5,553 matches
-
mea vibra de emoție. Știam că am mai multe responsabilități și eram încă de atunci foarte conștientă de importanța muncii și a perseverenței în împlinirea idealului meu. Știu că trebuie să fiu bună și corectă în fața lui Dumnezeu și a semenilor mei.Vreau să fiu de folos lumii și să trăiesc în prietenie cu toți. Consider că mă port frumos cu cei din jurul meu și încerc să-mi manifest permanent altruismul. Îmi place să mă bucur de viață într-un mod
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
murit pe loc, ce să mai sufere, săracul!“. Stăteau cu toții puțin dezamăgiți și nu se Îndurau să lase locul liber, Îndreptându-se fiecare spre treburile cotidiene, spre acele gesturi mecanice ale unei existențe stereotipe; se oprise clipa În loc pentru un semen al lor și asta Îi fascina, Îi provoca, Îi Înspăimânta, Îi ținea treji, Îi avertiza că totul este posibil, poate chiar mâine; nu știi ce ți se poate Întâmpla, treci pe lângă un balcon și-ți cade o glastră În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă, semenilor, o bucurie mândră de mamă!... Oricând aș vrea să fiu mârșav, chipul tău Îmi cere tributul durerii de a mă fi născut Oricine are mamă, trăind În gesturile ei frumoase, merită viața. De ce se uită repede acest lucru atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Bietule om mărunt... E-atâta dragoste În tot ceea ce faci pentru mine... e-atâta duioșie care mă Înspăimântă... Oare crezi cu adevărat că ai găsit femeia aceea bună care să țină la tine, după atâția ani de prigoană prin răutățile semenilor? Nimeni nu te-a iubit. Părinții te-au bătut de mic pentru că nu-ți plăcea cartea, când ai fost ucenic munceai zi și noapte și primeai ca răsplată bătaia. Soția pe care ai avut-o te-a umilit și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țările sistemului capitalist, unde domnește exploatarea omului de către om, duc o viață diferită, unii fiind săraci, alții fiind bogați, unii exploatați, iar alții exploatatori. Și sapi tu la tunelul ăsta al tău, ca să ajungi În cealaltă parte a lumii, la semenul tău, născut În aceeași zi și În aceeași zodie cu tine, semenul tău care este sărac și exploatat. Sapi până dai de centrul pământului tare, fierbinte și de nepenetrat. Arsura este puternică și țâșnești sufocat din somnul acestei după amieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
diferită, unii fiind săraci, alții fiind bogați, unii exploatați, iar alții exploatatori. Și sapi tu la tunelul ăsta al tău, ca să ajungi În cealaltă parte a lumii, la semenul tău, născut În aceeași zi și În aceeași zodie cu tine, semenul tău care este sărac și exploatat. Sapi până dai de centrul pământului tare, fierbinte și de nepenetrat. Arsura este puternică și țâșnești sufocat din somnul acestei după amieze, izgonit din visul cu zodii, căci, nu se știe cum, fierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bere și două felii de brânză pe care le mănânc fără pâine, rupându-le cu mâna. Cu coatele sprijinite pe masa de plastic, pe care se vede dâra lăsată de curând de un burete, privesc, în profunzimea aceea opacă, spatele semenilor mei. Am rămas cu Elsa toată noaptea. Divanul de mușama de sub televizor se transformă într-un pat scurt și strâmt. Nu mă întind, iau perna rece și albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă pentru meseria lui. Prin gesturile lui apăsate părea să-și invite semenii să aibă răbdare, în vederea inevitabilului final pe care el îl rezuma laconic. Nu se așezase nimeni lângă noi. Începeam să apreciez avantajele călătoriei cu mașina pompelor funebre și n-aș fi putut dori un tovarăș mai bun decât bărbatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi renăscut spre viața de dincolo cu blândețea apelor sale oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atât de spaniolești - mă duce procesul etimologic al lui ex-sistir, con-sistir, a rezista și a de-sista. Și mai lipsește a in-sista, despre care unii spun că e caracteristica mea: insistența. Cu toate acestea cred că-i a-sist pe semenii, pe frații, pe co-oamenii mei, să se găsească pe ei înșiși și să intre pentru totdeauna în istorie și să-și facă propriul roman. A fi de acord!, uf!; există animale ierbivore și există plante carnivore. Fiecare se nutrește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doar fiind singur. În singurătate, și numai în singurătate, te poți cunoaște pe tine însuți ca aproape al tău, iar atâta timp cât nu te vei cunoaște pe tine însuți ca pe aproape al tău, nu vei putea ajunge să vezi în semenii tăi alte euri. Dacă vrei să înveți a-i iubi pe ceilalți, reculege-te în tine însuți.