4,482 matches
-
rugăciunea pe care o rostise înainte de a intra în acest adăpost. Era mulțumită. Bărbatul își pusese în minte să o „captureze” definitiv și exact asta făcea. - Lasă-mă să te mai țin în brațe, să te sărut, să nu mă satur de tine niciodată. Gura lui căuta din nou cu disperare gura ei și nu se mai gândi la nimic altceva. Ea se împotrivi și opuse o oarecare rezistență. I-ar fi plăcut foarte tare să-l hrănească cu picătura. - Te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era greu de definit. Se simțea bine în prezența Anisiei și o adora. Era ca și când te-ai afla lângă o cascadă uriașă, iar în căderea ei îți creea în suflet o stare de bine, emoționantă și de care nu te saturi. În spatele acestor trăsături se ascundea destulă inteligență și rafinament. Știa să pună toate lucrurile cap la cap și să le dea o stare de bine. Când inima îi era zdrobită și îi mocnea ca un foc acoperit în cele mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aduse pruncul pentru câteva minute să îl țină în brațe. Corpul copilului ce părea pe jumătate adormit, inconștient de ceea ce i se întâmpla era moale. Carlina simți o dragoste atât de mare încât îi venea să îl înghită, să se sature cu el, apoi să îl readucă înapoi. Își dădu seama că era ceva nebunesc, dar așa simțea.. Era viața ei în miliarde de culori, era gustul absolut de pe pământ, era lumina nopților întunecare și stâlpul ei la bătrânețe. Toate visele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gustoasă. - E bună, zici? Dar de o murătură la ea ce spui? - Nu mai am cuvinte. Mulțumesc mamă. Mama-i tot mamă. E bună ca întotdeaună. - Mai vrei să-ți mai pun în farfurie? - Nu. Nu mai vreau, m-am săturat. Ea căută să mai lege firul convorbirii și continuă, zicând: Era perfect dacă era și Carmen acasă. - E la lucru. Iar în drum spre casă trebuie să o ia și pe Victoria de la cămin. E în drumul ei. - Nu crezi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
trecuse repede, iar Nicky nu mai apăruse. Carmen îi povesti diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi dădea o senzație de nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe furiș. Viața îi părea frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cenzura și în film, și în teatru , că nimic nu era 100% adevărat, că e nevoie de povești simple cu oameni obișnuiți etc. etc.), dar, cel puțin în film, există deja voci care susțin că, gata, deja ajunge, ne-am ”săturat de minimalism”, de ”felii de viață”, vrem și altceva... Ceea ce s-a obținut (un instrument valoros de captare a realului și de sondare, non-judgemental, cum zic americanii, a realității) este acum prea devreme, zic eu ! pus sub semnul întrebării. De ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înapoi pe la zece, mi se pare atît de complicat, că prefer să dau și zece la sută din salariu. Și-apoi, mai am și treaba cu cei de la construcții-montaj, să-și termine lucrul la stația de filtrare, că m-am săturat de cînd îi caut! Îmi fac loc printre bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi strigă că s-a săturat de onorat comenzi în afara contractelor, că la sfîrșitul trimestrului, dacă nu a onorat contractele încheiate anul trecut, ea este penalizată, nicidecum eu; că ar vrea să mă vadă măcar o săptămînă în locul ei, că s-a săturat de atîtea intervenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că s-a săturat de onorat comenzi în afara contractelor, că la sfîrșitul trimestrului, dacă nu a onorat contractele încheiate anul trecut, ea este penalizată, nicidecum eu; că ar vrea să mă vadă măcar o săptămînă în locul ei, că s-a săturat de atîtea intervenții, că filamentele astea îi dau bătaie de cap mai mare decît toate celelalte produse la un loc. Bine, Liliana, zic eu, ridicînd receptorul la ureche cînd aud că a tăcut, tu ai fost întotdeauna colaboratoarea mea despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu, pentru problemele personale există zile de audiență... Totuși..., insist eu, problema e urgentă. Am fost propus pentru schimb de locuință și... "Schimb de locuință"! explodează directorul general. Cum ridicați un pic capul, cum nu vă mai ajunge! M-am săturat! În toate zilele de audiență nu aud decît de locuință. Vrei locuință? Construiește-ți, tovarășe Vlădeanu! E plin orașul de blocuri și vile în construcție... Tovarășe director, încerc eu să răzbat, am fost propus, dar azi, cînd m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tămăduitoare vor suna vorbele mele deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră o voce de femeie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial!... Trebuie să-mi spăl într-un fel palmele primite azi..." Îmi opresc mîna stîngă, cu degetele desfăcute în părul ei la tîmplă. Încet, fără grabă, dar cu siguranță, trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
