KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...162 163 164 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

un păhărel Înainte de-a ne băga În pat. Alteori ațipeam și mă trezeam după o oră, pentru că el nu putea să doarmă și ciocănea fără să-și dea seama În noptiera de lângă capetele noastre. Îl rugam să Înceteze, se scuza și se oprea, iar eu mă culcam la loc, adormea și el. Sau așa credeam. Ne Îndemnam unul pe celălalt să avem grijă de dietă, fiindcă amândoi aveam o ușoară tendință de Îngrășare. Sunt cam grasă, Efraim? Chiar nu? Cumpăraserăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Dacă nu ești ocupat. E frumos ce ai spus, că cerul cântă. Tot ce spui e frumos. Dar promite-mi că nu aștepți nimic de la mine, ca să nu fii dezamăgit. N-are importanță. N-ar fi trebuit să spun asta. Scuză-mă. Hai să continuăm să vorbim În timp de ne plimbăm. Mai târziu, seara, plin de regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era toată numai văi și dealuri. Ea Îi lipi palma de obrazul ei și o atinse În treacăt cu buzele. O răsplăti din plin pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
un copil pedepsit: Dar ce-am făcut? Nu ți-am făcut nimic. Știa că aceste cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În grabă, cu mișcări repezite, ca o bătrână furioasă, cu spatele spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
mine din an În Paști, de ce trebuie să schimbi imediat subiectul și să Îi dai cu punctul de vedere istoric? De ce nu poți să mă asculți o clipă? Niciodată nu pot să scot o vorbă. În prezența nimănui. Fima se scuză. Nu avusese intenția s-o rănească. O să-i facă un ceai, o să bea și el o cafea, apoi o să fie mut ca peștele. O s-o ajute să termine careul și o să Înceteze să mai filosofeze. Însă nici după aceea, În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
griji În privința Înghețului. Poate că tocmai o frână bruscă și un viraj rapid ne-ar putea Încă salva de catastrofă. Dar și asta e destul de Îndoielnic. Fima Închise radioul și formă numărul Annettei Tadmor: considera de datoria lui să se scuze pentru comportamentul său. Sau cel puțin s-o Întrebe ce face. Cine știe, poate soțul ei se plictisise deja de opereta sa italiană și se Întorsese pe neașteptate după miezul nopții, trăgând cele două valize, rușinat, vinovat, căzându-i la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cel mai bun caz suntem un fel de trib. —Iarăși Îi dai cu „noi“, chicoti Țvi, ești cam neclar astăzi. Hotărăște-te odată: Noi suntem „noi“ sau nu? În casa spânzuratului nu ții funia de două capete. N-are importanță. Scuză-mă, dar acum chiar trebuie să Închid și să fug. Apropo, am auzit că Uri se Întoarce la sfârșitul săptămânii. Poate aranjăm ceva pentru pentru sâmbătă seara. La revedere. Bineînțeles că nu suntem un popor, se Încăpățână Fima, surd și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Față de ei suntem niște sfinți. Ca să nu mai vorbim de toți ceilalți. Ai văzut ziarul de azi-dimineață? Ce-a bălmăjit ieri Șamir la Netanya? Și ce i-au făcut arabului ăluia bătrân pe malul mării, la Așdod? Când Țvi se scuză și Închise, Fima continuă să predice sunetului indiferent, egal, satisfăcut, ce se auzea din receptor: —Și În afară de asta, noi suntem terminați. Se referea În clipa aceea la statul Israel, la tabăra de stânga și, În același timp, la el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ușor nuanțat de o urmă de alcool, care trezi În Fima o Îmbinare de regret și dorință. — De dimineață, spuse, Încerc să-ți telefonez, dar e tot timpul ocupat. S-ar putea crede că prezidezi de acasă negocierile de pace. Scuză-mă că dau buzna așa. Nu stau decât două minute. Ai cumva vreo picătură de votcă În casă? Nu-i nimic. Ascultă: cred că am pierdut la tine un cercel. Eram atât de zăpăcită. Probabil Îți Închipui că sunt nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cu dulceață, Îi răspunse: Iar noi te sfătuim să nu intri În tot felul de vorbe goale alunecoase. Reveni imediat asupra micului joc de cuvinte, care i se păru meschin și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ca pe un mic funcționar de la impozite suferind de hemoroizi sau ca pe un funcționar de la salubrizare ieșit la pensie, se băgă În discuție cu un accent românesc, cu voce moale, fără a Înceta să se scobească Între dinți: — Domnule. Scuză-mă. Te rog. Ce arabi? Ce pace? Ce țară? Cine are nevoie de asta? Cât trăim trebuie să ne bucurăm de viață. De ce e nevoie să ne batem capul pentru toată lumea? Ce, lumea Își bate capul pentru tine? Bucură-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nevoie de asta? Cât trăim trebuie să ne bucurăm de viață. De ce e nevoie să ne batem capul pentru toată lumea? Ce, lumea Își bate capul pentru tine? Bucură-te doar. Cât Încape. Distrează-te. Tot restul e pierdere de timp. Scuză-mă pentru Întrerupere. Numai că vorbitorul nu i se părea lui Fima un om care se distra tot timpul, ci dimpotrivă, unul care făcea uneori pe ici-colo câțiva bani În plus denunțându-și vecinii la Biroul de Impozite. Mâinile Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica, vis“2. Se scuză imediat, se bâlbâi, Încercă să se justifice, să spună că a vrut să glumească, să se corecteze, apoi să explice de ce se corectase, și Îi făcu o programare urgentă pentru săptămâna viitoare Rachelei Pinto, deși ea nu ceruse decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o mustăcioară sud-americană Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și se bâlbâi: — Ce e, ce s-a Întâmplat? Ne-a luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
din neatenție? Sau poate stabilise una cu Tamar? Fima fu dezgustat la gândul că va trebui din nou să se complice În scuze și minciuni. Era de datoria lui să telefoneze. Să explice. Să descurce ghemul cu tact. Să se scuze față de Nina și să fugă repede s-o Întâlnească pe Annette. Sau invers. Și dacă până la urmă se va dovedi că și-a dat Întâlnire numai cu una din ele? Și când va Înceta să se zbată În minciuni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
va invita pe amândouă la un restaurant mic În spatele Pieței Sion. Le va delecta ușor, lejer, strălucitor, cu povestiri erotice picante, cu străfulgerări de idei incisive, cu sclipiri care aruncau o lumină nouă asupra unor probleme vechi. Când se va scuza și va coborî pentru o clipă la toaletă, cele două femei vor discuta În șoapte animate, sfătuindu-se asupra situației sale. Stabilind Între ele sarcini, ture, un fel de organizare a muncii În departamentul de Îngrijire a lui Fima. Imaginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și cu delicatețe, ca un hoț, ca un amant, nu reținea care era numărul urgențelor pentru asemenea situații: unu patru unu opt sau pur și simplu o sută? Era gata să-și plătească datoria chiar În clipa asta, să se scuze În scris sau oral, să le țină angajaților de la societatea de telefoane o predică despre mistica bisericii creștine, să plătească amendă, mită, orice, numai să vină și să-i readucă aparatul la viață. Mâine se va scula devreme și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
s-a ars siguranța? Să vin să ți-o schimb? —Mulțumesc, spuse Fima, e foarte frumos din partea dumitale. Mulțumesc. Doar telefonul mi s-a stricat, dar e chiar plăcut, În sfârșit am un pic de liniște. Îmi cer din nou scuze că v-am deranjat atât de devreme. Am crezut doar, poate... n-are importanță. Mulțumesc și mă scuzați. — Nici o problemă, spuse Pizanti expansiv. Ne trezim În fiecare zi la șase și un sfert. Dacă trebuie să dai un telefon, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Mulțumesc. Doar telefonul mi s-a stricat, dar e chiar plăcut, În sfârșit am un pic de liniște. Îmi cer din nou scuze că v-am deranjat atât de devreme. Am crezut doar, poate... n-are importanță. Mulțumesc și mă scuzați. — Nici o problemă, spuse Pizanti expansiv. Ne trezim În fiecare zi la șase și un sfert. Dacă trebuie să dai un telefon, nu te sfii, sună de la noi. Nu te simți stânjenit. Sau poate preferi să cobor la dumneata să verific

