4,986 matches
-
în toate sferele politice, economice, culturale și sociale și recunoaște, totodată, „identitatea lingvistică moldo-română realmente existența“. Titlul I, Articolul 13 al Constituției Republicii Moldova o denumește „limba de stat“. În republică separatistă Transnistria, limba moldoveneasca este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă dar este impusă scrierea cu alfabet chirilic. La recensământul din 2004, din cei 3 383 332 de locuitori ai Moldovei, 16,5% (558 508) au ales română că limba maternă, în timp ce 60% au ales moldoveneasca. Dar acest procent variază din
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
un port sigur pentru navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate porturile importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai - Constanța. Ca oraș-port maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate care se regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești : navigația de turism și de pescuit individual (dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei), este aproape inexistentă. Această situație este o moștenire ale "epocii de aur" în decursul căreia marea era o zona-frontieră strict
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
500 de unități școlare funcționează în Constanța. Există instituții de învățământ bilingv, unde elevii învață și folosesc limba română și o limbă străină. Școlile oferă și clase și grupuri de studiu pentru minoritățile naționale, cu învățământ în limba maternă, respectiv rusă și turcă. Opt unități sunt de nivelul învățământului superior, cele mai importante fiind Universitatea „Ovidius”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și Institutul de Marină Civilă. Constanța are relații cu 22 de orașe înfrățite și partenere, amplasate în întreaga lume. Adițional
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Vilnius, Kaunas și Panevėžys; organizațiile lor fiind susținute de Departamentul pentru Emigrație și Minorități Naționale. Timp de secole, a existat și o mică comunitate tătărească care a înflorit în Lituania. Limba oficială este limba lituaniană. Alte limbi, cum ar fi rusa, poloneza, belarusa și ucraineana, sunt vorbite în orașele mai mari, precum și pe teritoriul și . Idiș este vorbită de membrii de micile rămase în Lituania. Potrivit , aproximativ 84% din populația țării vorbea lituaniana ca limbă maternă, 8% sunt vorbitori nativi de
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
vorbită de membrii de micile rămase în Lituania. Potrivit , aproximativ 84% din populația țării vorbea lituaniana ca limbă maternă, 8% sunt vorbitori nativi de limba rusă și 6% de poloneză. Potrivit sondajului Eurobarometru realizat în 2012, 80% dintre lituanieni vorbesc rusa și 38% vorbesc limba engleză. În majoritatea școlilor lituaniene se predă limba engleză ca prima limbă străină, dar elevii pot studia și germana, sau, în unele școli, franceza sau rusa. Există și școli cu predare în limba rusă sau poloneză
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Potrivit sondajului Eurobarometru realizat în 2012, 80% dintre lituanieni vorbesc rusa și 38% vorbesc limba engleză. În majoritatea școlilor lituaniene se predă limba engleză ca prima limbă străină, dar elevii pot studia și germana, sau, în unele școli, franceza sau rusa. Există și școli cu predare în limba rusă sau poloneză în zonele populate de aceste minorități. A existat o constantă mișcare de populație către orașe începând cu 1990, încurajată fiind de planificarea centrelor regionale, cum ar fi Alytus, Marijampolė, Utena
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
două ori mai mulți oameni cu studii superioare decât media UE-15, proporția fiind cea mai mare din zona Mării Baltice. De asemenea, 90% dintre lituanieni vorbesc cel puțin o limbă străină și jumătate din populație vorbește două limbi străine, în special rusa și engleza. Ca și cu alte țări Baltice, în special Letonia, volumul mare de absolvenți de învățământ superior din țară, împreună cu rata înaltă de vorbire a limbilor străine, contribuie la un brain drain al persoanelor educate. Mulți lituanieni au ales
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
un program extensiv de impunere a bilingvilismului, limitând utilizarea limbii letone în context oficial în favoarea limbii ruse. Toate școlile minoritare (evreiești, poloneze, belaruse, estone, lituaniene) au fost închise, și în școli au rămas doar două limbi de predare: letona și rusa. A început un influx de muncitori, administratori, personal militar și familiile lor din Rusia și din alte republici sovietice. Până în 1959, au sosit circa 400.000 de oameni din alte republici sovietice și ponderea populației letone scăzuse la 62%. Întrucât
