5,168 matches
-
de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le aruncau unde se nimerea și sorbeau totul până la fundul vasului. Altele, mai îndrăznețe, aveau neobrăzarea să înțepe exact când și unde victima nu se aștepta. Excluzând duminica, masa de prânz era transportată în niște marmite din tablă de aluminiu chiar la locul de muncă, ceea ce înseamnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de care dădea dovadă, nu și-ar mai fi găsit rost în viață. Când ziua se afla în apropierea ei, precum un sugar își ia cu lăcomie porția mult așteptată de lapte de la sânul mamei, tot așa și el o sorbea, gata-gata să o devoreze. Poate că ar fi făcut-o și pe asta, dacă nu i-ar fi fost devotată trup și suflet. Când vreun chiriaș nou se apropia mai mult de "Domnișoara Patricia" era avertizat ferm de toți ceilalți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și sănătoase și ce obraji purpurii! Zâne în adevăratul sens al cuvântului, în care clocotea viață reală, nu scoase din poveștile culese de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu picătură și nu s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început de gheb în spate, nu fac cât una singură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un trăsnet ar fi nimerit între ei și ar fi despicat masa în două cu tot ce era pe ea, tot nu ar fi rămas atât de uimit. De aceea, numai după ce s-a scurs un timp suficient pentru a sorbi în liniște o ceașcă de cafea chiar și opărită, abia bâigui: Nu-mi vine a crede... Vorbești serios sau glumești? Cât se poate de serios. Mâine ne conduce cineva cu mașina la București; vom fi cazați câteva zile la "Flora
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au ajuns la "Macul Roșu" restaurant cu autoservire. Și-au luat ce au vrut. În timp ce el mânca pe săturate, domnișoara Leba abia a reușit să ia câteva înghițituri din mâncarea de mazăre care răspândea un miros plăcut după care a sorbit și puțină cafea. În jurul orei unsprezece a condus-o până în apropierea casei, fixând următoarea întâlnire pentru a doua zi seara. După ce făcu câțiva pași, se întoarse brusc și, cu voce tare, o avertiză: Ai grijă să te odihnești! Mâine când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câte un covrig cald de la covrigăria din apropiere pentru toți profesorii aflați în școală în momentul respectiv. Toți erau serviți în cancelarie cu excepția fumătorilor, care-și aveau cotlonul lor, ferit de privirile iscoditoare ale elevilor. Bidaru, în timp ce-și sorbea cafeaua în liniște, asistase la următorul dialog dintre profesorul de sport, care în dimineața respectivă, sosise cu câteva minute în urma lui și un alt coleg din prejma sa: Am văzut cu ochii mei cum ridicase din Cimitirul Central un om
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fost profesor de limba română... Știa cumva și cum îl cheamă? Mișu Borza. A fost cândva și director de școală. Spunea lumea că era un tânăr foarte bine pregătit și omenos, dar a decăzut datorită băuturii. În timp ce-și sorbea cafeaua, Bidaru o auzi pe profesoara de biologie, decanul de vârstă a școlii, explicându-i unei colege ceva mai tinere: I-au slăbit, probabil, nervii! Cei mai mulți habar nu au că noi cei de la catedră ne desfășurăm activitatea în cu totul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
reci, soții Bidaru, lângă o masa încărcată până la refuz, furați de gânduri, se priveau reciproc. Oare ce mai aveau de discutat doi pensionari după atâția ani de conviețuire? Urmă o tăcere odihnitoare, destul de lungă, care a durat exact cât au sorbit câte o ceașcă de cafea fără cafeină. Pacea ce se instalase în sufletele celor doi septuagenari, fu întreruptă de o întrebare simplă și naivă, formulată parcă de un marțian: La ce te gândești?... Mă gândeam la trecut; nici într-un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sorcova. Trebuia să-i primească cum se cuvine, adică să-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn. Am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția unei silabe și elidarea vocalei „i“. În același timp, cratima semnalează rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [ochi în ochi, ca lumina ochilor, a face ochi dulci, a sorbi din ochi, a face cu ochiul, a trage cu ochiul, ași arunca ochii etc.] Copiii îi erau mai dragi ca lumina ochilor./ Șia aruncat ochii doar o clipă, recunoscând textul. 4. Mărci ale subiectivității sunt: substantive în vocativ (stelelor), pronume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
putem numi "generația de la 1848". Erau doar o mână de oameni însă luptau ca mânați de o credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit ca pe niște vechituri, obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul impuse de o putere străină, au sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au început în liniște, un proces democratic, într-un ritm nemaicunoscut de vreo altă țară din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
