5,184 matches
-
care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel de-al doilea sinod de la Niceea (787) drept „Părinte al Părinților” - avertizase: „Orice concept format pentru a încerca să atingă sau să circumscrie natura divină nu reușește decât să înfățișeze un idol al lui Dumnezeu, fără a-L face deloc cunoscut pe El”2
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
răsăritene. Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct metafizic 1). Dumnezeu redevine „Primul motor” sau „Arhitectul-ceasornicar” ce nu poate primi rugăciuni sau jertfe 2. Mistica sfinților se detașează de gramatica teologică a ortodoxiei elaborată de sinoadele ecumenice. În acest fel se poate spune că, într-un anumit sens, „moartea lui Dumnezeu” n-a fost doar posibilă, ci și necesară. Nu întâmplător, deconstrucția „idolilor conceptuali” ai tradiției onto-teologice a devenit sarcina teologiei reformate a Cuvântului. Revenirea la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Gibbon (1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice nu mai pretinde deloc astăzi să ia locul Providenței. Până și istoria Bisericii - a crezurilor și a sinoadelor ecumenice, cel puțin - a ajuns să fie scrisă fără „ipoteza Dumnezeu”. Foarte previzibil, specialiștii disciplinei au răspuns la excesul de generalizare printr-o erupție diluviană de studii bine focalizate. Astăzi, erudiții pot anexa acestui generos subiect logic - istoria - un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul de la Constantinopol, o doctrină hristologică eretică sau mai degrabă o atitudine generală remarcată printre monahii din bazinul Mediteranei? C. Bădiliță sugerează aici că tensiunea între „tabăra clericală” și „intelectuali” este constantă de-a lungul istoriei Bisericii 1. Evagrie s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uitat că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să ajungă să le editeze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au avut șansa de a fi contemporane cu un atât de important eveniment cum este publicarea unei noi ediții a Bibliei. În ultimele decenii, s-au aflat în circulație două principale versiuni: cea publicată inițial în anul 1944 de către Sfântul Sinod al BOR, sub îngrijirea și cu traducerea parțială a patriarhului Nicodim (care pentru textul Vechiului Testament a preluat versiunea lui V. Radu și G. Galaction din 1938), respectiv Biblia intens folosită de cultele neoprotestante, tradusă în a doua decadă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puțin sau chiar nimic de-a face cu tainica inițiere a credincioșilor în misterul Patimii și Învierii lui Hristos. Dacă nu vrea să devină un muzeu de antichități, Biserica este obligată să reinventeze un for public de dezbateri - similar instituției sinodului - în care ascultarea atentă a îngrijorărilor laicatului să reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și preeminența ironiilor acide în dauna umorului englezesc ne îngăduie o batere amicală pe umăr.” Claudiu T. Arieșan, Orizont Cuprinstc " Cuprins" Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua ediție 9 Capitolul I Areopag Teologia pentru Moromete 19 Gazeta, între sinod și șezătoare 19 Predica scrisă 20 Misionarismul cultural 22 Șovăieli 23 În concluzie 25 Soarele și semiluna Ortodoxiei 28 Adevărul dificil 28 Excurs: drumul către libertate 30 Taxa de intrare 36 Mita și mitra valahă 38 Cartea de bucate 40
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Din comorile teologiei Părinților Capadocieni CREDINȚA ȘI MĂRTURISIREA EI Petre SEMEN și Liviu PETCU Cuvânt înainte La inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod, în ședința sa de lucrudin ziua de 18 iunie 2009, a proclamat anul 2010 ca „An omagial alCrezului Ortodox și al Autocefaliei românești”, în contextul aniversării a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)și a 125
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Sinod, în ședința sa de lucrudin ziua de 18 iunie 2009, a proclamat anul 2010 ca „An omagial alCrezului Ortodox și al Autocefaliei românești”, în contextul aniversării a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)și a 125 de ani de la recunoașterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885). Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat unprogram-cadru cu caracter național bisericesc pentru realizarea înanul 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural editorialisticși mediatic intitulat „2010
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