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
limbilor finice a familiei limbilor uralice, limbă ce se bucură de protecție legală; latgala - clasificată fie dialect al letonei, fie limbă separată și înrudită - este și ea oficial protejată de lege, dar considerată doar o variațiune istorică a limbii letone. Rusa, vorbită pe scară largă în perioada sovietică, este încă de departe cea mai des folosită limbă minoritară (circa 34% din populație o vorbește acasă, inclusiv persoane care nu sunt etnici ruși). Deși astăzi studiul limbii letone este obligatoriu pentru toți
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
folosită limbă minoritară (circa 34% din populație o vorbește acasă, inclusiv persoane care nu sunt etnici ruși). Deși astăzi studiul limbii letone este obligatoriu pentru toți elevii, majoritatea școlilor includ în curricula limba engleză și fie limba germană, fie cea rusă. Engleza este acceptată pe scară largă în Letonia, mai ales în afaceri și turism. În 2014 sunt 109 școli pentru minorități, cu predare în limba rusă la 40% din materii (restul de 60% se predau în letonă), dar guvernul leton
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
scară largă în Letonia, mai ales în afaceri și turism. În 2014 sunt 109 școli pentru minorități, cu predare în limba rusă la 40% din materii (restul de 60% se predau în letonă), dar guvernul leton intenționează să abolească complet rusa ca limbă de predare până în 2018. La 18 februarie 2012, Letonia a ținut un referendum constituțional pe tema adoptării limbii ruse ca a doua limbă oficială. Conform Comisiei Electorale Centrale, 74,8% din alegători au votat împotrivă, 24,9% au
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
rusă la 40% din materii (restul de 60% se predau în letonă), dar guvernul leton intenționează să abolească complet rusa ca limbă de predare până în 2018. La 18 februarie 2012, Letonia a ținut un referendum constituțional pe tema adoptării limbii ruse ca a doua limbă oficială. Conform Comisiei Electorale Centrale, 74,8% din alegători au votat împotrivă, 24,9% au votat pentru, iar prezența la urne a fost de 71,1%. O mare parte din comunitatea rusofonă însă (290.660 sau
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Crăciun s-a stabilit un armistițiu în care soldații britanici, francezi și germani au fraternizat, jucând fotbal, făcând schimb de chipie, decorații și țigări, făcând fotografii, fiind un scurt moment de răgaz pe "pământul nimănui". Între zilele 17-22 august, armatele ruse comandate de Rennenkampf și Samsonov au atacat Prusia Orientala, obligându-l pe von Prittwitz să se retragă de pe poziția defensivă pe Vistula. Drept urmare, Comandamentul Suprem German îl înlocuiește cu generalii Hindenburg și Ludendorff, care, printr-o contraofensiva îndrăzneață, zdrobesc în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
frontul occidental pentru a declanșa o ofensivă puternică împotriva Rusiei. Dar Falkenhayn s-a opus. Între timp, rușii le-au provocat o înfrângere austro-ungarilor la Leopolis (în română Liov, în ucraineană L'viv, în polona Lwów, în germană Lemberg, în rusă L'vov) pe 8-12 septembrie. În urma acestei victorii, rușii au invadat Galiția și au pus presiune pe lanțul Carpaților, punctul cheie pentru intrarea în Ungaria. Austriecii au suferit un eșec și în campania din Șerbia, fiind înfrânți, mai întâi, în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și Erich Ludendorff , trimiși să-l confrunte pe Samsonov. Rușii au dat piept cu Armata VIII germană. Hindenburg și Luddendorff au primit planul de luptă pregătit de Prittwitz: o lovitură măreață care prevedea mobilizarea tuturor forțelor pentru atragerea Armatei ÎI ruse într-o cursa.Cele două armate s-au ciocnit la 26 august 1914. Timp de o săptămână, rușii, dispunând de superioritate numerică, au fost avantajați. Samsonov a avansat cu grosul armatei fără a-și asigura comunicațiile dintre cele două corpuri
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
om foarte ambițios, cu visul de a cuceri Asia Centrală, însă nu a fost un soldat practic. El a inițiat o ofensivă cu 100.000 de soldați contra Rusiei, în Caucaz (decembrie 1914). Insistând asupra unui atac direct contra pozițiilor defensive ruse în munți, în mijlocul iernii, Enver a pierdut 86% din forța să la Bătălia de la Sarikamis. Comandantul rus, în perioada 1915-1916, generalul Nikolai Iudenici, după unele victorii asupra turcilor, a forțat turcii să părăsească Armenia modernă și, într-un mod tragic
