4,152 matches
-
bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe peron ca în fața unei săli arhipline care aștepta cu sufletul la gură rechizitoriul meu. Vroiam să-mi compun și "o stare" de procuror... Pe care o simt și acum. Reînvie pe măsură ce vă povestesc. Ca o stare de febră. Parcă retrăiesc totul, fiecare gest, fiecare cuvânt. Și, de ce să nu recunosc, îmi place să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine. A vrut să-mi spună ceva, pe urmă a renunțat. Dealtfel, probabil, fiecare simțea nevoia de puțină tăcere. A doua zi, am făcut aceeași minimă punere în scenă și am pronunțat apărarea. Mă urmăriți? " Am ascultat ieri cu surprindere rechizitoriul. Vă mărturisesc că nu credeam că se poate pleda cu atâta pasiune împotriva singurului sentiment care dă justiției un sens înalt. Pentru că nu dreptatea este lucrul cel mai înalt la care poate aspira cineva care a îmbrăcat roba de judecător
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nedreptățit-o", mi-am spus. De aceea, când am terminat i-am dat foile. Dacă vreți să aflați ce cuprindeau, iată, domnilor... Vă asigur că mă veți cunoaște astfel și mai bine. 23. "Cer îngăduința să încep mai puțin obișnuit rechizitoriul meu. Cu o mărturisire. Știu că asta e împotriva uzanțelor, dar un procuror e și el un om. Nu poate judeca în numele unor principii uscate, în afara experienței și problemelor sale. Și cred că e de datoria mea să mărturisesc ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ești în situația de a uita toată logica pe care ai învățat-o. Nu mai rămâne decât instinctul. De aceea, mai târziu, e foarte greu să pui în ordine ceea ce ai gândit despre asta. Și totuși, remarcați, vă rog, că rechizitoriul meu se desfășura destul de coerent. Cel puțin așa a fost până în momentul când m-au invadat amintirile. Dintr-odată, atunci, am început să înșir vorbele ca un om care are febră... "Eu știu acum bine ce este o grotă. E
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în întîmplările pe care le-am trăit n-am nici un merit. Dealtfel, ce merit e acela de a deveni victimă? Mărturisesc, domnilor judecători, că nu știu cum s-ar putea cântări vina altora câtă vreme te poticnești încă la primele fraze din rechizitoriul pe care trebuie să ți-l faci ție... Ar trebui să mă opresc aici. Ceea ce am spus până acum mi se pare de ajuns. Continui numai pentru a nu se crede că apărarea n-ar dispune și de alte argumente
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce cădea greu în pântecele partidului. Specializarea sa era să ascundă probe; după el, nimeni nu se mai încumeta să facă anchetă. În Bistrița era personaj celebru, o împușcase pe soacră-sa și tot el a fost desemnat să întocmească rechizitoriul. În urma cercetărilor, s-a stabilit că bătrâna a murit de vărsat de vânt și cazul a fost clasat. La fel a elucidat și moartea misterioasă a patronului de la I.C.L. Burghezul nu plătise cotizație către partid în campania electorală; domn' prefect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să cedeze? — Nu e prost. Va fi nevoie de timp. Nu sunt un anchetator atât de bun și nici nu am de gând să folosesc scurtături. Ultimul lucru pe care îl vreau în acest caz e un dinte spart pe rechizitoriu. Așa s-a trezit Josef Kahn băgat în haine de spital. M-am servit din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
banii ca să fii manipulat. Presa ar trebui desființată, are dreptate ceseateul, numai șmecheri, șantajiști - uite cum l-au săltat pe Diaconescu Direct, vroia și plasma, și hectare, și sute de mii de euro, că n-am Înțeles prea bine din rechizitoriul ăla, cred că procuroru` a trecut pe la cârciumă În prealabil, iar judecătorul era lovit de melancolie blegoasă -, numai impostori care scriu la comandă, pupicuriștii mogulilor, lingăi lipsiți de orice talent etc... Da, bă, Sandule, ce ne trebuie nouă atâta presă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acuzatului. Nu ascultam aproape nimic, simțeam că voiau să-l omoare pe acest om viu și un instinct formidabil, ca un val, mă aducea alături de el, cu un fel de încăpățânare oarbă. Nu m-am trezit cu adevărat decât o dată cu rechizitoriul tatălui meu. Transformat de roba lui roșie, nici cumsecade și nici afectuos, gura lui viermuia în fraze nesfârșite care ieșeau fără încetare din ea ca niște șerpi. Și am înțeles că el cerea moartea acestui om în numele societății și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu gândul la răposații de sufletul cărora li se oferiseră bunătățile, grija ca nicio firimitură să nu fie risipită, niciun os neros, gravitatea chipurilor, liniștea pe care o împărtășeau spațiului, exprimând liniștea mormintelor lumii, toate acestea m-au supus unui rechizitoriu amănunțit făcut ego-ului meu, în care fiecărui defect însușit cu fruntea sus îi găseam o cauză oferită cu intenția de a fi servită ca deliciu când, de fapt, rădăcinile erau brutal înfipte în pământul plin de semințele răului omenesc. Dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-l convingă pe inculpat să-și retracteze susținerile, să-și retragă autodenunțul și să declare că nu spusese adevărul. Lucru ce ar fi atras, implicit, menținerea ca justă a concluziei date de Silveșteanu în anchetă, precum și a procurorului din rechizitoriu și a instanței din hotărârea de condamnare. Iar toată lumea ar fi ieșit basma curată. În alte împrejurări, l-ar fi zdrobit pe inculpat să-și recunoască fapta. Acum, se rugau de el să o tăgăduiască. Îl scoseseră de mai multe
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
