7,161 matches
-
ale noastre-s capacele de la canalizare și stîlpii de lumină, ale noastre au fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e casa noastră. Aici sunt rădăcinile noastre, strămoșii noștri. De mii de ani suntem aici. "Ai vrea tu the strangers! Muie la țărani!" Pamela Nimeni nu și-a găsit perechea ideală. Afară de dactăr Nicu, desigur. E înaltă, 1.85, blondă, cu sînii mari și ochii albaștri. O cheamă
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
trecutul meu oltenesc de copil necăjit. Dar nu e numai asta - probabil că de acolo, din Rai, mama mea m-ar ierta dacă nu mi-aș ține promisiunea, chiar dacă m-a educat să fiu cinstit și patriot ca renumiții mei strămoși Costenii (oamenii de pe coaste!) și să mă țin Întotdeauna de cuvânt. Când venea vorba de familia Costenilor, prietenul din tinerețe al mamei mele, Valeriu Anania devenit cunoscutul IPS Bartolomeu, spunea: Da, mai rar oameni distinși și nobili precum Costenii - am
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
legătura dintre statele membre 23. Mare parte din referirile la drepturi pe care le regăsim în tratate nu sînt "drepturi subiective" în sensul strict al termenului, ci principii generale care descriu relațiile dintre state. Conceptul de cetățenie europeană redescopreră polisemia strămoșului lui etimologic, care este civitas romana. Ca și ea, cetățenia europeană desemnează în egală măsură statutul cetățeanului și legătura dintre "cetățile" care formează res publica. În acest sens este semnificativ că tratatul de la Amsterdam prezintă, printre condițiile de recurs la
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
bună măsură, succesul terapeutic al creștinismului de mai târziu, al cărui traseu în istoria religiilor indică și un alt aspect, și anume că, până la orfici (dar nici aici integral, dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea sunt atitudini primare, care țin de fondul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
secolului trecut astfel: "Eram obsedat de teama că generația noastră, singura generație liberă, "disponibilă", din istoria neamului românesc, nu va avea timp să-și împlinească "misiunea", că ne vom trezi într-o zi "mobilizați" așa cum au fost părinții, moșii și strămoșii noștri, și atunci va fi prea târziu ca să mai putem crea liber, atunci nu vom putea face decât ceea ce au fost ursiți să facă înaintașii noștri: să luptăm, să fim jertfiți, să amuțim". (4b, vol.1, p. 15) Nu putem
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
opinia aceluiași autor că, dintre culturile europene, cultura românească este mai aptă decât cele occidentale să întrețină dialogul cu spiritualitățile non-europene. În primul rând, fiindcă ea a fost și rămâne strâns legată de folclor, iar în al doilea rând, pentru că strămoșii daco-romani ai românilor au fost creștinați de unii Sfinți Părinți Apostolici, veniți pe meleagurile noastre din diferite regiuni ale Imperiului de la sfârșitul secolului întâi și prima jumătate a secolului al II-lea după Hristos. Pentru că i-a cunoscut direct pe
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lui H. Taine din Filosofia artei cu privire la creația artistică, ce-l pune pe artist în directă legătură cu "la race, le millieu, le moment": "el are un suflet, sufletul pe care i-l dă rasa sa, patria sa, locul său, strămoșii săi", "el este o claviatură vie și sensibilă"104. Cât despre Taine, acesta "s-a consacrat definirii acestor originalități etnice pe care le explică prin intermediul locului, a rasei și a epocii, teorii îndeajuns de cunoscute pentru a nu ne opri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elemente păgâne. Întrebarea merită atenție, în condițiile în care, printr-o coincidență, convertirea la creștinism a început în Anglia, în 597, cu o misiune trimisă de Papa Grigorie cel Mare în sudul regatului, în Kent. Beowulf descrie faptele eroice ale strămoșilor nord-germanici ai englezilor, din insula daneză până în sudul Suediei, pe-trecute în secolul al V-lea, cu doar câteva decenii înainte de convertire. Fiind compus cel mai devreme în secolul al VIII-lea, poemul se baza probabil pe memoria colectivă a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
urmând ca mai târziu, odată cu Încreștinarea populației de pe aceste meleaguri, să se facă remarcate și În creștinism influențele arhaice păgâne, care au rezistat. Ne propunem ca În paginile care urmează să prezentăm elemente de practici și ritualuri, pornind chiar de la strămoșii getodaci, la care se află originile unor practici rituale, conștienți fiind că de fapt am putea să coborâm la un nivel mai adânc decât cel circumscris de istoria geto dacilor , a daco romanilor și a descendenților români. De exemplu, cultul