2010 ca „An omagial alCrezului Ortodox și al Autocefaliei românești”, în contextul aniversării a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325)și a 125 de ani de la recunoașterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885). Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat unprogram-cadru cu caracter național bisericesc pentru realizarea înanul 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural editorialisticși mediatic intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox și alAutocefaliei românești”. Având în vedere caracterul național bisericesc al acestui proiect de program-cadru cu importante
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ortodox, precizarea învățăturii de credință și mărturisirea ei așa cum a fost transmisă deMântuitorul Hristos, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, apologia credinței, credință și cunoaștere, puterea credinței, tradiție și înnoire 10 în dreapta credință, învățături dogmatice axate pe Crezul ortodox dezbătute la Sinoadele Ecumenice, e.g. homoousios etc. Studiile publicate în prezentul volum sunt alcătuite de acade micieni, profesori de teologie, filosofie, limbi clasice de la mai multeuniversități din țară, cercetători, precum și de tineri doctoranzi șimasteranzi în domeniile deja menționate. Sunt tratate teme, idei șiînvățături
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
identitatea, și adjectivul ooujsiv" (provenit din substantivul oujsia, ființă, substanță), care înseamnă: deoființă, deaceeași ființă, consubstanțial. footnote>, primit și introdus, mai ales dupăstrălucite explicații teologico filosofice ale Sfântului Atanasie celMare<footnote Explicațiile prezentate, probabil, în ședințe preliminare celor solemne alemembrilor sinodului. Atunci, Atanasie era diacon pe lângă patriarhul Alexandru al Alexandriei și-l însoțea pe acesta la sinod. footnote>, în Simbolul credinței de către Sfinții Părinți de la Sinodul IEcumenic (Niceea 325), în expresia / patriv, a devenitrepede celebru, și în disputele teologice ulterioare și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote>, primit și introdus, mai ales dupăstrălucite explicații teologico filosofice ale Sfântului Atanasie celMare<footnote Explicațiile prezentate, probabil, în ședințe preliminare celor solemne alemembrilor sinodului. Atunci, Atanasie era diacon pe lângă patriarhul Alexandru al Alexandriei și-l însoțea pe acesta la sinod. footnote>, în Simbolul credinței de către Sfinții Părinți de la Sinodul IEcumenic (Niceea 325), în expresia / patriv, a devenitrepede celebru, și în disputele teologice ulterioare și în luptele orto docșilor împotriva arienilor pentru păstrarea neatinsă a credinței creștine și pentru dreapta ei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
filosofice ale Sfântului Atanasie celMare<footnote Explicațiile prezentate, probabil, în ședințe preliminare celor solemne alemembrilor sinodului. Atunci, Atanasie era diacon pe lângă patriarhul Alexandru al Alexandriei și-l însoțea pe acesta la sinod. footnote>, în Simbolul credinței de către Sfinții Părinți de la Sinodul IEcumenic (Niceea 325), în expresia / patriv, a devenitrepede celebru, și în disputele teologice ulterioare și în luptele orto docșilor împotriva arienilor pentru păstrarea neatinsă a credinței creștine și pentru dreapta ei formulare, s-a ajuns ca atitudinea fațăde acest termen
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credinței ortodoxe. Cuvântul oJmoouvsio" se găsește la filosoful neoplatonic Plotin,apoi la Origen și Dionisie al Alexandriei și este întrebuințat de ereticii gnostici și monarhieni (antitrinitari), indicând unitatea ființeidivine, dar fără distincția dintre persoanele dumnezeiești. De-sigur, din acest motiv, Sinodul din Antiohia de la 267, depunândpe Pavel de Samosata, principalul susținător al monarhianismuluidinamist, a respins și pe oJmoouvsio" și a interzis întrebuințarea lui<footnote Pavel de Samosata întrebuința chiar expresia / patriv, susținândprin aceasta că Logosul nu este deosebit ipostatic de Tatăl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ipostatic de Tatăl, ci este de o ființă(oJmoouvsio") cu Tatăl, înțelegând că ființa este aceeași cu ipostasul sau persoana.Cf. Istoria bisericească universală, vol. I, București, 1956, p. 133. footnote>.Totuși cuvântul acesta, deși nebiblic, a fost socotit de către Sinodul I Ecumenic ca fiind cel mai potrivit pentru a exprima învățătura dogmatică a Bisericii despre deoființimea și egalitatea Fiului cu Dumnezeu Tatăl.Formularea oficială și proclamarea solemnă a acestei părți din dogma trinitară, în care oJmoouvsio" a jucat un rol
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
