4,965 matches
-
condiția socială și de cultura d-lui general Manu ar putea întrebuința în Parlament un cuvânt care să nu fie strict parlamentar?"461. Expunerea adresată și procedeele complementare, de atragere și implicare a cititorului în demersul argumentativ, sunt specifice configurației retorice a articolelor de opinie, în special a editorialelor. Grație expunerii adresate, cititorul nu mai este o entitate abstractă, virtuală, devenind prin ipostaziere o parte integrantă a manifestării discursive, în cadrul căreia i se atribuie roluri variate: confident, martor, partener de dialog
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de dialog ș.a. Cititorul devine astfel coparticipant la formarea textului și nu mai este o instanță pasivă care se limitează la receptarea mesajului jurnalistic. Printre mijloacele de realizare a expunerii adresate înregistrate de publicistica eminesciană amintim: valorificarea curentă a interogațiilor retorice; folosirea formelor în vocativ; inserția deixisului de persoana a II-a; utilizarea formulelor de adresare colocvială; prezența elementelor fatice (de menținere a contactului dintre emițător și receptor) și a celor conative (orientate către destinatar), valorificarea structurilor incidente orientate către cititor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
spațiilor. Regia, tonusul reprezentației, recuzita, totul este la înălțimea unei montări fastuoase"470. Fiecare articol joacă rolul unui act în cadrul spectacolului pe care îl regizează jurnalistul, iar tehnica dialogului dramatizat este complinită de virtuțile monologului și ale aparteului, cu efecte retorice deosebite: "Multe am avut de zis când ai noștri au trecut Dunărea și cu grijă am întrebat de tocmele de zapis și chezășie, ca Stan pățitul, care nu crede cu una cu două câte i se spun, ci vrea să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
veacul al XIX-lea, Al. Andriescu 494 semnalează o serie de trăsături specifice: * cultivarea relațiilor sinonimice; * numărul mare de îmbinări cu caracter fix; * utilizarea intensă a superlativului; * cultivarea unor unități frazeologice stereotipe, cu valoare metaforică; * valorificarea virtuților analogiei; * prezența construcțiilor retorice, bazate pe acumularea de repetiții. Aspectul eterogen al limbajului publicistic din această epocă, vizibil în numărul însemnat al dubletelor lexicale și gramaticale din paginile publicațiilor, este determinat în principal de lipsa unor norme lingvistice unitare. Două sunt problemele importante cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
multiple de constituire a mesajului jurnalistic. Niciodată izolat sau izolabil, limbajul eminescian intră în dialog cu manifestări discursive variate, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale și îmbogățindu-l cu valențe noi, în funcție de finalitățile discursive ale gazetarului. Ironia, unul dintre instrumentele retorice predilecte ale jurnalistului Eminescu, vine să îmbogățească caracterul polisemic al limbajului publicistic, favorizând desfășurarea vocației artistice a gazetarului. Semnificațiile mesajului jurnalistic sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în relație cu structura de discurs", în Tufiș Dan, Florin Gh. Filip (coord.), Limba română în Societatea Informațională Societatea Cunoașterii, Editura Expert, București, pp. 271-304. Cubleșan, Constantin, (2000), Eminescu în orizontul criticii, Editura Paralela 45, Cluj-Napoca. Cvasnîi Cătănescu, Maria, (2006), Retorică publicistică. De la paratext la text, Editura Universității din București, București. Daisa-Neșu, Nicoleta, (2005), Textul politic. Limite și deschideri semiotice, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca. Deleanu, N., (1957), "Presa în slujba Unirii", în Presa noastră, nr. 5, p. 6. Denquin, Jean-Marie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
IV-lea. Intervenția împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor dintre Biserică și Stat. Arte liberale. Ansamblu de materii care constituie învățămîntul clasic în Evul Mediu, adică șapte "arte" repartizate în două grupe: trivium, alcătuit din gramatică, retorică și dialectică; quadrivium, alcătuit din aritmetică, geometrie, astronomie și muzică. Articole organice. Dispoziții adăugate Concordatului din 1801 și votate fără acordul Papei la 8 aprilie 1802 (18 germinal anul X). Bonaparte modifica spiritul Concordatului într-un sens galican. Astfel, spre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un om sfînt sprijinul monahilor pentru victoria în alegeri. Candidatul liberal-democraților la președinția țării propunea astfel românilor un model de societate în care comunismului recent dispărut i se opunea ortodoxia folosită drept categorie înglobantă. Dar a fost doar o manevră retorică de circumstanță, căci, după victorie, președintele a respectat cuminte regulile pluralismului. în campania din 2009, dl Mircea Geoană a răsturnat (pentru foarte scurt timp) avantajul retoric în favoarea social democraților, declarîndu-l pe Patriarhul Daniel modelul de om pentru societatea noastră. Ba