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
lupului” Îl poartă deasemeni și alte populații din regiuni diferite. Faptul că un popor Își trage denumirea etnică de la numele unui animal are Întotdeauna o semnificație religioasă. Se poate presupune că poporul Își trage numele de la un zeu sau un strămoș mitic lycomorf. O a doua ipoteză susține că „dacii și-ar fi luat numele de la un grup de fugari: fie imigranți, fie tineri certați cu justiția, dând târcoale ca lupii și trăind din pradă”. O a treia ipoteză, susceptibilă de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
trimit pe altul. Tot ce au de cerut, Îi spun solului cît mai este În viață.” Cu timpul, sacrificiul devenea voluntar, iar mesajul era transmis de marele preot, În taină. Scopul era asigurarea fertilității ogorului, Întărirea vieții, restabilirea contactului cu strămoșii mitici. Elementul esențial este trimiterea unui mesager, desemnat de sorți și Însărcinat să-i comunice lui Zamolxis toate cererile. Acest scenariu mitico-ritual descifrează o idee mai veche și mult mai răspândită În lume, adică speranța de a putea reactualiza situația
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
românii, progresul științific al medicinei aparține folclorului și medicinei populare. În această privință avem de-a face cu credințe și superstiții care coexistă de mii de ani pe pământul românesc. „Cunoscându-le, descifrându-le, luăm contact cu viața sufletească a strămoșilor noștri și, poate, izbutim să desprindem anumite valori spirituale Înapoia vrăjitorilor și a leacurilor băbești. Medicina populară face parte dintr un Întreg, dintr-o viziune armonioasă.” Medicina populară românească cunoaște diverse plante ce conțin substanțe tropice și psihotrope: ciumăfaia, macul
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
tot ce este nevoie să înțelegi, doar din film. În Pasărea pe gard nu spun când au venit pemii, nu dau date istorice, nu asta e problema, ci încerc să arăt cum se raportează oamenii la tradiții, pe ideea că strămoșii lor au trăit și au muncit pe pământul ăla, ca să-l aducă în forma în care este el acum, unde se poate ara și semăna. Când au venit primii coloniști, acolo era pădure. Încerc să personalizez filmul, ca prin experiențele
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ne gândim ce efecte poate produce în natură selecția realizată în lupta pentru existență, acționând într-o perioadă incomparabil mai lungă. Întrebându-se de ce mulți crescători nu acceptau totuși că rase foarte diferite de porumbei sau câini derivă dintr-un strămoș comun, Darwin răspundea că ceea ce refuză ei „este însumarea în minte a micilor deosebiri acumulate în multe generații succesive“. De îndată ce acest obstacol mental a fost înlăturat, analogia dintre rezultatele acumulării în timp a efectelor selecției artificiale și a efectelor selecției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi încrucișate de crescători, urmărindu-se accentuarea acelorași caractere, atunci formele intermediare dintre rase vor dispărea. Reflecția lui Darwin a fost orientată astfel asupra modului cum acționează selecția în natură în producerea unor forme de viață diferite, pornind de la un strămoș comun, în analogie strânsă cu modul în care se realizează divergența caracterelor prin practicile selecției artificiale. Este adevărat că rase domestice foarte diferite din punctul de vedere al constituției și al comportării se încrucișează în stare domestică, spre deosebire de speciile în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
metodologice clasice ca surse de îndoială Tema principală a cărții lui Darwin o reprezintă cântărirea atentă, meticuloasă a argumentelor pro și contra explicației faptelor privitoare la istoria vieții pe pământ prin creația separată a speciilor, respectiv prin descendența lor din strămoși comuni. Autorul a susținut că fapte cum ar fi răspândirea speciilor de cinteze în insulele arhipelagului Galápagos, omologiile oaselor umărului și mâinii omului cu oasele picioarelor calului, cu aripile păsărilor sau ale liliecilor, asemănările dintre embrionii unor specii cu morfologii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care și-o pune un observator al ființelor vii: Cum se explică adaptarea adesea admirabilă a structurilor, funcțiilor și comportării organismelor la necesitățile supraviețuirii și reproducerii lor într-o anumită ambianță? Afirmația că speciile au luat naștere pe cale naturală din strămoși comuni nu rezolvă nimic atâta timp cât nu s-a dat un răspuns convingător acestei întrebări. Că aceasta a fost problema care l-a