11,108 matches
-
fuiorul sau pentru a obține câlții de meliță.4Rășchitor - Unealtă pe cere se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. De toamna târziu și până în primăvară, se auzea neîntrerupt, ca într-un ritual, zgomotul vătalelor 1 care băteau pânza subțire pentru cămăși sau țesături diafane pentru piepții de borangic ai cămășilor sau pentru ștergarele de cap. Zgomotul înfundat al bătăii vătalelor se deosebea la țesutul sumanelor, la lăicere 1 și covoare de lână
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în discuție. În societatea tradițională (mai ales în satele răzășești), pentru ca pământurile să nu se înstrăineze și averea agonisită cu multă trudă să nu se risipească, tinerii se căsătoreau în cadrul aceluiași sat. Nunta constituia un ceremonial complex de trecere, cu ritualuri ce se respectă și astăzi, cu anumite minusuri față de cele tradiționale și cu elemente noi datorate atât procesului de culturalizare, cât și schimbărilor social- economice petrecute în satul românesc. De obicei, tinerii se cunoșteau la hora satului, la clăcile de la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
doi vornici, unul din partea miresei și celălalt din partea mirelui. Alături de folclorul muzical legat de nuntă, era prezent și cel literar, care includea „Iertăciunea”, precum și strigăturile la adresa nașilor și socrilor. Pe tot parcursul desfășurării nunții au loc o serie de ritualuri și practici pentru bunăstarea și rodul bogat al tinerilor căsătoriți și nu numai. Mireasa, urcată pe un scaun, în mijlocul curții, rupea colacul (mai nou cozonacul) și- l arunca în cele patru direcții astrale; cea care prindea o bucată avea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
religioasă, simboliza tot belșug și spor în ale casei. De la ieșirea din biserică și până la casa mirelui, localnicii ieșeau cu gălețile pline cu apă, în fața alaiului. După ce arunca câteva monede, mirele răsturna gălețile cu piciorul. Această practică amintește de vechile ritualuri de stropire și spălare simbolice, transmise până în zilele noastre. Alaiul, însoțit de muzică, merge spre casa mirelui sau unde se va desfășura nunta. Când se ajunge la casa mirelui, vornicul ce merge înainte cu bățul cu trei ramuri, face o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ușoare pentru a se înveseli oaspeții, fără ca nimeni să se supere. Spre dimineață are loc „legatul miresei”, acesteia luându-i-se voalul de pe cap, i se leagă părul cu un batic, semn că a trecut în rândul nevestelor. După acest ritual de trecere, nevasta nu mai avea voie să mai umble cu capul descoperit, acesta constituind un mare păcat. Valul de la mireasă era pus pe capul unei fecioare care urma a se căsători, aceasta grăbindu-i măritișul. Lăutarii cântă iarăși cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vedea cum arată la înfățișare viitorul bărbat. Fata, pe întuneric, lega un par dintr-un gard cu o batistă. Dimineața, fata mergea și constata înfățișarea parului: dacă acesta e frumos cioplit, așa va fi și iubitul așteptat. Cel mai răspândit ritual de „citire a viitorului” a fost obiceiul punților. Puntea era alcătuită din două crengi în formă de furcă, între ramurile cărora se pune de-a curmezișul un băț. Aceasta simbolizează un pod aruncat între malul anului care se încheie și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un pahar cu vin. Tot acum se ascut fiarele plugului, vitele sunt bine hrănite, pentru ca lucrările de primăvară să înceapă bine. Dacă tună în această zi, vara va fi neroditoare. La Tarnița, scoaterea plugului la câmp era însoțită de un ritual: stăpâna casei arunca înaintea boilor un ou de găină, care dacă se spărgea, plugul se strica. Alexiile - 17 martie - constituie momentul în care pământul se dezgheață și se deschide pentru arătură și toate gângăniile învie și ies de sub pământ. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
literatura bisericească, pe marginea textelor biblice. Cântecul Stelei se sfârșea cu urări de sănătate, viață lungă și spor în toate. Pe timpul puterii comuniste era interzis „mersul cu Steaua”. Capra și căiuții Jocul cu Capra, cât și Căiuții, fac parte din ritualul reprezentațiilor festive închinate Anului Nou. O ceată de băieți cutreieră ulițele, ducând cu ei un cap de capră sau un cap de cal. Călărețul introdus într-un camuflaj din hârtie colorată, strunește bine calul care joacă și sare. Corpul caprei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sobă, se țineau atârnate de o prăjină prinsă de coama tavanului: șuncile afumate, picioarele de porc afumate, cârnații și toba de la porc. Zestrea pentru fata de măritat era ținută pe sipet sau pe pat, fiind stivuită ca după un vechi ritual. În sipet se țineau cele mai de preț odoare ale casei: ștergarele de cap și piepții de borangic, betele, obiectele de podoabă sau actele de proprietate. Masa cu două scaune era așezată la fereastră, sipetul în colț, lavița și patul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
