6,757 matches
-
din toate părțile aceleași suspine ordinare, aceleași doruri... ordinare; {EminescuOpVII 172} căci care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiu pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Fața ei nu mai era trasă, ci se rotunzea vădit, sânii ei erau mai plini, numai roșața din obraz dispăruse, făcând loc unei palori care-i da un aer de nespusă, blîndeță. Ochii nu mai aveau acea sălbatică și noptoasă strălucire în adâncimea cărora fulgera întunecosul amor și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din brațele lui... Eu întinsesem pistolul pin fereastră în momentul când ea deschise ochii... Era să fugă pe ușă și văzând arma-ntinsă... ea rămase dreaptă, o-nmărmurită statuă a disperărei sublime, cu mândrie de leoaică în față, c-o strălucire sălbatecă și vergină în ochi. Cu mâna sigură, slobozii drept în pieptul ei... nimerisem bine căci, c-un surâs ce deveni angelic ca a unei martire, ea căzu de-a lungul pe pământ. În momentul acela ungurul scăpase din mână
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungele lui maluri de papură pintre cari curg oglinzile lui mari, cari reflectă lumea 3 ceru lui și pare că apele lui, mișcîndu-se una
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apropiindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă, frumosul meu demon... Misticismul era elementul lui... el nu mai simțea nici o frică. - Cezar sau Cezara, zise demonul surâzând c-o firească echivocitate. - O, grațioasă androgină, zise el beat de strălucirea arătărilor, vin de-mi dă o sărutare... Cezar se uită rece la el. - Asta nu stă în contractul ce l-om face, Angelo... faptele mele stau la dispoziția ta, ființa mea nu. Trebuie să-ți câștigi afecțiunea mea... vom vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plătești! Apoi ieși din cabinet. A doua zi Lilla îmbla cam pe lângă păreți și nu i se uita nimărui în față... Angelo era de-o paloare umedă, ochii-i erau turburi și moi în cap și pierduse din demonica lor strălucire. Ea se-mbrăcase și-i ajută și lui, îi îmbumbă cămeșa la gât, îi făcu fiongul de la legătoare... Era blândă ca un miel... - Așa-i că mă iubești, Angelo? {EminescuOpVII 271} - Mai întrebi... Lilla, erai de mult venită în societatea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
domină și fascinează în ciuda unui fizic disgrațios, a unui discurs jalnic, a unei inteligențe mediocre. Trebuie să existe un semn al aleșilor, un stigmat aparte care să facă dintr-un om banal, un stăpîn al mulțimilor. Elementul care depășește în strălucire credința și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu. Cum l-am putea descrie? E vorba de "o putere misterioasă, un fel de vrajă care induce admirație și respect, paralizînd facultățile critice"202. Individul care îl posedă exercită un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vedea acest element demonic "într-un Napoleon mai eficient decît oricare alt conducător din epoca sa". Prin el se explică posesiunea exercitată de împărat asupra anturajului, felul în care știa să conducă curentele de opinie. Tot el îi conferă o strălucire aparte: orice gest îi entuziasmează pe partizanii săi, orice cuvînt vrăjește auditoriul. Mulțimea este electrizată prin prezența lui, terorizată și în același timp captivată, magnetizată de privirea sa. I se închină, i se supune. Ca și hipnotizatorul, conducătorul este un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fie sub formă republicană, fie de nuanță parlamentară"269. În ciuda tuturor evidențelor, amintim că avem de-a face aici cu o iluzie cît se poate de periculoasă, cu doar foarte puține excepții. Guvernele personale au putut efectiv să redea temporar strălucirea blazonului de mîndrie al popoarelor. Au făcut-o însă întotdeauna cu prețul sacrificării demnității lor sau al unui sacrificiu pur și simplu. Ei înșiși erau mîndri, de aceea nu se ajungea niciodată prea departe 270. III De ce se supun masele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din trama raționamentelor oricît de seci. Dar noutatea, interesul lor nu sînt prin nimic diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vieții de zi cu zi și a plictisului. Astfel s-ar explica ciclul căruia îi sînt supuse mulțimile naturale. Acestea trec de la exaltarea dionisiacă la liniștea apollinică. Ciclul se repetă la fel de regulat ca fluxul și refluxul: zilele luminoase, inundate de strălucirea soarelui, alternează cu zile mohorîte, înecate în burniță, ilustrînd mișcarea de du-te-vino a umorilor colective. Am comite însă o greșeală de neiertat dacă, luați de valul puternic al analogiei stabilite de Freud cu mania și melancolia, am trece peste un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deținătorii legitimi ai puterii. Sau cea a actualului papă, ales împotriva unei tradiții, care cerea ca papa să fie italian. Într-un fel sau altul, ei pun capăt dominației vechilor lideri închistați în obiceiurile lor, care au făcut să pălească strălucirea autorității prin raționalizare, or în absența strălucirii, care ține aprinsă imaginația, autoritatea nu rezistă. Condițiile carismei sînt o breșă în țesătura socială și recunoașterea autorității șefului de către cei care i se supun. În sensul forte, ne spune Weber, carisma este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
