4,708 matches
-
la 7 decembrie 2001, la fix 140 de ani de la nașterea "Generalului Henri Mathias Berthelot". În 2010, vila Generalului Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul "Centrului de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului". Baronul [Ladislau] Nopcsa se trage dintr-o străveche familie maghiară. De altfel, numele pronunțat și scris de Aron Densușianu ca “Nopcea”amintește de o veche tradiție onomastică la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în anul 1794. În 1848 a participat la
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
a arhivei bisericești, documentele despre construirea bisericii sunt incomplete, chiar contradictorii. Documentul distrus datând din 1567 menționa existența bisericii. Într-un registru al consiliului bisericesc din 8 octombrie 1939 directorul și învățătorul József Szabó, în urma unor cercetări făcute asupra bisericii străvechi, scria: "„În 1933 am constatat împreună cu Endre Orosz, secretarul de atunci a Societății Muzeului Ardelean, urmele bisericii noastre strămoșești, despre existența căreia s-a menționat în arhiva bisericească din 1567 și care a fost prada incendiului din 1771. După această
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
a sunetelor, odată cu trecerea timpului, a căpătat și o funcție informativ-istorică, oferind adesea argumente dintre cele mai importante pentru cercetarea și cunoașterea trecutului de artă și cultură din Ungaria, stând mărturie vie în favoarea existenței pe meleagurile noastre, a unei culturi străvechi, unitare și în continuă dezvoltare. Începuturile muzicii calviniste la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea protestantismului elvețian în Ungaria. Diferența între muzica bisericească reformată și cea catolică este clară, chiar dacă cele două izvoresc dintr-o sursă comună. Marea
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
nume cu răsunetul unguresc, apucături mandre în salut și vorba, constiinta unei superiorități, adevărate, ei poartă pălării cu marginile mari răstoarse și uneori își sucesc cavalerește, în sforicele lungi, dîrze, mustățile negre." Baronul [Vasile] Nopcsa [Nopcea] se trage dintr-o străveche familie română. De altfel, numele pronunțat și scris de Aron Densușianu că “Nopcea”amintește de o veche tradiție onomastica la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în 1794. În 1848 a participat la jurământul
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
păstrăvi curcubeu și indigen, lipan, mreana vânata, scobar și clean. Primele atestări documentare datează din secolul XV, respectiv anul 1439 și vizează satele Buceș, Mihăileni și Stănija. În urma unor săpături arheologice, în zona Stănija au ieșit la iveală urmele unor străvechi așezări miniere, descoperindu-se elemente de ceramică română, cărămizi, opaițe, râșnite sau chiar bucăți de lemn folosite la construirea galeriilor. În împrejurimi s-au găsit urme de locuire și de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
fi cel ce pornește din zona Cotoncu și se continuă spre Muntele Brădișor - Grohaș - Tarnița - Almașu Mare, pe teritoriul județului Albă, - Fericeaua - Dealul Ungurului - Stănija. Acest traseu merită să fie străbătut pentru că turiștii vor avea șansa să descopere o lume străveche, vor găsi adăpost în case rustice, sau la stanele de oi, vor face degustări de mâncăruri tradiționale și pot cunoaște unele îndeletniciri ale locuitorilor din zonele mai izolate. Zăcămintele aurifere descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul comunei sunt o
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
Apetri. Din 24 iunie 2002 Hramul Bisericii coincide cu Ziua Comunei, prilej de bucurie și întâlnire cu fiii satului în cadrul manifestărilor religioase, artistice și sportive. Coronița de sânziene purtată de tineri, în această zi de sărbătoare, reînnoiește tradiții și obiceiuri străvechi legate de Ziua de Sânziene. Se spune că aceasta aduce noroc în iubire și fereste pe cei care o poartă de "Dragaică" și de "Iele", întruchipări ale vrăjitoarelor și ale spiritelor rele ce amenință sănătatea și iubirea tinerilor. Cimitirul eroilor