că o valoare încorporată (credința) nu este întotdeauna manifestă, nu se exteriorizează într-un comportament vizibil, concret, măsurabil și exprimabil într-o formă exactă. Desigur că prin religie se propun anumite cunoștințe de știut, atitudini de adoptat, gesturi de făcut, ritualuri de celebrat etc. Dar este greu de evaluat punctual corespondența dintre conduitele manifeste și normele emise sau pretinse de către profesor. Comportamentele observabile sunt legate de un context cultural, social, istoric. Credința unora poate trece drept necredință în ochii altora (iar
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
zicând "meridionale" ale propriului neam, schimonosite însă teatral, ca pe o scenă de operetă. Afară, dacă nu te ferești la timp, băieții de prăvălie "îți aruncă praf în față". O cameră bună de hotel se tocmește, apoi, după un veritabil ritual, jucat cu cea mai stridentă vervă actoricească. Hoție în toată regula, ce mai! Noroc de incidentele amuzante, prinse în pagină cu umorul firesc cerut de comicul situației și al caracterelor. La vestitele Arene din Verona, ca și în cazul celorlalte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru că motivul iubirii florentine va reapărea obsesiv (am spus-o deja), într-o formă sau alta, în mai toate operele de imaginație ale criticului 42. Nici pe slujba religioasă la care participă nu pune preț, în pofida faptului că descrie acribios ritualul (e drept, la modul decorativ, neutru, fără umbră de sentiment religios) și găsește amuzantă înflăcărarea predicatorului "tremurând din tot corpul ca apucat de spasmul iubirei (s.n.)"43. Memoria culturală a Italiei, topos prin excelență estetic, joacă rolul unui afrodisiac care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
publicului flămând de senzații tari, încălcată de urmași mai plebei ca Seneca (reformator modern, care conferă genului taman nuanțele "excesive" ale melodramei de mai târziu). În forma sa originară, canonică, "tragedia" rămânea însă ancorată într-un orizont mitico-metafizic, în proximitatea ritualului și a religiei, ceea ce explică respingerea procedeelor de captatio specifice epopeii. Și e firesc să fie așa, de vreme ce tragedia nu descrie "fapte", întâmplări oarecare, ci urmărește mai curând consecințele lor, ca niște ecouri semnificative în conștiință, într-o manieră de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
descoperi omul în "acel ceva care ia naștere între oameni"67. Just. În aceeași ordine de idei, Evanghelos Moutsopoulos 68 definea tragicul și dramaticul drept niște categorii estetice determinative, care, cu toate că își au originea în teatrul elin și într-un ritual magico-religios, și-au dobândit sensul curent abia în secolul al XIX-lea, când au fost opuse una alteia, pe fondul evoluției și fundamentării teoretice a dramei romantice. Esteticianul grec găsește ca element comun, pentru teatru și epopee, subcategoria eroului, cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trăirile lui mărunte (vezi latura sa "expresionistă"). Așadar, s-ar părea că numai în forma schematic-obiectivă a (melo)"dramei" se poate vorbi cât de cât convingător despre suflet. Iar genul acesta de artă reclamă participarea empatică, catharsisul, ca într-un ritual plăcut, menit să exorcizeze răul din om105. În concluzie, dacă rămâne în proximitatea psihologiei, literatura păstrează în chip necesar, ca element al ei ireductibil, un "nu știu ce" inefabil, sugerat printr-o sumă de procedee melodramatic-teatrale. Nu ne mai miră, atunci, nici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din fața sa, și cu atât mai puțin s-o iubească. În schimb, spre deosebire de bărbatul "sfios ca un copil", Marta nu se sperie de oglinzi sau de "icoana" vreunui iubit anume și, lipsită de orice pudoare, se arată pregătită să oficieze ritualul erotic cu "pasul sigur, de preot încărcat cu odăjdii", după o prealabilă verificare a propriei capacități de seducție ("Se privi lung în apa oglinzii, cu brațele ridicate deasupra capului".). Din păcate, bărbatul nu e la înălțimea momentului: în loc să răspundă generoaselor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
propriul trecut și cu prima iubire, Andrei nu mai are ocazia de a cădea iarăși în genunchi în fața femeii duplicitare, într-o scenă patetică, stropită din belșug cu lacrimi și vorbe grele. Între timp, femeia își luase viața după un ritual milenar, murind precum Narcis, în fața oglinzii (se înecase într-un lac), nu înainte de a-i desluși naivului amant, într-o epistolă de adio, adevăratul resort al pasiunii erotice ("Te iubeam pentru că mă făceai să sufăr"). Dar evenimentele acestea nu mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