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Un este organizația executivă conducătoare pentru un număr de partide politice, cele mai multe dintre ele fiind partide comuniste. Prescurtat, pentru "birou politic", în alte limbi este folosită expresia, consacrată în anii comunismului, "Politbiuro" în rusă de la "Politiceskoe Biuro", sau în germană "Politbüro". În statele comuniste, partidul este considerat "avangardă a poporului" și de aceea are puterea de a controla statul, iar oficialii partidului din biroul politic care nu dețin funcții guvernamentale au totuși o putere
Birou politic () [Corola-website/Science/298243_a_299572]
-
Un bolșevic ("большеви́к", derivat din rusă ce înseamnă, în traducere liberă, "majoritate") a fost un membru al facțiunii bolșevicilor din Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), partidul marxist condus de Vladimir Ilici Lenin, care a preluat puterea în Rusia în 1917, pe timpul Revoluției din
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
a distribuit arme muncitorilor din Petrograd și, până în octombrie, majoritatea acestor muncitori înarmați trecuseră de partea bolșevicilor. Lenin era hotărât să răstoarne guvernul Kerenski mai înainte ca acesta să fie legitimizat de alegerile plănuite să se țină pentru Adunarea Constituantă Rusă și, pe 25 octombrie(stil vechi)/7 noiembrie (stil nou), bolșevicii au preluat puterea în ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Revoluția din Octombrie. Kerenski a scăpat de urmărirea bolșevicilor și a fugit la Pskov, unde a concentrat
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
principalele lui scrieri se numără "Preludiul bolșevismului" (1919), "Catastrofa" (1927), "Crucificarea libertății" (1934) "Punctul de cotitură al istoriei Rusiei" (1966). A murit în orașul New York în 1970, fiind unul dintre ultimii supraviețuitori importanți ai evenimentelor din 1917. Bisericile locale ortodoxe ruse din New York au refuzat să-i facă slujba de înmormântare lui Kerenski, considerându-l unul dintre vinovații principali pentru căderea Rusiei în mâna bolșevicilor. O biserică ortodoxă sârbă i-a refuzat de asemenea slujba de înmormântare. Trupul neînsuflețit al lui
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
(Rusă: Лев Борисович Каменев, nume de familie real: Rozenfeld, Розенфельд, n. 6 iulie 1883 () - d. 25 august 1936) a fost un revoluționar bolșevic și un politician sovietic proeminent, unul dintre primii membri ai puternicului Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]
-
(din rusă ГУЛаг: Главное управление исправительно—трудовых лагерей, transliterat „Glavnoe upravlenie ispravitelno—trudovîh lagherei”, „Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată”) a fost o ramură a poliției interne și serviciilor de securitate sovietice care controla sistemul penal al lagărelor de muncă forțată
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
abrevierea originală rusească, folosit numai la singular, nu a descris niciodată un singur lagăr, ci o instituție guvernamentală care avea în subordine întregul sistem de lagăre. Un nume familiar pentru întemnițații din Gulag-ul sovietic era "zeka" sau "zek". În rusă, "internat", "încarcerat" is "заключённый", "zacliucionnîi", abreviat deseori ca 'з/к' ('z/k') în acte pronunțat ca 'зэка' ('ză-KA'), transformat cu timpul în 'зэк' ('zăc') și mai apoi în 'зек' ('zec'). Acest cuvânt este încă în uzul colocvial, fără nici o legătură
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
orașului. Adversarii lor (SR și monarhiștii) executaseră o represiune sângeroasă. La 12 noiembrie, noua putere a zădărnicit o încercare de a recuceri Petrogradul, efectuată de Kerenski și de cazacii generalului Krasnov. La rândul său, marele cartier general („stavka”) al armatei ruse și-a anunțat la 31 octombrie dorința de a merge la Petrograd „să restabilească ordinea”. După ce i s-au alăturat liderii Partidului Socialist-Revoluționar, și Goț, a fost însă abandonat de trupele sale, iar statul major general a fost obligat să
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
numim comisariatul pentru exterminare socială, se va înțelege mai bine”, Lenin a răspuns: „excelentă idee, așa văd și eu lucrurile. Din păcate, nu-i putem spune așa.” Revendicată de toate programele partidelor revoluționare din secolul al XIX-lea, Adunarea Constituantă Rusă a fost aleasă în decembrie 1917. Deși au ajuns la 25% din voturi, și au obținut mai mult succes în orașele mari, bolșevicii erau într-o minoritate cu 175 de deputați aleși dintr-un total de 707. Zonele rurale au
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]