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
au servit” la executarea construcțiilor de piatră din zidurile fostei capitale a provinciei romane. În secolele de la limita între cele două milenii I și II populația și-a ridicat fortificații și refugii de aparare din pământ sau piatră, după experiența străveche. În lucrarea scrisă de colectivul condus de istoricul Radu Popa (5a) sunt prezentate zorile evului mediu românesc, din secolele începutului de mileniu II, când apare în vecinatate regatul maghiar și evenimentele care au condus la cucerirea treptată a provinciei Transilvania
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat aici o rezistență inverșunată din partea populației românești baștinașe, organizată în instituțiile sale străvechi. Impunerea formelor de organizare proprii - Comitatul - s-a putut face numai după înfrângerea lui Litovoi și a fratelui său Bărbat (să fie vreo legatură între acest nume Bărbat și satul cu același nume Râu Bărbat ?, sat situat la 2 km
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
romane la Sarmizegetusa, aceste fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului s-au răsculat împotriva ingerințelor tot mai pronunțate ale ungurilor ( îndeosebi prin acțiunile nobilimii maghiare) în viața principatului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
practicile de prelucrare a materiei prime și a existenței lutului în solul dealului învecinat localității. Unelte și instalații pentru prelucrarea lânii și cânepii. Istoricul grec Herodot semnala în lucrările sale că tracii se îndeletniceau cu cultivarea cânepii. Această practică agricolă străveche a persistat până în deceniile 40-50 ale secolului XX, în prezent a dispărut datorită apariției pe piață a unei game variate de textile. Tehnicile de cultivare și prelucrare a cânepei erau cele tradiționale, astfel tulpinile plantelor erau smulse cu rădăcină și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
turnul clopotniță legat de biserică. Localul casei parohiale, proprietatea din jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici. Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
populată. În ciuda părerii răspândite în Țările de Jos că Drenthe pare a nu aparține Țărilor de Jos, datorită acestei densității scăzute a populației, există dovezi de locuire a acestor locuri încă din preistorie. Cele mai clare dovezi de prezență umană străveche o reprezintă dolmenele ("hunebedden" în limba neerlandeză) ce se pare că au fost construite acum aproximativ 5.500 de ani. Un alt fapt semnificativ este numărul acestora, 53 din cele 54 de dolmene cunoscute ale Olandei se găsesc pe acest
Drenthe () [Corola-website/Science/300715_a_302044]
-
se intindeau pe teritoriul comunei, inclusiv al vetrei satului. Prima atestare documentară a numelui de Chiojdeanca dateaza din 17 martie 1607 (DIR, sec. XVII, vol I, p.510 - dar documentul pare incert), așezarea dezvoltându-se în jurul locului de popas pe străvechiul drum ce venea din Transilvania, prin Pasul Buzău, și se îndrepta către Mizil și Târgșor. Conform legendei se crede că, la început, o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de Ungureanu, fapt
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
Bazinului Dacic). Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale armenești și iraniene, rușii navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
Bistrița Bârgăului (în maghiară: "Borgóbeszterce") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Meleagurile localității Bistrița-Bârgăului au fost locuite din timpuri străvechi, la „intrarea de camuflaj” din pădurea seculară dintre Munții Călimani și Munții Bârgăului. În perioada ocupației române, existau „băi de aur” sub muntele Bistriciorul, fapt atestat de uneltele de tip român găsite în galeriile stăvechi. Bistrița-Bârgăului a făcut parte din
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
