4,117 matches
-
asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor șapte-opt și cu mare putere germinatoare în spațiul literar al optzeciștilor "postmoderniști". 6.2.2. Personajul care "viază" Un alt domeniu de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O estetică a urâtului, traducere, studiu introductiv și note de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.A., 1993. Brown, P. & Levinson. S., Politeness, Cambridge Universiry Press, Cambridge
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
87. 139 Maria Helena de Novais Paiva, Contribuçao para una stilistica da ironia, 1961, apud. Popa, Marian, Comicologia, ed. cit., p. 211. 140 Northrop Fry, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 296. 141 Roland Barthes, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987, pp. 158-170. 142 Mircea-Doru Lesovici, op. cit., p. 101. 143 Fr. Paulhan, La morale de l'ironie, 1904, apud., Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 189. 144 I. L. Caragiale, Scrisori și acte, ediție îngrijită, prefață și note
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr.315, 21-27 ianuarie 2010, p. 12) VENI, VIDI,... SCRIBI Aceasta este formula care s-ar potrivi unei scriitoare cu un ritm de creație demn se secolul vitezei, ritm adaptat celui În care călătorește! Ne este deja familiar tipul de scriitură al doamnei Oltea Rășcanu Gramaticu: deopotrivă jurnal de călătorie, eseu, povestire dublată de poezie În maniera parnasiano-simbolistă și Împănată cu reflecții trimețând la moraliștii clasici. Nemurirea Mogulului este o carte care demonstrează puterea autoarei de a vedea, de a intui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a pune sub semnul întrebării însăși realitatea literaturii: „Disecată, demontată în resorturile sale cele mai intime - de exegeți, dar
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
prim, fundamental este legat de ideea de scris, scriere. Substituirea lui littera prin litteratura ilustrează sensul evoluției semantice a literaturii, care absoarbe în cele din urmă, elimină aproape total literele. În perioada antichității, cuvântul este atestat cu mai multe sensuri: scriitură (Cicero), gramatică, filologie (Quintilian, Seneca), alfabet (Tacit), știință și erudiție (Tertulian). Toate aceste sensuri se vor păstra până în Evul Mediu. O altă substituire de la littera la scriptura lărgește și mai mult definiția etimologică, literatura își îmbogățește prin aceste sinonimii conținutul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scris. Treptat răsturnarea vechii ierarhii este totală, iar discursul scris va fi declarat superior celui vorbit. Urmarea cea mai importantă a acestui fapt îl constituie ideea de compunere în scris, literatura începe să devină o activitate interiorizată, personalizată, de ordinul scriiturii în sens particular, stilistic. Vorbind însă de începuturile literaturii nu trebuie neglijat contextul spiritual. Prestigiul originar dominant al literaturii nu este nici pe departe cultural și cu atât mai puțin estetic. El este de ordin sacru, mistic și magic. Creația
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și propagării credinței. Evul Mediu este totodată perioada care consacră definitiv ideea de literatură scrisă (manuscrisă). Una din notele dominante ale literaturii medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare sensul primordial, grafic și mai ales cel gramatical, cultural. Elogiul calităților și valorilor scrisului, începute în antichitate, se adâncește în tot Evul Mediu. Scrisul fixează, conservă, eternizează. Spiritul medieval este foarte
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
înțeleasă pe latura percepției ca o reacțiune de „gust”, literatura produce emoția, sentimentul, plăcerea frumosului. Există însă și criterii obiective de definire a literaturii în studiile sistematice de estetică, în special în spațiul german, ce au în vedere aspectul de scriitură. Problema distincției teoretice riguroase poezie/literatură nu se pune încă. Poezia domină și absoarbe tot spațiul literaturii. Ceea ce înțelegem astăzi prin literatură, în sens estetic, va fi tot mai bine exprimat - sub impuls predominant romantic - prin ideea de poezie. Poezia
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
III.1. Reducționism și pulverizare Sub presiunea unor filosofii și ideologii, mai vechi sau mai noi, devenite adevărate modele culturale, ideea de literatură își va schimba radical înfățișarea. Limbajul critic și teoretic-literar se modifică fundamental. Noi teorii și concepte ca scriitură, text, comunicare, semn și multe altele tind să elimine vechile noțiuni și să devină stereotipe. Are loc o radicalizare a definițiilor tradiționale. Definirea specificului literar continuă într-o anumită formă filonul tradițional, dar tendința reducționistă se simte din plin. Definițiile
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
70 , triada autor - text - cititor capătă noi valențe, un rol deosebit revenindu-i cititorului. Aceste schimbări de perspectivă implică redefinirea conceptului de literatură văzută acum ca parteneriat în act.. Apare ideea de lectură ca recreație literară. Relația dintre lectură și scriitură este indisociabilă. Literatura nu mai poate fi redusă la text, deși are în mod obligatoriu un suport textual, ea este și „întrebuințare”, adică lectură. Autorului îi aparține creația de text, iar creația de operă este rezultatul acestui act partenerial. Literatura
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