rupți de matricea etnicității, anemiindu-și conștiința națională și devenind o simplă populație. Aceasta este cauza profundă pentru care o mare parte dintre evreii români au alunecat în capcana antitezelor monstruoase. Românii s-au lăsat și ei prinși în acest sorb al întoarcerii la barbarie. Cu prilejul debutului campaniei de eliberare a teritoriilor românești ocupate de sovietici în 1940, este de reținut ordinul lui Ion Antonescu, de la 2 iulie 1941: "Desordinile întâmplate acum câteva zile la Iași230 au pus armata și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
orientând spre iluminări intime, alteori spre condiția umană în totul: "Ochiul Orb e atunci când / privirea se rupe de creier, se smulge din / carne, se dezlipește din arcade; golit de orice gând greoi de lut, / singur, plin de el însuși, / atotcuprinzător, / sorbind materia lumii ca un burete sau / trecând printre lucruri ca o rază invizibilă". Planctoanele Ochiului Orb (poemul din care am decupat definiția) propun un fin discurs inițiatic; singurul ochi, metaforă personificatoare, pare a fi ceva comparabil cu Ochiul mistic (Delta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
libertatea de a fi, cu toată încărcătura sa de sens. Cine vrea să fie liber cu mine ? Nu am mai fost liber de cînd eram copil. Îmi amintesc și acum cu cîtă sete și cu cîtă voluptate, cu cîtă bucurie sorbeam aerul tare al libertății. Libertatea face totul posibil. Dumnezeu ne vrea liberi și creatori. Creatori de lumi, cum spunea Andreu Sole. Eventual mai bune. Aștept deci eu însumi un răspuns și îmi imaginez că sunt acasă, o casă făcută din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumea din interiorul său și pe Dumnezeu asemenea. Trăim, cumva, într-un spațiu intermediar. Simbolul Yin-Yang exprimă bine, cred, această îngemănată împreună trăire, această unitate inseparabilă a contrariilor. Ea este formă în act și sens în devenire. Ca oameni, o sorbim prin toți porii. Astfel, realul și sensul merg mînă în mînă, pe calea către adevăr. La fel, știința și filosofia, precum cele două picioare necesare mer sului, chiar dacă unul va șchiopăta mereu... Nu putem acorda fizicianului, sau biologului, întreaga libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tării și cîntă, cîntă pe limba păsărilor. Și cum poveștile se repetă, într-o bună zi s-a îndrăgostit și el de o roză, pe care a creat-o din nimic, numai cu gînd potrivit. A iubit-o și a sorbit-o prin toți porii și s-a unit cu ea în cîmp (cuantic), iar cîntecul acela ca o incantație a rostogolit sferele creației pînă la Tatăl. Am început să trăiesc lumina, ea era hrană și împlinire. Golul meu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
străvechi Deși situate în miezul continentului, pământurile noastre nu au fost niciunde în această parte de lume mai singure. Devenirea noastră a urmat firul acestei izolări naturale, preparată dintr-un amestec de licori dulci și amare din care noi am sorbit din plin cupa vieții. Am fost prinși în mrejele izolării chiar de Dunăre încă din vremurile de demult, odată cu apariția așezărilor umane în neolitic. Ca într-o piesă de teatru antică, Dunărea și-a jucat rolul purtând o mască cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Plantele căpătau puteri miraculoase, rupând farmece și deochiuri. Babe gheboșate se întreceau în a strânge ierburile numai de ele știute, pentru a face leacuri care să tămăduiască și să aline bolnavii. Erau amestecate în licori doftoricești pe care suferinzii le sorbeau pe nerăsuflate. Fete, dornice de măritiș, piteau flori pe sub perne, pentru a-și visa ursitul. Nevestele și le ascundeau în sân pentru a fi mai drăgăstoase. Așteptau roua dimineții în care se tăvăleau goale pentru a putea prunci. Bărbații se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
N. POP, Contribuții documentare, pag. 257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea și o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
abia era copilă, de numai unsprezece ani și jumătate! Există în Cîntecul Cassandrei următoarea strofă "misterioasă și tulburătoare"148, a cărei analiză, după Șerban Cioculescu e "parcă mai dificilă" decît a întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante, să reflecteze asupra acestei strofe"149, încercăm să ne conformăm pro punerii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai tîrziu, în ultima zi a vieții, așa cum se închipuie lăutarul. Dar de unde mai pot ei căpăta atîta putere ca să "cînte" tocmai în ultimele ceasuri ale vieții? Din chinurile care îi "îneacă", din suferințele petrecute în scurta lor viață, ei "sorb" cu un suprem efort ceea ce poetul numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
eu te văd, Întind a mele brațe, spre tine mă repăd. Cum oare din noianul de neguri să te rump Și să te strîng la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fruntea ta cea albă pe umăru-mi s-o culci, Să sorb suflarea caldă, a gurii tale dulci Și degetele tale strîngînd să le sărut Să te mai am la pieptu-mi, așa cum te-am avut... Dar vai! un chip aevea tu nu ești, astfel te treci Și umbra ta cea albă în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]