actualului papă, ales împotriva unei tradiții, care cerea ca papa să fie italian. Într-un fel sau altul, ei pun capăt dominației vechilor lideri închistați în obiceiurile lor, care au făcut să pălească strălucirea autorității prin raționalizare, or în absența strălucirii, care ține aprinsă imaginația, autoritatea nu rezistă. Condițiile carismei sînt o breșă în țesătura socială și recunoașterea autorității șefului de către cei care i se supun. În sensul forte, ne spune Weber, carisma este aceea a profetului, poate și a unor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cunoașterii. Insist asupra acestui punct întrucît, în zorii epocii mulțimilor și al partidelor de masă, psihologia mulțimilor a prevăzut această ascensiune și a susținut, prin Le Bon, că "tipul de erou îndrăgit de mulțimi va avea întotdeauna structura unui Cezar. Strălucirea lui le seduce, autoritatea lui le copleșește, iar sabia lui provoacă frica"458. La celălalt pol, majoritatea savanților considera și mai consideră că, în zilele noastre, șeful carismatic mai subzistă doar într-un no man's land aflat între fazele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lui, pe care evoluau atîția șefi de națiuni și atîtea mulțimi, el percepe în același timp și agitația, dar și fragilitatea lor. Ajungînd la rădăcinile psihologiei lor și a distorsiunilor acesteia în realitatea istorică, Freud face să apară, în toată strălucirea ei, figura ideală în fața căreia contemporanii lui erau doar niște ratați și niște falși profeți. Și le-o propune ca pildă. El nu adoptă deloc poziția profesorului de morală sau a celui menit să îndrepte greșelile. Prea bun cunoscător al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le este perpetuată de asociații, biografiile le sînt scrise de erudiți. Amintirea lor și admirația colectivă se regăsesc în statui, în plăcuțele cu numele străzilor și în cele de pe casele memoriale. Toate aceste fenomene atestă că oamenii mari, avînd o strălucire variabilă, constituie o clasă generală. Au ca trăsătură comună facultatea de a fi plăsmuitorii, punctele de reper pentru o masă de oameni și supraeul culturii acestora: Putem spune, notează Freud, că omul mare este tocmai autoritatea pentru a cărei dragoste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ai partidului ș.a.m.d. Aici se află conținutul efectiv al așa-numitului cult al individului sau al personalității. Nu i se adresa oare lumea lui Stalin cu formula: "Tatăl îndrăgit al popoarelor sovietice?" Fastul cu care se înconjură conducătorul, strălucirea factice a ceremoniilor organizate în jurul persoanei sale, dreptul său nemăsurat de a deține toate titlurile și privilegiile au drept scop să sublinieze cu linii îngroșate faptul că el îl reprezintă pe tatăl zeificat. Nu înrîurește el oare viața maselor? Preluarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale, incompatibilă cu știința și, în sfîrșit, supunerii fără crîcnire, incompatibilă cu democrația. "Lenin, declara revoluționara rusă Clara Zetkin, se comporta ca un egal printre egali de care era legat prin toate fibrele ființei sale". Știm, de asemenea, că disprețuia strălucirea falsă a puterii și manifestările nestăvilite ale slugărniciei. După cum spune poetul sovietic Tvardovski, "pe ovații el preț nu punea". Cu toate acestea, aproape la o zi după moartea lui, mișcarea de zeificare a lui a început să lucreze cu spor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autiste. Prin deschiderea treptată față de revelația frumuseții tainice este refuzat a fortiori orice capital simbolic de putere prin care, cei perfect tribali, își mențin stima de sine și popularitatea. Numai rivalitatea mimetică călăuzește dorința erotică către un obiect perisabil, cu strălucire aparentă. Frumusețea infinită este un orizont de participație nu poate fi disputată, ci se deschide unei conversații verticale. Oboseala sau vlaga, născute din întâlnirile fără garanții, dar pline de promisiuni, nu-și au rostul aici. „E firesc ca dragostea de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, Într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, În prelungirea mai vechilor Înclinații manieriste, scriind
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și focul În Înțeles s-arată Apa-și găsește apa și În cuvînt cuvîntul În inimă murg tînăr un Înțeles să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vîntul. Îți treci ca un descîntec mîna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită În muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie Înseamnă Încă o dată pentru poet a contura, prin
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai diverse piese, cu salturi bruște de la un obiect la altul, de la o perspectivă la alta), ci În energia afectiv-imaginativă ce atrage fluxul vizionar În jurul temei centrale: un fel de „artă a fugii” și „ofrandă muzicală” divers instrumentată, orchestrată cu strălucire contrapunctică, cu o compoziție trimițînd spre polifonia barocă, orientată Însă de acest fir conducător. Și dacă nu Întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămîn destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. [...] Așa, pămîntul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițînd, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult timp acestea au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își pierd nu numai strălucirea, ci și relevanța. De aceea, scriitorul refuză să stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât puține cuvinte foarte alese într-un discurs despre natură echitabil compus”251. (subl.n.). În ceea ce privește carnea, tocmai prin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]