gustul unui public format la „școala industriei mediatice”. William Marx consideră că „poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reală a literaturii, ireversibilă sau este vorba doar de o schimbare a modelelor și a mentalităților ce însoțesc literatura? Richard Millet, de pe poziția clasicului, acuză literatura contemporană că „trădează” stilul și sintaxa: „Nu-i mai citesc pe scriitorii contemporani, nici scriitura și nici temele lor nu mai reușesc să-mi trezească interesul... Romanului francez îi lipsește arhitectura, cultura, inteligența...” El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea sa este mult prea radicală, marile teme, obsesiile literare sunt mereu aceleași
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de Ion Vinea. Inițial revista își propunea, urmând o sugestie a lui Marcel Iancu, să dea corp unui „dadaism constructiv”, dar, în fapt, constructivismul, care promova rigoarea împinsă până la schematizare, cerebralitatea și austeritatea expresiei, a influențat mai mult poetica și scriitura celor de aici. De altfel, pendularea continuă între modernism și a. s-a metamorfozat, în cele din urmă, într-un eclectism pe care l-au sancționat chiar avangardiștii. Alte două reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Știință și Artă și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Vremelnicie pierdută ar fi, la prima vedere, un volum de proze scurte. De fapt, în pofida fragmentării sale, e un text unitar, o nuvelă amplă ori, mai bine zis, un mic roman. Scriitura probează, prin tematică și viziune, o raliere la un patrimoniu tradițional, săvârșită însă pe coordonatele extremei modernități. Vremelnicie pierdută e o literatură lucrată „bine, la gherghef”, cum observă Eugen Simion. Oralitatea este un atribut definitoriu și e obținută printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Nicolae Stoica de Hațeg ș.a.). Literaturitatea ansamblului e asigurată de selecția, contextualitatea și „montajul” textelor. Clopotul scufundat (1988) e tot un roman, neconvențional, în parte eseu și în parte jurnal comentat, cu substrat autobiografic, foarte diferit însă, prin structurare și scriitură, de „memoriile” ori „autobiografiile literare” canonice. În anii ’90, C. publică o serie de volume fragmentare, cu statut multiplu ori incert: ele sunt, simultan, în diferite proporții, jurnale, confesiuni comentate, comentarii în marginea textelor unor autori iluștri (Nietzsche, Cioran), colecții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
de a proiecta imaginea umanității vorbește totdeauna de la sine. Este limba cea mai adecvată și mai convingătoare a artei și prozatoarea pare să o fi cunoscut la fel de bine ca Liviu Rebreanu sau Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu sau G. Călinescu. Chiar dacă scriitura ei se dovedește mai pretențioasă la lectură, P.-B. rămâne printre aceștia la fel de mare și la fel de vie. Este, peste orice controverse, cea mai strălucită prozatoare a literaturii române. În mijlocul tendinței obștești spre primitivitate, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște această delimitare. El ne oferă un erou atât bun cât și rău, atașant și dezagreabil, iar noi, lectorii, trebuie să ne abținem de la judecăți, fiindcă ceva esențial s-a schimbat în scriitură și în lectură, chiar dacă nu putem spune cu exactitate ce. Nu mare ne va fi surpriza când ne vom trezi atașându-ne de ființele cel mai puțin atașante. Autorii Desperado au o mare dragoste pentru exasperant. Eroii aceștia resimt o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pătrățele de real, reconstituie un puzzle. El cere o lectură totală, o lectură angajată. Dacă opera e un joc, lectorul trebuie să fie cu atât mai serios, pentru a compensa neglijențele autorului. Dacă lectura nu ia opera foarte în serios, scriitura Deseperado nu poate supraviețui. Autorul Desperado abordează și scrisul și lectura ca pe un joc. Cochetează cu mintea eroului dar și a lectorului, cu înțelegerea, memoria, cu aparenta lor simplitate. Poate că pare simplă opera Desperado, dar această părere e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sapă în mintea creatorului până la rădăcinile Freudiene ale creației, și le exprimă prin debusolarea, descompunerea limbajului. El reușește paradoxul de a exprima verbal non-verbalul. E de adăugat că Fluxul conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dickens putea fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă. Textul modernist este deci originea tuturor curentelor critice savante din ultimele decenii. Inovația își are riscurile ei. Desperado despărțirea de Modernism. Revoluționarea scriiturii și lecturii este modernistă. O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea, răsucirea și complicarea ei. Romanul britanic contemporan e poate exemplul cel mai reprezentativ. El pornește de la un discurs uscat, care implică o maximă detașare de propria narațiune. Cu o falsă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de toate soiurile pentru a face eroii să se întâlnească. La fel ca Changing Places, Small World are și el june însărcinate, amorurile și nefericirile lui, dar nimic nu pare să merite a fi luat în serios. Lectura e relaxată, scriitura e inventivă, dar cartea e insuficientă. Ceea ce ne oferă Lodge este un șir de eroi dezagreabili, un centru al atenției schimbător, o continuă goană după suspans. Lumea universitară descrisă de Lodge e deprimantă. Se publică tot felul de cărți care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]