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
i se opunea ortodoxia folosită drept categorie înglobantă. Dar a fost doar o manevră retorică de circumstanță, căci, după victorie, președintele a respectat cuminte regulile pluralismului. în campania din 2009, dl Mircea Geoană a răsturnat (pentru foarte scurt timp) avantajul retoric în favoarea social democraților, declarîndu-l pe Patriarhul Daniel modelul de om pentru societatea noastră. Ba a mai și citit, de pe bilețelul furnizat la moment de consilierul său, un pasaj din Sfîntul Ioan Gură de Aur, răzbunînd astfel încurcătura în care fusese
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea semantică și discursivă a textelor este cu totul subordonată unei finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de a face distincție între discurs tradițional și discurs ideologic cu vocabular religios, dată fiind incinta dogmatică unde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poezii ca: În ziua neuitată, Zurgălăul, Prietenul Glad etc. Labiș încercă de fapt să găsească simbolurile unui univers nou, înțelege că omul nu mai este instrumentul istoriei ci scopul ei, consideră că poezia nu poate fi redusă la o funcție retorică de susținere a unei ideologii. Poetul se întrebă în primul rând care sunt ideile, temele noii poezii și nu cum trebuie ele întruchipate artistic. Versul trebuie să-și asume răspunderea de a fi conștiința vie a istoriei și nu numai
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la receptor; Mai târziu, Bühler înlocuiește acești termeni cu simbol (a), simptom (b), respectiv semnal. Pornind de la modelul configurat de K. Bühler și luând în discuție actul lingvistic, mesajul, și factorii implicați în actul comunicării, Roman Jakobson (1958) adaugă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
obiectuală a desemnării și aceea propriu-zis semantică a "conținutului" structurat "idiomatic". 7.1.2. Mai apropiate de doctrina integralismului lingvistic au fost demersurile "Școlii din Iași", care a beneficiat, încă din deceniul al cincilea, de o solidă tradiție stilistică și retorică, inaugurată de către Iorgu Iordan 160, după modelul lui Charles Bally. După 1990, demersurile de această factură au recurs din ce în ce mai des la platforma conceptuală a lui Eugeniu Coșeriu, fapt observabil în încercările de fundamentare teoretică întreprinse de către Eugen Munteanu 161, ca
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
asigură conexiunea între lingvistica "generală" și lingvistica textului. De altfel, o inconsecvență asemănătoare caracterizează și cercetarea lui Stelian Dumistrăcel, care, deși pornește de la concepte și premise coșeriene, revine apoi, în miezul lucrării sale168, la desueta taxonomie a figurilor și operațiilor retorice (detractio, adiectio, immutatio și transmutatio) pentru a explica producerea de sens în planul textului. Dar, dincolo de această inconsecvență, clasificarea însăși ridică anumite probleme. Luând drept punct de reper distincția coșeriană între "discurs repetat" și "zicale"169, Dumistrăcel împarte astfel unitățile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
impune necesitatea intercomunicării sociale, "seamănă" cu acte lingvistice anterioare, aparținând experienței unei comunități"209. Ideea este amplificată în studiul consacrat creației metaforice în limbaj, unde reformularea teoriei "formelor simbolice" a lui Cassirer reprezintă, de fapt, o ruptură cu întreaga tradiție retorică anterioară: "ca activitate cognitivă, limbajul nu rămâne în cadrul receptivității pur contemplative, nu este simplă luare de contact pasivă, nu este acceptare inertă a realității, ci este creație continuă a limbii, a formelor de cunoaștere (simboluri) în care se manifestă. Orice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unei atitudini împotriva Germaniei. În demersul său, șeful guvernului maghiar nu se afla, de fapt, pe un drum greșit. Evidențiase reținerea guvernului pe care îl conducea față de principiul etnic (denumit, în limba germană, în textul original, printr-un un artificiu retoric, Volkstumsgedanke, pentru a atrage simpatia cititorilor occidentali). Califica apoi drept greșeală punerea celor "aproape două milioane de maghiari sub autoritatea a trei milioane de români". În cele din urmă, se referea și la nerevendicarea tuturor celor pierdute, dar ținea la recâștigarea
