8,304 matches
-
om războinic din tinerețea lui." 34. David a zis lui Saul: "Robul tău păștea oile tatălui său. Și cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, 35. alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram. 36. Așa a doborît robul tău leul și ursul și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
dar acum trebuia să afle neîntârziat ceea ce-l interesa. Un grup de femei frumoase se afla pe coridor în timp ce el se îndrepta spre lift. Impresia că ele îl priveau cu atenție pe când trecea era atât de puternică, încât Craig se smulse din furtuna de gânduri. Se întoarse și le privi. Una din femei spunea ceva cu gura aproape lipită de un dispozitiv mic și strălucitor pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
foarte apropiat în timpul acelor luni cenușii, șterse din memorie, când am atins o perioadă de totipotența. Ascultă, asta este povestea mea, dovada mea: M-am născut în 1896, am ajuns infirmieră în primul război și un obuz exploziv mi-a smuls brațul. Probabil că noroiul m-a salvat de o hemoragie mortală. Am stat neîngrijită zile întregi; bagă bine de seamă: nu se cunoaște nici un caz ca cine-va să fi devenit totipotent fără să fi fost supus unei asemenea presiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o lăsa ușa deschisă spre stradă a camerei. Din timp în timp, farul portului arunca un fulger de lumină verde, smulgându-l pe Carol pentru o clipă din întuneric. Câte un trecător întârziat, ajuns în momentul flash-ului în dreptul ușii deschise, rămânea surprins într-un straniu stop-cadru, în care cei doi își amestecau privirile timp de o fracțiune de secundă, suficient
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bun din acest cadou al mării. Într-adevăr, privind mai atent, Carol văzu câteva zeci de bărci într-un du-te vino între vas și țărm. Părea un șir de furnici care descoperiseră bucuroase cadavrul unui animal uriaș și acum smulgeau fiecare câte o bucățică mică pe care o duceau să o depoziteze în galeriile subterane ale mușuroiului. Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mongoloizi, făcuți în neștire la beție. El se scoală a doua zi dintr-o moarte fără memorie și pornește în larg, reluând, până când marea îl înghite, un ritual ciclic fără de sfârșit, perpetuat de noi generații de pescari bețivi, care vor smulge mării alți pești, născuți între timp și hrăniți cu trupul mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți smulgă din trup dulcea otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba știe ce altă invenție de menținere cu sila în viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i face lui vreun bine sau pur și simplu de a hrăni lipitorile. Privea în tăcere acest inechitabil transfer de sânge, în timp ce un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
concentrare, de înfrînare a unui elan, cu zâmbetul ei trist, precoce, și cu mersul de regină exilată, în plimbările nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a supărat. E foarte serioasă la joc. De altfel, acum suntem foarte serioși în toate raporturile noastre. Raporturi de soră și frate - mai mic! Mă urmărește tot timpul să nu umblu fără pardesiu, și puțin a lipsit să-mi smulgă făgăduința de a face foc în sobă. Seara se îngrijește că are să-mi fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșit vine din partea acelei ultime zile pe care știau că o vor petrece împreună. "Inițiată" la început în particularitatea viziunii erotice a subiectului, introdusă în structura narativă a acestuia, Adela, personajul eliberat de maestrul său, detașat de narator îi va "smulge" acestuia din urmă declarația. O declarație apreciată drept "ridicolă mixtură", amestec de spus și nespus, de vorbire și tăcere, făcută cu deplina conștiință că după ea nu mai urmează nimic, urmează nimicul. O dragoste nedeclarată care atunci când este somată să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei mici", spune "am căzut ca o femeie isterică", mărturisește el inversiunea finală, dovedindu-se, după cum enunțase criticul în dizertațiile lui asupra raportului dintre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe care natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i se pare un necurmat război: Nu fi un moment distrat, nu te iluziona un moment că ești în stare de pace ori armistițiu, căci celălalt te-ar surprinde" (p. 22). Aceeași imagine, la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apărare diferă. Unii în mod expansiv, energic, alții timorat, prudent, retractil. Omul în primul rând, crede gânditorul, nu este făuritorul destinului său. Nu trebuie să reproșăm abulicului Ibrăileanu o asemenea concepție, căci am păcătui prin incoerență filozofică. Un om care smulge victorii prin chin și zbucium, un om terorizat de boală nu va avea convingeri energetiste, deși va cocheta, va elogia această concepție. Nu e însă primul caz când între deziderat și intimitate ontică se află neconcordanțe. Și concepția sa poporanistă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine. Mai apropiată de natură, deci mai subiectivă, femeia este inaptă de idei generale, de sentimente sublime, morale. Nu are menajamente față de bărbatul părăsit, este calmă și sfidătoare față de rivala căreia i-a smuls bărbatul. Trăind în prezent, neavând sentimentul trecutului, se teme mai puțin de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o lasă indiferentă. De aceea, geniile abstracte, spre deosebire de geniile artistice, "nu simt, de obicei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai puțin strâmbă, aceeași senzație care te inundă, la o petrecere de copii, când vezi invariabilul copilaș urâțel cu un coif de hârtie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
întorc și să ridic de pe jos două cuburi de gheață care căzuseră, dar acțiunea mi s-a părut atât de istovitoare, încât am renunțat și am mers mai departe. Când am ajuns la ușa bucătăriei, mi-am scos tunica - am smuls-o de pe mine - și am aruncat-o pe podea. Se părea că, pe vremea aceea, bucătăria era singurul loc unde îmi lăsam tunica. În baie, am rămas câteva minute aplecat deasupra coșului cu rufe murdare, dezbătând problema dacă să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar fi trebuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii În ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat. Unde au dispărut mujicii și bărbile? Petru le-a tot scurtat măturoaiele până au ajuns să fie doar un smoc. Tătucul Iosif a smuls și rămășița asta de șomoiog și l-a aruncat În stradă și atunci mujicii s-au transformat În proletariat. Acum a dispărut și proletariatul. Tare mai e Înnoroiată Rusia aceasta a voastră și norodul tare năcăjit. Mai toarnă-mi, Mașenca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i se părea a fi suspectă. „Dacă animalul e turbat sau infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]