n-ar fi primit - curând după afirmarea în public a ideilor sale -, din partea episcopului Eusebie de Nicomidia, om influent, aprobarea a două dintre principalele propoziții eretice: „Fiul are un început; Fiul a fost făcut din nimic”<footnote Sf. Atanasie, Despre sinoade, 17, PG, XXVI, col. 712 D. footnote>. La acestea s-a adăugat și o anume protecție, mai camuflată, a lui Eusebiu de Cezareea. Doctrina ariană este următoarea: Dumnezeu este absolut unic;El singur este prin definiție nenăscut (ajgevnnhto")<footnote Noțiunea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
născut prin comunicarede ființă este o contradicție în termeni. De aceea, tot ce nu este Dum-nezeu cel unic este creat, anume creat din nimic (ejx oujk oșntwn) prinvoința lui Dumnezeu<footnote Arie, în Epistola către Alexandru, la Sf. Atanasie, Despre sinoade, 16, PG, XXVI,col. 708 C. footnote>. „Noi - zice Arie - recunoaștem un singurDumnezeu, singur ajgevnnhto", singur veșnic, singur așnaqco",singur adevărat Dumnezeu..., Dumnezeul legii, al profeților și alNoului Testament, Care a născut pe Fiul Său înainte de timp și deveacuri”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
singurDumnezeu, singur ajgevnnhto", singur veșnic, singur așnaqco",singur adevărat Dumnezeu..., Dumnezeul legii, al profeților și alNoului Testament, Care a născut pe Fiul Său înainte de timp și deveacuri”<footnote Mărturisirea de credință a lui Arie prezentată patriarhului Alexandru (epistolă), în Despre sinoade, 16, PG, XXVI, col. 708C-709 A. footnote>. Astfel, Tatăl, ca singur Dumnezeu adevărat, to", se opune Fiului, ca gevnnhtov". Căci, în alt loc, zice Arie: „Nu-mim pe Dumnezeu ajgevnnhto", în opoziție cu acela care după naturăeste gennhtov", și-L numim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
to", se opune Fiului, ca gevnnhtov". Căci, în alt loc, zice Arie: „Nu-mim pe Dumnezeu ajgevnnhto", în opoziție cu acela care după naturăeste gennhtov", și-L numim așnaqco" în opoziție cu acela care estedevenit în timp”<footnote Thalia, în Despre sinoade, 15, PG, XXVI, col. 705 D. footnote>.Rezultă de aici că, după Arie, Fiul nu poate avea decât o naturădiferită de a Tatălui, singurul ajgevnnhto", aceasta constituind proprietatea esențială a naturii divine, întrucât Fiul este gennhtov" (născut).În concepția ariană
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la fel, socoteau ca și arienii că Dumnezeulsuprem este prea departe de creaturi pentru ca să fie posibilă o acțiune ne-mijlocită a Lui asupra lumii. Sfântul Atanasie, Cuvântarea a II-a contra arienilor,24, PG, XXVI col. 200 A. Despre hotărârile Sinodului niceean, 8, PG, XXV, col. 438. footnote>. De aceea, în vederea creației lumii, Dum-nezeu creează în prealabil o ființă intermediară între El și lume, cainstrument de creație. Acesta este Cuvântul, Logosul creator, care nu este nici Dumnezeu, dar nici lumii nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
kataV cavrin), nu este Dumnezeu adevărat (Qeov" ajlhqinov"), ci numai în sensul în care Scriptura nu-mește așa pe drepți. Deci Fiul nu este nici egal, nici consubstanțialcu Tatăl (oujdev gavr ejstin iso" ajll oudev oJmoouvsio" aujtw`/).<footnote Sfântul Atanasie, Despre sinoade, 15, PG, XXVI col. 708 A. footnote> Dupănatura și proprietățile Sale, Fiul este străin și întru toate neasemănător Tatălui (ajllovtrio" meVn ka, anovmoio" kataV pavnta th" pataroV" oujsiva" kai jIsiovthto")<footnote Thalia lui Arie, la Sfântul Atanasie, Despre sinoade, 15
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Despre sinoade, 15, PG, XXVI col. 708 A. footnote> Dupănatura și proprietățile Sale, Fiul este străin și întru toate neasemănător Tatălui (ajllovtrio" meVn ka, anovmoio" kataV pavnta th" pataroV" oujsiva" kai jIsiovthto")<footnote Thalia lui Arie, la Sfântul Atanasie, Despre sinoade, 15, PG, XXVI, col. 708 A; Cuvântarea I contra arienilor, 6, PG, XXVI col. 24 A. footnote>. Cuvântul este fiu al lui Dumnezeu numaidupă numire și după adopțiune, ca făptură<footnote Sfântul Atanasie, Despre învățătura lui Dionisie, 23, PG, XXV
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote Sfântul Atanasie, Despre învățătura lui Dionisie, 23, PG, XXV col. 513. footnote>. Dar, deși creatură, nu este ca celelalte creaturi, ci creatura perfectă a luiDumnezeu (ktivsma tou` Qeouî tevlion)<footnote Arie, în Epistola către Alexandru, la Sfântul Atanasie, Despre sinoade, 16, PG,XXVI col. 709 A. footnote>. Referitor la Sfânta Treime, Arie recunoaște trei ipostasuri, darle concepe ca separate și de naturi diferite, străine ca substanță(oujsivai) și ca mărire și cu totul neasemănătoare (ajnovmoioi pavmpan ajllhvwn tai" te oujsivai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]