copilă, dar copila a zis "da". Chiar și la ofițerul Stării Civile. Cu profesorul, evident. Cînd Dinu a aflat și a vrut să discute cu ea, s-o facă să înțeleagă anumite lucruri, știi ce i-a răspuns? "M-am săturat să văd mereu lîngă mine un pardesiu ieftin și vechi!" Hm! surîd eu, vrînd să spun că mi-e clar de ce se îmbracă Dinu acum atît de elegant, dar mă opresc. Brîndușa, începe Vlad imediat după ultima comandă a ciclului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mereu singură, fără prieten, pînă spre sfîrșitul facultății, îți dai seama ce-a simțit cînd un domn foarte elegant a început să-i facă curte. Bărbat frumos, elegant, cu funcție mare și cu bani destui. Cînd am apărut eu, se săturase de toate astea. Voia altceva. De fapt nu voia ,,altceva". Altceva decît dragoste avusese. Acum voia dragoste, voia ce-ar fi trebuit să aibă în primul rînd. Vlad se oprește, întinde mîna spre butoane și începe să dea comenzi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlade? îl întreb. Mă doare stomacul. De emoție? Dracu știe! O criză de colită, așa, ca să-mi amintesc de cantina studențească, unde ne-au dat într-o seară salam stricat... După aceea am mîncat doi ani la cantina dietetică; mă săturasem de pîine fără sare și de morcovi fierți... Și eu... Și tu?! se miră Vlad. Credeai că mi-am obținut licența în Fizică prin corespondență? Te doare rău? E pe trecute. Încercăm acum, sau la ciclul următor? Parcă aș vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țara" aceea? întreb eu. Minunată!... Așa, în ochii lumii, nici eu nu o recunosc; dar acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind că mă dor urechile de zgomot. Lasă-l să urle, îmi strigă Vlad. Ăsta-i cîntecul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci pachet și mă pui în portbagaj? Ce vrei să spui?! Că m-am săturat să intru pe ușa din dos! Și crezi că e cazul să discutăm în prezența unui... străin, arătă Brîndușa cu privirea spre mine. Mihai e prietenul meu, spune Vlad sec. Al tău, nu și-al meu, surîde scurt Brîndușa. Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în portbagaj, sau mă bagi într-un sac de hîrtie și-l pui pe bancheta din spate? Să nu ne vadă careva împreună, să nu-ți pierzi... Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să-mi tot asum vina discordiei dintre noi! Tu trebuie să te hotărăști, că eu sînt. Sînt de mult. Situația asta nu mai poate ține la nesfîrșit; nu mai vreau să intru pe ușa din spate a casei. Ori împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune femeia. Mă scuzați! Voiam... să vă întreb... Știu! îi tai eu vorba. Vă voi răspunde la întrebarea pe care nu mai am timp s-o ascult: sînt prieten cu Livia, ne iubim, ne împăcăm, o să ne căsătorim... M-am săturat! Am fost întrebat azi de nu știu cîte ori despre Livia... Și dacă ați fost întrebat de-atîtea ori, nu v-ați pus întrebarea că ceva poate fi în neordine? Iau de pe birou biletul ridicat de lîngă ușă, îl desfac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ziar. Deci, poeme literare în caracterul articolului vor fi primite cu entuziasm“. Apoi, precaut, [mi-a cerut] să menționez în relatarea ședințelor cele ce a spus. J’en ai m...<footnote id=”3”>Probabil j’en ai marre („m-am săturat“) (fr.).</fotnote>, cum spuneai tu. La 8½ totul era terminat; cum erau ultimii Sb[urătoriști], a venit Ligia Mirescu cu mama ei și d-l Mirescu, care au admirat interiorul și au cerut veste de la tine. O carte poștală, te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui Mihai numai, ci și pentru că trăesc din puterea celor 13 scrisori din urmă; mai ales cea din 30 octombrie, după primirea celor trei scrisori ale mele laolaltă, a fost ca o infuzie de viață pariziană. E 12½! Nu mă satur flecărind cu tine; am trecut în ziua de 25 noembrie, asta am și vrut: să te sărut pentru urările tale, pentru micul tău calendar, pentru rândurile tale, de care aveam nevoie, în pragul bătrâneții mele pustii. (Haid! unde e Mihai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar nu aud decât din doi în doi. —... pur și simplu nu cred... adecvat... spune Michael. —... pe termen scurt... cred că e foarte adecvat... Dumnezeule, Luke pare destul de ofticat. —... impresia greșită... profiți de poziția pe care o ai... —... m-am săturat! Mă uit stresată cum Luke îi întoarce spatele lui Michael și iese val-vârtej din cameră. Michael pare complet luat prin surprindere de reacția lui. O clipă, rămâne împietrit, după care apucă paharul și ia o gură mare de whisky. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
grup de femei trece pe lângă mine vorbind tare și aud frânturi de conversație. — Spectacol de zile mari... — Atât de plin de imaginație... Ne zâmbesc mie și lui Danny, iar eu le zâmbesc la rândul meu. Dar parcă m-am cam săturat. Am obosit să zâmbesc unor oameni pe care nu i-am mai văzut în viața mea. — E o nuntă super, zice Danny, uitându-se în jur la sala plină de fast. Cu adevărat spectaculoasă. Deși, sincer, nu te reprezintă aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintr-Însele”, avea „o rară dibăcie [În afaceri], Întemeiată, din nenorocire, pe un caracter cât se poate de mârșav”, „spiona pe toată lumea și o trăda la spătărie [= poliție]”, „s-ar fi servit de cuvintele «patrie și libertate», ca să- și sature lăcomia de bani” etc. <endnote id="(657, pp. 57 și 122)"/>. Nu toate portretele psiho-morale ale evreului negustor din Țările Române sunt pictate În culori Întunecate. Sunt și câteva excepții. În 1787, de exemplu, după o călătorie prin Moldova, un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]