunt de apreciat atât atitudinea lucidă, moderată, a lui Nicolae Leahu în prefață, cât și exigența selecției, limitată la aproximativ 250 de pagini. Câteva nume sunt reprezentate numai de o poezie, cele mai multe
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]