4,632 matches
-
boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasă de ghimpii ei...” Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. „Deocamdată, am continuat, încă mai aștept. Dar sper că ai reținut: «deocamdată» și «âncă». Și pe urmă, nu-ți ascund că mă interesează această vestită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele mele. Imaginația mea a avut ceva în exces, dar capacitatea mea de a stabili contactul cu lumea a avut undeva un nerv rupt. Probabil, numai dacă aș fi rămas toată viața într-o cameră cu poze, fără nici o obligație, aș fi fost fericit și n-aș fi fost pus în situația de a trișa. Sau poate că am fost atins de boala deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putea dori o femeie de la un bărbat. Totuși mă atașasem de Marta. Îmi plăcea să fac dragoste cu ea și, pe deasupra, mă gâdila faptul că-i închisese ușa în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
L-am repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâine aparatul de radio-emisie”. După care a amuțit. „Lei”, șopti deodată, tremurând, naturalista. Atletul, operatorul și producătorul îngălbeniră. Pilotul, calm, învârtea mai departe nuiaua, arsă pe jumătate, în foc. Am ciulit urechile. Undeva în pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în jos. Ultima oară când fusese la o petrecere toți studenții se destrăbălară. Petrecerea a fost într-un împuțit de apartament. Au lăsat lumina aprinsă, au fumat, toate ca să nu li se pară pustiu, să nu se simtă singuri, încolțiți, rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice, și un damf de nostalgie o încălzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era din nou la orizontală, dreaptă, cu spinarea întoarsă în sus, nasul în scama covorului și toate extremitățile înainte caraghios împrăștiate în cădere, acum aduse acasă. Își îngăduia un repaus. Mai ales acum, Cocondy nu i-ar fi permis, în ruptul capului, lui Pink s-o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De fapt, tocmai m-am despărțit de prietenul meu, după o relație de doi ani. El voia să ne căsătorim, iar eu nu, a mințit Alison. Situația stătuse tocmai invers, dar femeia nu avea de gând să recunoască nici în ruptul capului. Da, căsătoria e o chestie importantă. E ceva foarte definitiv. Ultimul cuvânt a părut să aterizeze pe podea cu un zgomot profund, generat de căderea accelerată de greutatea fricii. —Trebuie să fii foarte sigură, altfel te poți trezi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a aplecat către ea cu un aer conspirativ: Și cum te gândești s-o abordezi? Ridicând din umeri, Alison a oftat. —Nu știu, dar va trebui să mă bazez pe factorul surpriză pentru că Sofia n-o să accepte nici în ruptul capului să ne întâlnim. —Mama naibii! Și ce-o să faci? O să-i sari în față din spatele cutiilor de conserve de la Tesco-ul1 de la ea din cartier? — Ar trebui să aștept mult și bine, i-a răspuns Alison tristă. Sofia își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a țuguiat buzele. —Probabil. Deși, în momentul ăsta, David e mai chitit pe problema asta decât sunt eu. —E grozav, nu? David vrea un copil, dar tu nu ești sigură, eu vreau un copil, dar Nick nu vrea nici în ruptul capului. —Aha! Asta nu mi-ai mai spus-o! a exclamat Fiona cu ochii lărgiți. Probabil că așa se explică faptul că te simți ceva mai vulnerabilă. Susan a dat din cap și-a povestit, în detaliu, discuția nocturnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare critică. Cum o cheamă? —Susan. Fiona s-a lăsat jos lângă bărbatul acela. Instinctiv, omul a întins un braț către ea. —Să nu-i miști capul. Ar putea avea gâtul rupt. —Vai, Doamne! Fiona a izbucnit în plâns. Cu mare grijă, a dat la o parte părul care se lipise pe fața lui Susan. Ochii prietenei ei erau închiși, iar chipul îi părea liniștit. —Ești doctor? Bărbatul a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu el. O comă, da. Meningită, sigur că da. Chiar și o febră ridicată și inexplicabilă ar fi putut să motiveze o astfel de plecare grăbită. Dar să lași totul baltă și să te întorci acasă numai pentru o mână ruptă? Alison, pur și simplu, nu pricepea. Și nu poate să se descurce singură? Grăbit nevoie mare, Luca își arunca lucrurile în valiză, uitându-se prin cameră ca să vadă dacă nu mai uitase ceva. Copilul întreabă unde e tati. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din cauza mea și m-a sunat tot timpul. Iar aseară mi-a zis că vrea să vină încoace și să doarmă aici peste noapte ca să se asigure că sunt în regulă. Nu vrut să renunțe la ideea asta nici în ruptul capului. David s-a umflat în pene de mândrie. —Așa cum ai zis și tu, e un copil isteț. Să-l chem înapoi acum? David a dat să se ridice, dar Fiona l-a oprit. Stai puțin. Vreau și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe munte. Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei atitudini studioase. — Bine, bine, bine, bine, bine, rosti îmbunat domnul Gribb. — Cerule! exclamă Elfrida. Dacă luăm într-adevăr cina cu Cerkasovii, atunci trebuie să fug să mă îmbrac. TREIZECI ȘI ȘAPTE Un bărbat plin de vânătăi, într-un costum rupt, bate de șapte ori la ușa unui bordel. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa se dă în lături. Un zgomot spart atunci când omul se lovește de peretele înnegrit. Lumina unei lumânări. O femeie într-o cămașă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-i face, i-a răspuns Vultur-în-Zbor. Trebuie să vorbesc din nou cu Virgil. Și, într-un fel, cred că acolo nu vor veni după noi. — Bordelul, a murmurat Elfrida. De ce nu, de ce nuă El purta hainele sale vechi și rupte, de călătorie. Ignatius Gribb, care, ca și Elfrida, fusese un om ordonat până la ultima lui izbucnire de furie, îi păstrase până și basmaua de pe cap, cu tot cu pană. Zâmbind crispat, Vultur-în-Zbor și le-a pus și pe acelea. Dacă tot urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu leneș cu mâna din balconul alăturat, iar ei salutară repede. Mama-l aranjă cum știu mai bine, cătând spre locul unde credea ea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să-și dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei, cu bucata aceea de carne atârnându-mi grotesc din șold, sprijinit cu o mână de marginea chiuvetei, jenat, umilit, cu privirea ruptă. Melanie mi-a spus ciripitor (era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
secretara lui Robin Îmi dă raportul lui Jill despre familie: Robin Îl uitase. Sprintez spre Cannon Street. Până să ajung la malul apei, plămânii Îmi iau foc, boabe de sudoare mi se revarsă În cascadă peste sâni ca un colier rupt. Mă Împiedic pe treptele gării și-mi rup ciorapii În dreptul genunchiului stâng. Fir-ar al dracu’. Traversez În zbor holul gării, intru derapând la Knickerbox și Înșfac prima pereche de ciorapi negri pe care o văd. Îi spun fetei speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]