preocupat pe Darwin după revenirea lui din călătorie, că teoria originii speciilor prin selecție naturală a fost o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ale unei anumite categorii taxonomice drept însușiri definitorii, esențiale. Ei respingeau evoluția speciilor deoarece aceasta implică existența a numeroase forme de tranziție între categoriile sistematicii. Caracterele comune, cele care delimitează un grup într-o taxonomie, erau atribuite nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea Creației lumii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a căpătat, sub influența circumstanțelor în care s-a aflat, obiceiurile pe care i le cunoaștem și modificările părților sale, pe care observațiile ni le arată la ea“, atunci faptul că organisme care trăiesc în aceeași ambianță și provin din strămoși comuni au evoluat de-a lungul generațiilor în mod divergent, ca și faptul că adaptările lor sunt imperfecte rămân fără o explicație cât de cât satisfăcătoare. Această discuție ilustrează foarte bine observația lui Darwin că el a îndrăznit să-și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adică trăsături utile (aptus) drept consecință (ex) a formei lor, în contrast cu „adaptările“, care desemnează caracteristici promovate de selecția naturală pe temeiul utilității lor directe. Rezultă că multe trăsături care au valoare adaptativă la anumite organisme s-au putut dezvolta la strămoșii acestora independent de presiunile adaptării, dacă nu pentru a satisface nevoi de adaptare diferite. Într-un text mult discutat, publicat pentru prima dată în 1979 de către Gould și Richard Lewontin, cu titlul The Spandrels of San Marco and the Panglossian
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu credința catolică. Iar Comisia Biblică Papală din 1909 a reafirmat creația separată - „peculiaris creatio hominis“. Mult mai târziu, în 1941, într-o cuvântare ținută în fața Academiei Papale de Științe, Papa Pius al XII lea declara că originea omului din strămoși animali este „cu totul nedovedită“ și că, pentru a trage concluzii în această privință, vor trebui să fie așteptate alte cercetări. Iar în 1950, în cunoscuta enciclică Humani generis, același papă observa că problema originii omului este încă neclarificată și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că în calitatea lui de profesor de drept este un expert în evaluarea argumentărilor, mi se pare exemplar pentru strategia de care fac uz astăzi unii critici ai științei evoluției. Afirmația că specii foarte diferite au luat naștere dintr-un strămoș comun nu poate fi testată experimental, subliniază Johnson. Microevoluția - producerea de noi varietăți prin selecție naturală - este într-adevăr un fapt de domeniul științei experimentale, fapt acceptat de altfel de către creaționiși. Nu există însă probe că noi specii ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ipoteză lipsită de fundament empiric. Principiul de bază al explicației darwiniene nu ar fi fost testat și nici nu poate să fie testat experimental. „Dacă știința experimentală nu poate stabili acest mecanism și dacă săpăturile de fosile nu pot găsi strămoși comuni și verigile care lipsesc, atunci darwinismul, ca teorie empirică, trebuie declarat un eșec.“ Ca explicație a organismelor complexe și a apariției speciilor, teoria ar fi o „pură speculație filozofică“. Este adevărat că microevoluția constituie „un fapt“, dar acest fapt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
arătat că un verdict concludent asupra calității științifice a unor explicații cum sunt explicațiile evoluționiste ale istoriei naturii va putea fi dat doar prin evaluarea scrupuloasă a tuturor faptelor relevante. Johnson preferă însă să insiste asupra ideii că descendența din strămoși comuni a tuturor organismelor este „o ipoteză“ și nu „un fapt“, invocându-l pe Popper. Darwin și continuatorii săi ar fi căutat doar confirmări ale principiilor explicației, evitând să supună aceste explicații unor teste severe. Nu trebuie însă, până la urmă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi fost nefavorabile „științei darwiniene“. În general, Plantinga se îndoiește că principiile acestei științe sunt susținute de ceea ce el numește „dovezi empirice“. Nu ar fi fost probată empiric, de exemplu, afirmația că toate organismele au apărut pe cale naturală din strămoși comuni. Răspunsurile la întrebarea dacă Dumnezeu a creat speciile pe calea evoluției sau pe altă cale nu ar putea fi nici confirmate, nici infirmate empiric. Ele s-ar situa, prin urmare, în afara domeniului științei naturii. Ținând seama și de datele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]