denumirea lui provine de la cuvântul maghiar „solymos“, care înseamnă loc cu șoimi. Denumirea satului a avut următoarea evoluție: "Solmus, Solimos" (1319), "Olmos, Solmo"s (1587-1589), "Sojmos" (1750), "Sajo Solymos" (1760-1762), "Șoimușu"' (1850), "Solymos, Șoimuș" (1854). Așadar ne aflăm într-un străvechi sat de iobagi români care de-a lungul secolelor au înfruntat multe obstacole. Istoricul Károly Hodor, în anul 1837, consemnează următoarele: „Șoimuș este un sat mic, parte a domeniului din Șieul Mare, în posesia grofului Kemény și a părtașilor săi
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
pentru a colora jocul se utilizau strigăturile. Din anul 1900 învățătorul Botezan Romul s-a ocupat de călușari. La institutul de Folclor din Cluj-Napoca se păstrează un manuscris din anul 1931 în care se află descrieri amănunțite a acestui obicei străvechi. La Rusalii se ieșea cu jocul "de-a lungul" de la Macău și se duceau până în Ulița Mare și până la moară. În Ulița Mare se făcea jocul bărbuncul. Când veneau jandarmi maghiari îi prindeau pe feciori și îi duceau la oaste
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
cei vârstnici. Astăzi jocul duminical se desfășoară în căminul cultural și nu se ține cu regularitate; se organizează mai mult cu prilejul marilor sărbători de peste an, în restul duminicilor tineretul participă la discoteci. Șezătoarea la Leșu se păstrează din timpuri străvechi, când femeile și fetele torceau lâna și cânepa la lumina opaițului sau lămpii și se încălzeau la focul din vatră. Pentru a lucra mai cu spor și a face economie de „naft", fetele și femeile din jur se adunau în
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Această așezare explică influența pe care o au elementele est-europene în vegetația și fauna comunei, elemente ce sunt caracteristice silvostepei. Istoria satului Corni începe din vremuri îndepărtate, încă din paleolitic. Condițiile naturale prielnice din zonă au determinat locuirea din vremuri străvechi, fapt atestat de numeroase urme de cultură materială și spirituală descoperite în multe puncte și așezări arheologice începând din epoca pietrei și până astăzi. În ultimii treizeci de ani, aceste mărturii ale existenței populației pe teritoriul satului Corni din cele
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Recei și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-un hrisov domnesc emis la Tîrgoviște în ziua de Sfântul Gheorghe a anului 1452 de către Ioan Vlad al III-lea Voievod ""stăpânitorul a
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
a doua jumătate a sec. al XVII-lea, dăduseră greș, românii rămânând ce-au fost. O salbă de peste 30 de schituri și de mănăstiri ortodoxe încingea pe interior poalele Munților Făgăraș, păzind cu străjnicie, în comuniune cu credincioșii din sate, străvechea lege românească. Zorii lui 1700 veniră însă cu un alt val de prigoane religioase, de astă dată opera noilor stăpâni, austriecii catolici, acțiuni dirijațe de către iezuiți, cardinalul Kollonich și împăratul Leopold I, el însuși crescut de către iezuiți. Atragerea prin orice
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
este situat pe frumoasa vale a râului Sebeș, zonă geografică și frumoasă și aspră cu păduri de brazi veșnic în haine de sărbătoare și cu munți înalți pierduți în zare. Aici în Sebeș, e istorie și limbă românească, e cultură străveche și vatră de civilizație, e muncă și luptă cu greutațiile vieții, e jertfă și speranță. Stema Sebeșului este înpărțită în patru cadrane inegale în partea stângă sus, sunt reprezentați munții care străjuiesc satul, în partea dreaptă sus sunt reprezentate câteva
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
numai pentru istoria acestui sat, ci și pentru istoria Transilvaniei, relatând modul în care s-au format comunitățile săsești, românești și cele de rromi, felul în care au evoluat sub raport social, economic, relatează viața din trecut, obiceiurile și datinile străvechi, precum și istoria Bisericilor Evanghelice și Ortodoxe pe aceste meleaguri. Din păcate această cronică a dispărut după Revoluția din 1989, o dată cu exodul sașilor în Germania. Din cronică mai sus amintită reiese că mulți dintre românii care s-au stabilit la Ungra
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]