4,202 matches
-
c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine? Un domn însă trebuie să fie "teribil și neînfricat", adaugă ironic și pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și face câțiva pași, căutându-și cuvintele. Scrie! "Prea luminați domni creștini! Mă plec înaintea domniilor voastre și vă doresc..." Șterge! Nu mă mai plec înaintea nimănui! Sari peste ploconeli și temenele. Ești de neîngenuncheat, Ștefane, spune Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să am încotro... Scrie! "Sculatu-s-au oștile Aliotmanului cu însuși Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc că au dreptate: chiar sunt! Dumnezău să te mai înțeleagă. Ștefan zâmbește enigmatic: Socotește, sunt douăzeci de iatagane împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-te, Ștefane, se roagă Maria lipindu-și fruntea de pieptul său. O zi, barem... O zi... Dau turcii, Maria, spune el mângâindu-i părul. Dacă apucă să treacă... Și-o să treacă... Te doare? întreabă Maria privindu-i piciorul. Durerile mele? surâde el vag. Care din ele?... Să vii să-ți oblojesc rana. O să vin... Mâinile tale de pus la rană... și îi sărută palmele. Am și uitat de când n-am mai pus capul pe-o pernă, spune el cu ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-avem sorți de izbândă... Și... și nici înapoi nu putem da! Am ales, totuși, lupta! E o luptă disperată, inegală... Eu cred în steaua lui Vodă Ștefan! se repede Mihail. Și eu! îi ține isonul Duma. Vă mulțumesc, le surâde el trist. Dar... dar vă sfătuiesc să fiți mai prudenți. Stelele-s nestatornice... mai și cad, cât sunt ele de stele... "Tot adevărul?", îl îngână Stanciu. Măria ta vrea să zică... să ne grijim de lumânare? Ștefan zâmbește cu îngăduință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem la nuntă... Și vreau să plec liniștit. Pentru noi, hotarul știți voi care e atât de aproape... Nici nu prinzi de veste când ai trecut "Dincolo"... Iaca! surâde șmecherește și scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de oștean. Că doar nu mergem la nuntă... Și vreau să plec liniștit. Pentru noi, hotarul știți voi care e atât de aproape... Nici nu prinzi de veste când ai trecut "Dincolo"... Iaca! surâde șmecherește și scoate dintr-un buzunăraș de la piept un bănuț de aramă, îl răsucește pe-o parte, pe alta. Un groș moldovenesc. Îl port de douăzeci de ani... că nu se știe când îți bat clopotele. La o adică, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce, îi surâde și duce un deget la buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei. Plecăm și-o să ne fie dor de ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi, șoptește ea înăbușit după o pauză în care se luptă să nu izbucnească în plâns, și-apoi... Sunt mândră! spune ștergându-și lacrimile care nu i-au ascultat porunca și înălțând capul. Nu... nu cerșesc dragostea nimănui! Mă retrag, surâde ea amar. Las locul liber... Nu cer decât puțină liniște... Cer prea mult, unchiule?! Cer prea mult?! Liniștea, Maria, liniștea, de n-o afli în tine, în van o cauți aiurea... N-o vei găsi nicăieri... Nu mă pun eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin"... Trebuia să se plinească într-o zi... Mă miram chiar, cum de nu vine? Cât de trecătoare e toată mărirea și toată puterea și toată înălțarea, surâde amar. Dacă o gură... o gură de vin, "deșertăciunea deșertăciunilor"... Isaia?! se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și dragostea în mormânt și nu mi-a surâs norocul. Dar Milostivul Dumnezeu nu ne lasă până în sfârșit. Sf. Ioan s-a dus din copilărie la Mănăstirea Neamț. Acolo a stat sub ascultare. Acolo a crescut trupește dar mai mult sufletește. Și el și-a dorit să meargă în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lucru care m-a uimit mult. Am spus numai că ar trebui să-și cumpere pantofi noi, aceeași marcă italiană, Testoni, pe care el a apreciat-o încă din adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nesuferit în ochii lui Dumnezeu, cultivând pământul și având încredere numai în sârguința lui. Spăl vasele și mă gândesc, deodată amintindu-mi un vers din Talmud: „Când omul reflectează, Dumnezeu zâmbește”. De reținut că nu „râde”, și numai „zâmbește” sau „surâde”! Lucru care mi se pare plin de tandrețe. Tandrețe de părinte îngăduitor cu vanitatea copiilor lui. Vizită la Gustavberg, la vila episcopului Ingmar Ström. E o căldură de ți se topesc creierii, lucru neobișnuit în Suedia. Suntem întâmpinați de frumoasa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zile, un vis important: o farfurie zburătoare se apropia vertiginos de pământ. Toți locuitorii Belgiei se ascundeau, inclusiv membrii Bisericii Evanghelice Libere. Era o atmosferă în care se aștepta chiar venirea lui Mesia... A doua zi însă, a completat Ralf, surâzând ironic, Lionel a primit vizita fiscului, pentru că Lionel uitase să plătească ce trebuia pentru numeroasele case amanetate pe care le are la Bruxelles și în alte orașe. Lionel era pus pe glume, propunându-le celor veniți să vândă mobilele lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