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
băgă mâna În buzunar și găsi fără greutate trei monede de câte un șekel, cu siguranță restul pe care Îl primise noaptea trecută de la noul său ministru al propagandei. Lipi florile de piept de parcă voia să le apere de frig. —Scuză-mă, spuse Fima, ai zis ceva? Îmi pare rău, n-am auzit. — Am spus doar „Șabat Șalom“1. — Categoric, fu de acord Fima, ca și cum ar fi pus bazele unui nou consens național. Mulțumesc. Șabat Șalom și ție. Aerul era rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

de parcă m-ar fi bătut cineva. Avusese din nou visul ăla, iar eu repetam frazele la care mă simțeam complice și pe care le auzisem de atâtea ori de la ea: „Nu prea m-am sinchisit de tata pentru că îmi găsisem scuza că acum vă aveam pe voi“. „N-am putea face o călătorie în Italia?“ întrebă mama la masă, așa, tam-nisam, încât toți am tresărit ca la comandă. Spunea că fiul lui Onkel Rodolph, Ralph, ar fi știut o localitate la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
grădină. Domnii care, văzuți din perspectiva cuburilor lui de beton și sticlă, își făceau pietrele să alunece pe gheață în anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

dură. — Nu pui capăt unei relații de-o viață din cauza unui singur lucru. Am încercat s-o fac să înțeleagă. — Dar dacă e vorba de cel mai important lucru și problema e de nerezolvat? Lynn plecase plângând, iar Harry se scuzase și se dusese după ea. Mark se retrăsese în camera de oaspeți cu game boy-ul și CD player-ul lui portabil. Își pusese căștile ca să fie sigur că nu aude ce vorbim. Mai eficiente decât perna. Lisa deschise o sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
te cheamă Lulu1. M-am simțit instantaneu șleampătă și mi-am promis să mă debarasez de toate tricourile mele spălăcite în viitorul apropiat. Până și șoferul de taxi era fascinat de Tally. Îmi venea să-l pocnesc cu ziarul. „Mă scuzați“, îmi venea să-i zic, „și eu aș merge la fel dacă blugii mei ar fi cu o mărime mai mici. Eu am ales în schimb să nu-mi provoc o iritație între picioare“. —Doar nu crezi... Lisa nu putu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
posibil ca ea să nu fie o târfă care vrea să-mi distrugă căsnicia așa cum îmi imaginam eu. E foarte posibil ca ea să fi avut nevoie de ajutorul lui Mark ca să-și cumpere pantofi de golf noi. —Bună, Tally. Scuze că n-am răspuns. Eu... ăă... aveam ceva în gură. Niște înjurături, să zicem. Ce mai faci, Jen? Nu știu ce să spun. Pur și simplu nu-mi vine să cred ce se întâmplă cu tine și cu Mark. Ba eu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]