“ Vezi Obras completas, Afrodisio Aguado, vol. I, p. 1252 (apud J. M. Valdés, ed. cit., p. 11). (E, și aici, încă un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi atât de inocent. Halatul său alb, apretat părea sterilizat. Ochii lui, în spatele unor ochelari cu ramă de baga, priveau țintă undeva la doi centimetri deasupra capului meu. Poate acesta era secretul inocenței sale. Nu se uita prea atent la semenii lui. Uitați ce o să facem, domnule van Pels, o să extirpăm numărul, așa cum am face cu o tumoare sau cu o aluniță. Apoi apropiem marginile pielii slăbite. Dacă suprafața e prea întinsă, grefăm piele, dar sunt sigur că nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un profesor bătrân care se pregătește să se lanseze Într-o cuvântare, dar În loc să-i țină o predică lui Fima, Întrebă cu tristețe: — Deci ăsta e umanismul tău? Asta e vocea taberei care militează pentru pace? Iubitorul omenirii speră că semenul său se va rătăci În pădure? Apărătorul Islamului se roagă să piară evrei cu suflete sfinte? Fima se simți stânjenit o clipă. Regretă că-i dorise răul rabinului rătăcit În pădure. Dar imediat Își reveni și porni la contraatac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care probabil a fost revărsată asupra noastră ca un avans al zilelor Îndepărtate, când suferința va lua sfârșit, când Ierusalimul va fi eliberat de chinurile sale, iar cei care vor veni În locul nostru vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată și de bun-gust: atunci lumina cerului va rămâne așa pentru totdeauna. Frigul era cumplit, pătrunzător, dar Fima În bluza sa de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată să știu nimic, și mă gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus, brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă gândesc la ceasul următor, când, rămas în sfârșit singur, voi observa că nu s-a schimbat nimic, și că drumul meu e același, tragic și pustiu, printre ființele pe lângă care trec cu chipul unui om de treabă. Nici unul din semenii mei nu e umplut cu tărâțe. Au cu toții ochi, creier și inimă, au intestine și ficat, au griji și bucurii, dureri și necazuri. Sistemul lor nervos, însă, le simplifică existența. Ei se pricep să alunge nourii, în timp ce câte unul, stigmatizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-am uitat în urma caporalului meu. Imaginea asta - cum e împins cu targa până dispare, fără un sunet -, care poate fi derulată oricând la cerere, refuză orice răspuns la întrebarea: oare mai trăiește, și dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca bărbatu simplu o temeritate de ensaimadas care - măcar odat să fim sinceri - mi-a căzut mai gustoase ca toate meniurili a la franceză ale tristei Mariana. Io ieram ca filozofu cocoțat pă ultimu fuștei la scară, care-și vede semenii ca furnicile și să râde ha, ha. Consultarea pă alfabetică a cărții argentinene dă telefoane mi-a confirmat adresa lu tânăru Cárdenas, care-o știam dă obosisem. Am aflat un șoz care mi-a puțit nasol: mizerabilu să domicilea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
indecis dacă trebuie să-mi spună replica următoare: „-Icar prăbușit“-îmi șoptește el pe tonul cu care mi-ar fi spus „Măi, Bulă“-„...fără sens. Poți cunoaște adevărul cînd ți se revelează dar, nu-l poți împărtăși. Ca să-l cunoască, semenul tău trebuie să-ți refacă drumul prin iad. Lasă-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bine cine ai fost și de ce te-am iubit în toate nopțile melenumai cărțile sfinte mi-ar putea tălmăci destinul; poate așa mă voi schimba să nu mai pier în mizeria mărginită de lume; mi-am îndrăgit atât de mult semenii, dar ei mi-au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o zi la alta îi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la sfatul de dor, Cu îngerii lună pe-o ardere vie. Să plângem în taină Sufletul blând ce-a plecat În țărâna de stele C-un veșnic înnoptat. Să plângem noi oamenii, să plângem În glasul înghețat de erori, Sunt semenii lunii cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui, 01-11-1994 PLOILE DEZBRĂCATE-N
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-o cămașă de noapte curată și stă sprijinită pe pernele dantelate, extenuată, dar fericită, iar pruncul perfect suge la sânul ei, atunci și numai atunci trebuie să i se permită tatălui să intre. Dar nu, eu am cedat presiunilor semenilor și am acceptat să adopt un comportament New Age. Sincer, am avut mari dubii. Adică nu mi-ar conveni ca toți prietenii mei apropiați și toate rudele să fie de față la scoaterea... să zicem... la scoaterea apendicelui. Umilitor! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fundal și-o muzică simfonică de deschidere exuberantă a programului, Requiemul lui Verdi. Sau Pavana pentru o infantă defunctă. La pian. Enter. E timpul, iubită cititoare, să scriu acum despre oameni și să recunosc că nu-ți Înțeleg prea bine semenii, că ai mei nu sînt. Pentru viața mea de la balcon și pentru personaje am nevoie doar de cîteva segmente prelevate de la făpturi reale niciodată nu mi-am extras din realitate o vietate Întreagă ca s-o pun pe hîrtie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întîmplat cu prea mulți scriitori sau oameni, și recunosc că afirmația televizată a lui Cristian Tudor Popescu este adevărată: Cristi nu putea suporta lumea prea multă vreme. Îi făcea rău. Avea dreptate. Nici eu nu reușesc să-mi suport zilnic semenii (mă repet, Îmi pare rău). Ei nu știu și nu vor să știe de ce trebuie să scrii ca un buldog. Cu dinții sticlind, bale-n jurul botului, gîfÎind, fără recreație, fără telefon, pînă cazi ghemotoc pe dușumea cu degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]