recenziile foarte bune. Toată lumea spune că e cartea mea cea mai bună. Din cauza succesului, dar eu cred că nu trebuie judecat momentul, ci numai drumul unui scriitor. Mi se fac declarații de dragoste (cu lacrimi!) tot din cauza atenției din ziare. Surâd - eu sunt aceeași persoană, și succesul, ca și insuccesul mă ating numai la suprafață, neschimbând nimic din viața mea. Mai degrabă sunt neliniștită pentru ce voi scrie de aici înainte. Visul de azi-noapte e în sensul evenimentelor: eram îmbrățișată tot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai era acolo și Maria Schotenius, critic literar care conduce revista BLM. La plecare, Eva mi-a dat o carte cu nuvele de Göran Tunström. 30 noiembrie. Ziua morții lui Carol al XII-lea. L-am visat pe Swedenborg, care surâdea, promițându-mi ajutorul lui spiritual. Decembrie Scriu din ce în ce mai rar aici, în jurnal. Este 3 decembrie, zi de neuitat. M-am trezit brusc cu o forță mare în tot corpul. În vis l-am văzut deodată pe Domnul într-o grădină
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
va rămâne un „taur” orice s-ar întâmpla părților „glorioase” ale corpului său. Femeile sunt pentru el, da, niște vaci frumoase, dând lapte gratis! Asta mă face să mă gândesc la Elvis care, întrebat de ce nu se căsătorește, a răspuns surâzând: De ce să-mi cumpăr o vacă, dacă primesc lapte gratis! Aflu despre eforturile președintelui Iliescu de a-l promova pe poetul său favorit, Marin Sorescu, pentru Premiul Nobel. Nu e nimic rău în asta, dar bănuiesc în eforturile președintelui o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot haosul provocat de faptul de a fi în viață. Acolo unde sunt eu însămi cu adevărat, eliberată de „fructele vieții” câștigate cu sudoarea frunții și asceza ascezelor. Acolo sunt parcă egală nimicului din care marea creație a țâșnit miraculos. Surâd că trebuie să fac atâtea pentru a atinge „nimicul” atât de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o ființă ireală, venită de pe altă planetă. Îmi amintesc că, atunci când eram mai tânăr, mă punea mereu (în cuie) într-un fotoliu, cu viziunea lui apocaliptică a lumii, cu profețiile lui negre, cu anticomunismul lui militant - fanatismul lui religios. Azi surâd mereu când mă gândesc la rezistența disperată făcută altădată! La fel ca și pe mama, l-am lăsat să vorbească, înțelegând că el n-a făcut niciodată altceva decât să monologheze. Cred că și el are dreptul la kitsch-ul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mână apasă pe umărul meu, mă întorc și văd un om mic, cu o față răvășită, dar zâmbitoare, spunând: Monsieur Coeckelberghs? Da, îi răspund șocat și uimit! Lângă el se afla patronul cafenelei, care mă condusese la gară, și el surâzând. Era pur și simplu Louis-Paul Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o față răvășită, dar zâmbitoare, spunând: Monsieur Coeckelberghs? Da, îi răspund șocat și uimit! Lângă el se afla patronul cafenelei, care mă condusese la gară, și el surâzând. Era pur și simplu Louis-Paul Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați fost bine, foarte bine! Eu regret că m-am ascuns și am alergat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și nu prea scump. Andrei îmi povestește că îi promisese unei românce că se va însura cu ea, pentru a obține permisul de ședere, dar acum s-a răzgândit, însă îi va cumpăra „cizmulițe” acelei persoane, pentru a o consola. Surâd sorbind cu grijă supa, privindu-l cu simpatie pe fostul Don Juan, ajuns la bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se ridică un bărbat: era René, care a spus că se numește Romulus, apoi s-a corectat spunându-și numele cu care noi l-am cunoscut. La început era ca adormit, apoi și-a mișcat buzele și ochii, vorbind și surâzând când eu i-am povestit că m-am mutat la etajul doi. Mi-a spus că știa asta. L-am întrebat dacă vom trăi din nou împreună. Mi-a spus clar: nu, pentru că viața lui a început acum de la zero
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de pe Aleea Romancierilor, mi-a povestit că, după plecarea mea, Securitatea a forțat ușa și a scos lucrurile din casă, mi-a jefuit pur și simplu apartamentul, fiecare purtând câte un lucru în mână, precum și cărți rare și manuscrise. Am surâs, pentru că nu mai eram de mult „legată” de nimic. A doua zi, la Universitatea din București, cu poetul Doinaș și Denisa, întâlnindu-i pe studenții de azi și retrăind în mine „dureri” abstracte, revăzând locurile unde am plâns, m-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]