chiar În acea după-amiază. Trei dintre soțiile sale au fost arse alături de el, iar eu am asistat la acest spectacol Înspăimântător, dar totuși impresionant. Ceremonia se desfășură aproape de locul În care fusese ars Ranjit Singh și a urmat aproximativ aceleași ritualuri. După obiceiul țării, curtea se duse apoi pe jos la râu pentru a-și face abluțiunile, În timp ce eu m-am Întors la pacientul mai sus amintit. Nici nu am ajuns bine acolo, când mi s-a spus că fusese deja
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
No-Nehal Singh intenționa să le ceară acestora o justificare a comportamentului perfid de care dăduseră dovadă pe parcursul Îndelungatei boli a tatălui său, căci Îl jefuiseră și Îl Înșelaseră În cel mai rușinos mod - și se știa că, imediat după Împlinirea ritualurilor funerare ale tatălui său, prințul avea de gând să poruncească să se Închidă șapte dintre casele lor pentru a se face cercetări. Pe când În fortăreață se desfășurau Întrunirile serdarilor, care ținură vreme de două săptămâni, r³nș Chund Kaur a atentat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca o succesiune de ciupiri, iar al doilea, ca un proces de lovire a corpului cu ambii pumni. Localnicii din India au și un mod specific de a-și clăti gura și a-și curăța dinții, folosit În general În timpul ritualurilor religioase, În care abluțiunea constituie o parte esențială. Ei folosesc În acest scop nuiele de diverși arbori sau arbuști - dar cum fiecare națiune folosește un tip diferit de nuiele, ar ocupa prea mult spațiu detalierea numeroaselor plante folosite. E suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Francis Zimmermann, La jungle et le fumet des viandes. Une thème écologique dans la médecine hindoue, Gallimard - Le Seuil, Paris, 1982, pp. 97-98 n. 31-36. 146. În original katretee. 147. Despre sati, arderea văduvei (văduvelor), care diferă considerabil de agnipraveïa (ritualul morții prin imolare), În India există o imensă literatură de specialitate, așa cum, de altfel, se găsesc referințe pretutindeni În literatura europeană sau anglo-indiană din și despre India secolelor XVIII-XIX, până la abolirea acestui ritual. E, În plus, un fenomen care explică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
văduvei (văduvelor), care diferă considerabil de agnipraveïa (ritualul morții prin imolare), În India există o imensă literatură de specialitate, așa cum, de altfel, se găsesc referințe pretutindeni În literatura europeană sau anglo-indiană din și despre India secolelor XVIII-XIX, până la abolirea acestui ritual. E, În plus, un fenomen care explică o bună parte din evoluția hinduismului În India modernă și contemporană, mai ales Înainte de 1947, dar și foarte recent. W. Heckel și J. Yardley au arătat că menționarea ritualului apare deja la autorii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
XVIII-XIX, până la abolirea acestui ritual. E, În plus, un fenomen care explică o bună parte din evoluția hinduismului În India modernă și contemporană, mai ales Înainte de 1947, dar și foarte recent. W. Heckel și J. Yardley au arătat că menționarea ritualului apare deja la autorii latini din pragul erei creștine, cf. „Roman writers and the Indian practice of suttee”, Philologos 125, 1981, pp. 305-311. Dintre sintezele recente care i-au fost consacrate, trebuie menționate John Stratton Hawley (ed.), Sati, the Blessing
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a dedicat-o Ion Câmpineanu-Cantemir, un autor important pentru ceea ce este exoticul În cultura română modernă: Sati sau ruguri de iubire, București, 1928. 148. Deja În 1829, englezii din India se implică tot mai hotărât În negarea și apoi interzicerea ritualului arderii văduvei, afirmând că modelul acestui ritual nu e tradiția ancestrală, ci interpolarea unui obicei - funest - care va trebui eliminat de către indieni, cu concursul noilor autorități; cf. Catherine Weinberger-Thomas, op. cit., pp. 162 și urm., passim. Abolirea ritualului este datorată Lordului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
important pentru ceea ce este exoticul În cultura română modernă: Sati sau ruguri de iubire, București, 1928. 148. Deja În 1829, englezii din India se implică tot mai hotărât În negarea și apoi interzicerea ritualului arderii văduvei, afirmând că modelul acestui ritual nu e tradiția ancestrală, ci interpolarea unui obicei - funest - care va trebui eliminat de către indieni, cu concursul noilor autorități; cf. Catherine Weinberger-Thomas, op. cit., pp. 162 și urm., passim. Abolirea ritualului este datorată Lordului William Cavendish Bentinck (1774-1839) și nu lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]