17,708 matches
-
cavaleri și au servit Împreună, după-amiaza târziu, ceai cu pâine cu unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo de unde se afla, așezat la masa din sufragerie, Într-o seară pe la șase. Câtuși de puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Propria sa entitate a căzut pe un plan inferior și acum nu mai râvnea decât să-i atingă rochia, cu acea Înțelegere pe care trebuie c-a avut-o și Iosif privind Însemnătatea eternă a Mariei. Dar s-a auzit rostind mecanic: — Dar eu te iubesc... Orice măreție latentă pe care o simt este... of, nu mă pot exprima În cuvinte, dar, Clara, dacă mă Întorc peste doi ani și am o situație care să-mi permită să mă căsătoresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un tânăr inteligent... S-a Întrerupt brusc. — Amory? — Da? — Tu nu ești Îndrăgostit de mine. De fapt, nu voiai să ne căsătorim, nu-i așa? — Era lumina asfințitului, a zis el, dus pe gânduri. Nu-mi dădeam seama că-mi rostesc gândurile cu voce tare. Dar te iubesc... sau te ador... sau te venerez... — Poftim... nu-ți trebuie decât cinci secunde ca să epuizezi catalogul emoțiilor. El a zâmbit, involuntar. Nu mă transforma Într-un ins atât de nesemnificativ, Clara! Uneori mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
agitator. — Tu ești un singur om, Burne, care le-ai vorbi unor oameni ce nu te ascultă... cu tot ce ți-a dăruit Dumnezeu. — Așa trebuie că a gândit și Sfântul Ștefan cu mulți ani În urmă. Totuși și-a rostit predica și a fost ucis. Murind, poate că s-a gândit la zădărnicia faptei lui. Dar, vezi, Întotdeauna am crezut că pilda morții lui Ștefan i-a stăruit În minte lui Pavel pe drumul Damascului și l-a Îndemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
brațele În jurul gâtului escortei sale inițiale, Încă furioasă — O, Doamne! a strigat Amory. — Să mergem! Haide odată, că nu mai găsim taxiuri. — Chelner! Plata! — Haide odată, Amory. Gata cu vrăjeala. Amory a râs: — Nici nu știi ce adevăr mare ai rostit. N-ai idee. Ăsta-i tot necazul. AMORY DESPRE PROBLEMA FOLOSIRII FORȚEI DE MUNCĂ După două zile, bătea la ușa președintelui agenției de publicitate Bascome & Barlow. — Intră! Amory a intrat, nesigur pe el. — Bună dimineața, domnule Barlow. Domnul Barlow și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rece a lunii. Ea voia să-i vorbească - zicea - poate pentru ultima oară În viață când mai putea fi rațională (adică să se prefacă nestânjenită). Așa că au intrat În pădure și au călărit o jumătate de ceas aproape fără să rostească vreun cuvânt, cu excepția câte unui „Drace!“ scăpat de ea când o lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bătrână, mult ai trudit pentru mine, care Îmi risipesc toți anii navigând pe mare...“ Și totuși el nu avea sentimentul risipirii, nu trăia speranța prezentă, implicită În conștiința unei risipiri. Simțea numai că viața i se refuză. „Rosalind, Rosalind!“ A rostit Încet cuvintele În semiîntuneric până când camera s-a umplut parcă de ele, briza sărată și umedă i-a udat părul, iar briciul lunii a tăiat bolta, făcând draperiile să ia o Înfățișare Întunecată, spectrală. A adormit. Când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a văzut de drum. Amory s-a așezat pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-ar putea ca nenorocul să facă din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să burnițeze, Amory și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și bine educat, l-a Întrerupt Amory. Înseamnă a poseda o cunoaștere activă a experienței rasei. Amory se decisese să fie foarte obraznic. S-a Întors spre omul cel voinic. Acest tânăr domn - a arătat cu degetul mare spre secretar, rostind „tânăr domn“ ca și cum ar fi spus „băiat de servciu“, fără să se refere cu adevărat la tinerețe - are des Întâlnita concepție cețoasă despre semnificația celor mai populare cuvinte. - Obiectezi față de faptul că tiparul e controlat de capital? l-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
repede decât oricând În istorie: populația se dublează, civilizațiile se unesc tot mai strâns cu alte civilizații, apar interdependența economică și problemele rasiale - iar noi, leneși, ne lăsăm purtați de curent. Ideea mea este că trebuie să mărim considerabil viteza. Rostise ultimele cuvinte ceva mai Înfocat și, involuntar, șoferul a apăsat pe accelerație. Amory și bărbatul cel voinic au râs. După o vreme a râs și bărbatul mai sfrijit. - Toți copiii, a continuat Amory, trebuie să pornească În viață cu șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vorba de progres. Ascultați-l ce spune! Pot să numesc imediat peste o sută de fenomene naturale modificate de voința omului, o sută de instincte omenești care au fost șterse definitiv sau sunt reprimate azi de civilizație. Ceea ce-a rostit omul ăsta este, de mii de ani, ultimul argument al asociației mondiale a căpățânilor de oaie. Neagă contribuțiile tuturor oamenilor de știință, ale oamenilor de stat, moraliștilor, inventatorilor, doctorilor și filosofilor care și-au pus vreodată viețile În slujba omenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se machieze. Aici Mișu, în fața oglinzii, își repeta discursul introductiv. Mișu era îmbrăcat cu pantaloni scurți de culturist, avea trupul bine uns cu uleiuri și un tatuaj cu Statuia Libertății în dreptul inimii. Se hotărâse ca tot discursul să-l rostească ținând deasupra capului niște haltere. - Bine ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha. Mișu era nemulțumit de râs: era prea fals. Ha, ha, încercă el, pe altă voce. Hi, hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și ceea ce m-a fascinat la el, ca și la Marcela, ca și la Beligan, ca și la ceilalți mari actori ai generației de aur, era felul special de a rosti, atât de diferit de al nostru, dar, extrem de adevărat, făcătura era numai pentru că publicul trebuia să înțeleagă bine ce rosteau; adevărul era însă prezent, profund și zguduitor. Dar să revenim la parfumul Marcelei Rusu. Într-o zi apare o distribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Marcela, ca și la Beligan, ca și la ceilalți mari actori ai generației de aur, era felul special de a rosti, atât de diferit de al nostru, dar, extrem de adevărat, făcătura era numai pentru că publicul trebuia să înțeleagă bine ce rosteau; adevărul era însă prezent, profund și zguduitor. Dar să revenim la parfumul Marcelei Rusu. Într-o zi apare o distribuție nouă și mă minunez să mă găsesc pe acolo - și încă într-un rol bun: Filumena Marturano, pusă în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
băut o cafea dintr-o ceșcuță chinezească, subțire ca un fulg. A fost fabuloasă. Povestea cu pasiune, râdea și spunea că-i iubește pe toți, erau cu toții, spunea, frații și fiii săi. Fantastic ce semăna cu modul ei de a rosti în Filumena...! ― Să mă mai suni, te rog! mi-a spus înainte de a închide ușa. Am aflat că se stinsese. Oare când? m-am întrebat, uitând că de câteva luni îmi tot promiteam că a doua zi chiar o sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
el, dar nu te pui cu stilul omului. De fapt, când a început spectacolul, am înțeles că tot ce era mai important făceau el și nevastă-sa, ei mânuiau păpușile și măștile, ceilalți erau un fel de cor antic care rostea din când în când câte o sentință. Teribil de interesant, iar măștile, care pe lumină crudă mi se păreau urâte și necizelate, își dovedeau forța trezindu-se la viață grație nebuniei de care era apucat Peter când juca. Mai cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l înconjoară că omul trebuie să acționeze, să acționeze și iarăși să acționeze. Apoi trebuie să ia asupra sa consecințele acestor acțiuni. Bineînțeles că e vorba, în general, de acțiuni rele, fiindcă pentru noi nu există aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce el e cel mai obișnuit în gândire dintre toți. Nu crezi? Anna spune că fiecare propoziție pe care‑o scoate Hans ar mai fi putut fi rostită de oricine altcineva de cel puțin o mie de ori. În povestea asta de iubire Anna e cârmaciul sau cârma? Asta se va vedea mai târziu. Poate se va vedea chiar în următoarele fracțiuni de secundă, deoarece Anna își croiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum el, Rainer, a avut deja onoarea să‑ți explice ție, Sophiei, actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie nu s‑a gândit încă niciodată la actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se vor schimba multe, unele lucruri se vor liniști definitiv. Anna vrea să exprime aproape totul prin muzică, astăzi claviatura a avut deja parte de Schumann și Brahms, mâine vor urma probabil Chopin și Beethoven. Ceea ce gura ei nu poate rosti spune muzica în locul ei, de asemenea un dar de la bunul Dumnezeu, după cum afirmă mulți compozitori (Bruckner). Rainer îi citește câteva însemnări mai vechi de jurnal, în care spune că nu poți realiza lucruri mărețe decât dacă le‑ai plănuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
norocoasă pentru că‑mi amintesc cu plăcere de fiecare clipă a acelei seri palpitante. Am dansat împreună și totul mi s‑a părut atât de frumos și îmbătător. Cei doi liceeni folosesc imperfectul și, cu toate că‑l folosesc întruna și din belșug, rostit de ei rămâne totuși ca nou. Hans mai aude și că tipul de la masa alăturată, care cu siguranță că habar n‑are ce trebuie și ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din Ötztal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un preț de nimic. Curând însă entuziasmul sportiv va înlocui optimismul neavenit și‑l va face pe Hans să arunce de multe ori la coș. Nu demult a asistat și Sophie la un meci, timp în care nu s‑a rostit nici un cuvânt răutăcios sau pe un ton ridicat, iar politețea a fost nota dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în picioare la spectacolele de la Burgtheater - au ocazia să se pregătească pentru viitoarea carieră actoricească. Tineretul e tânăr și se mai și bucură de asta. Una sau două reprezentații de operă sunt discutate de grupuri de experți în materie, se rostesc nume ca Bippo di Stefano și Ettore Bastianini, de care Rainer n‑a auzit. Anna a auzit totuși de Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sau să-mi Întoarcă privirea, sau să-și ia o mină tristă, Încercând să-mi câștige compasiunea. Chipul său copleșit de rușine avea o expresie atât de deprimantă că, dacă Îl vedeai, te simțeai brusc secat de energie. — Tu... tu..., rosti cu greutate Monkey. Cuvintele lui aveau o rezonanță aparte, de parcă le-ar fi scuipat din adâncul stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-am cum să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai bine ați lua masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja. În momentul În care mi-l cuprinse Între buze, mi-am dat seama că nu aveam nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]