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mai însemna fundamentul supraviețuirii, ci o situație reală; nu mai era un posibil mecanism de apărare a maghiarimii, pătrunsă de spiritul creștin solidar, unitar, ci fundamentul eșafodajului noii societăți regionale; iar "spiritul transilvan" conferea un colac de salvare la modul retoric, desigur, atunci când trebuia anatemizată agresivitatea și/sau lipsa de sensibilitate a Budapestei. Acest sentiment ce amesteca amenințarea cu anecdotica - a fost formulat de un politician de frunte din Transilvania într-o scrisoare adresată președintelui Partidului Transilvan (Erdélyi Párt - EP), contele
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și lăcomie, apoi de faptul că respectivul încerca doar să țină la distanță concurența de traficul comitatului Kékes, iar lăcomia de bani făcea să fie puține autobuze, arhiaglomerate și în pericol de accidentare. Autorul își încheia scrisoarea într-un stil retoric plin de emfază: "Maghiarimea trăitoare în această diasporă, îndurând mii de vicisitudini, ar merita să aibă parte de o energică susținere în posibilitățile ei de deplasare"119. Față de dorința plină de patos a salvargărdii națiunii, realitatea era cu totul alta
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să antreneze o totală bulversare în filosofiile noastre dependente până acum de ceea ce unii numesc "galaxia Guttenberg", adică supremația tiparului, a comunicării scrise - bogată în toate sintaxele retoricele, procedurile ei de raționament - asupra imaginii mentale (imagine perceptivă, imagine amintire, fantasmă), reduse la minimul cuvenit"1. Conflictul acesta s-a transferat și la nivelul teoriei imaginii și a imaginarului. Imaginarul a fost definit ca fiind legat doar de figurativ
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
s-au conformat prin stil și modalitate interpretativă acestor forme. Elementele de retorică specifice se întâlnesc în cazul unor mari nume ale patristicii. În cazul lui Vasile din Cezarea sau al Sfântului Grigore din Nazianz, de exemplu, care au studiat retorica timp de patru, cinci sau opt ani, sau în cazul Sfântului Augustin, care a predat-o timp de 13 ani, avem de-a face cu tehnicieni exersați, stăpânind întreg arsenalul procedeelor literare ale clasicismului, cunoscând de altfel adesea foarte precis
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și materie se face definiția acceptabilă, care se numește descriere, și din ce formă și materie se face raționamentul probabil, care este numit dialectic, când este tare și procură o persuasiune care se apropie de cea certă și evidentă; și retoric, când este slab și dă numai o opinie prevalentă; care de asemenea [recunoaște] din ce formă și materie se face raționamentul vicios care se numește eronat și sofistic, adică cel care pare demonstrativ sau dialectic, și nu este; și din
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
scriitorului este aceea de a contempla, de martor (subiectiv sau obiectiv, voluntar sau involuntar), liric - meditativ etc. Prezentarea imaginilor se poate face: a. panoramic, privire de ansamblu, atotcuprinzătoare; b. cinematografic, privire secvențială, direcție, sens; c. alternativ. Feluri: a. poetică; b. retorică; c. științifică. Altă clasificare: A. C. a. realistă; a. reală (obiectivă, conformă cu modelul); b. fantastică; b. fictivă / imaginară (subiectivă; imaginea nu c. naturalistă; mai corespunde realității cunoscute); d. romantică; c. combinată (împletire între real și imaginar). e. umoristică; D. f.
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor sale etc. Monologul interior: - este o formă de vorbire neadresată; deci nu presupune prezența interlocutorului; - este mai retoric decât monologul propriu Ț zis; Deci, prezența mărcilor formale ale exprimării adresate (interogații, exclamații etc.) este mult mai pregnantă. - de cele mai multe ori este precedat de un verb „de zicere” (verbum dicendi); având astfel regimul formal al exprimării în stil direct
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]