cum rămâne? Nu era nevoie de detalii, se vedeau țepii din cuvinte. Prin mărime, aceștia întreceau până și clădirea cu cele cinci etaje ale Poștei. Alex, sigur pe sine, știind că nimeni nu are dreptul de a-l supune unui rechizitoriu, și mai ales în public, răspunse impasibil: - În afară de Ina n-am promis nici unei domnișoare că o voi conduce la altar. Când Olga îl auzi pronunțând numele Inei cu atâta dezinvoltură, ochii ei dobândiră culorile nopții. Chiar Alex îi apăru într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dom’le, să se iu bească până când or exista, și-a mai zis cu năduf, că eu nu știu să o fac, ca să exist și eu... A trecut pe lângă ei cu mâinile În buzunare, fără să Îi salute, posedat de rechizitoriul discursului care i se Învârtea În minte căutându-și parcă ieșirea, salvarea, ăia s-au oprit o clipă, au strâmbat din buze și s-au dus, ținân du-se de mână, la raionul de cămăși, să contemple verdele turbat, Încă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916), poate fi pus alături de ironicul rechizitoriu „Vorbe goale“ publicat în revista avangardistă Punct (an II, nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist este repudiat în favoarea „revoluției sensibilității”. Un articol publicat în Adevărul, an XXXIII, nr. 11100, 9 iunie 1920 („Vînătoare de cuvinte“), respinge diagnoza unora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica politicianismului, supus unei aspru rechizitoriu, încă de la începutul secolului, de către Constantin Rădulescu-Motru. Dacă însă universitarul junimist care găzduise, de altfel, primele încercări literare ale lui Vinea, Tzara și Adrian Maniu în paginile Noii reviste române tindea să asocieze, de pe poziții conservatoare, politicianismul cu modernizarea liberală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
D. Caracostea, Un mare critic român modernist), simpatie instinctivă față de orice elan juvenil sau „credință neclintită într’un nou concept de artă”? Pe întreg parcursul lucrării, Const. I. Emilian ține să-și afirme, cu suspectă insistență, „imparțialitatea”, obiectivitatea „științifică” a rechizitoriului său psiho-estetic (ex.: „Cartea de față încearcă să fie - în limita slabelor puteri omenești - o cercetare obiectivă și senină”; p. 166: „Cititorii vor vedea că am lărgit, la maximum, sfera înțelegerii. Dacă și astfel anumite detritusuri vor cădea dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără să mai aibă răbdare să-l asculte explicându-i că asta era din cauză că serviciul pe care îl conducea se afla mai tot timpul grevat de lucrări care nu se mai isprăveau. În mai multe rânduri, Mariana îi făcuse adevărate rechizitorii, evocând cu lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului ei de următoarea întâmplare: La vreo săptămână după ce făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi sunt calificate drept adevărate minuni sau mistere. Erau legați prin aceeași forță ce ne ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le determină existența, ci exact invers, existența lor socială le determină conștiința. Fenomene de tipul Pitești, Gherla, Bărăgan, adevărate lupte de gherilă ale partizanilor refugiați în munți, condamnări la moarte sau la ani grei de muncă silnică pe baza unor rechizitorii inventate din senin și fără nici un fel de martori sau probe adevărate. Să nu mai vorbim despre condițiile în care proletariatul a reușit să se elibereze, în ce fel a izbutit să se orienteze în meandrele luptei de clasă. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi mam văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, „cer condamnarea lui Daniel Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
creiere, gulaguri... Pe scurt, comunismul a picat la examenul istoriei. Dar am impresia că Întrebarea dumneavoastră viza ceva anume, nu astfel de generalități, oricât ar fi ele de adevărate... - Ți-am cerut o judecată de istoric, domnule coleg, nu un rechizitoriu. Apropo, să-ți spun o Întâmplare, mi-a povestit-o un profesor de la o universitate americană. La finele unui stagiu pe probleme de politologie, absolvenții - mulți dintre ei provenind din țări est-europene - trebuiau să susțină un test, un examen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ani. Cînd acolo, afară, se plimbă liberi autorii nenorocirilor patriei - eu văd aici ofițeri de o înaltă valoare pe banca acuzaților!", strigă procurorul în procesul rebeliunii din aprilie, generalul Carmona. " Patria e bolnavă!" - astfel își încheie generalul Carmona celebrul său rechizitoriu. Cuvinte care nu se adresau acuzaților, ci Guvernului și dictaturii demagogice a politicienilor. O quasiunanimitate exista în ceea ce privește factorii responsabili ai dezmățului: toți vedeau în politicieni și, mai ales, în partidul democrat al lui Antonio Maria da Silva, focarele de descompunere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prosperă nestingherit. După ce te - a luat sub aripă, îi este mai la îndemână să - ți dea cu ciocul în cap. Nu existența câtorva tirani îngrijorează, ci faptul că devin modele pentru o imensitate de imbecili. Ne fascinează zelul minciunii, nu rechizitoriul tăcerii. Atât înțeleapta Grecie, cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de banale vicii... interioare. Succesul dizolvă prieteniile literare, așa cum mercurul atacă aurul. Miorița - lirismul unei filosofii a candorii sacrificate. Unii și - ar fi dorit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse colonelul Hartep, acuzația de conspirație. Maiorul Petkovici Îl Întrerupse. — M-am gândit la aspectul acesta. Cred că „trădare“ trebuie să fie cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]