4,810 matches
-
o tactică defensivă. Bătălia hotărâtoare s-a dat la Teișani, pe valea râului Teleajen, pe 23 și 24 septembrie 1602. Toate atacurile tătarilor împotriva taberei întărite cu șanțuri și palisade a românilor au eșuat; în final, după ce suferiseră mari pierderi, tătarii au fost nevoiți să se retragă spre Silistra, unde au trecut Dunărea, fiind așteptați ca ajutor pentru campania pe care turcii urmau să o desfășoare în Ungaria. În timpul bătăliei de la Teișani s-a întâmplat un fapt memorabil: ginerele (și nepotul
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
întâmplat un fapt memorabil: ginerele (și nepotul) Hanului Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene. Provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care după o luptă crâncenă l-a învins pe tătar decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire și Stroe Buzescu fusese rănit grav și a murit câteva zile mai târziu, pe 2 octombrie. S-a păstrat până în prezent piatra sa de mormânt, de la
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
schitul Stănești (din Stănești-Lunca, Vâlcea), pe care soția sa, jupâneasa Sima, a pus să se dăltuiască o inscripție într-o frumoasă limbă română despre faptele creștinești și vitejești ale soțului ei, încheiată cu: „"Și nu fu pre voe câinilor de tătari"”. În vara anului 1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise Székely, care încercau să-i alunge pe habsburgi din Ardeal. Motivul principal al acestei intervenții a fost nu atât alianța pe care o
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu oastea lui (4000 de unguri, 2000 de tătari și 25 de tunuri ușoare) în apropierea Brașovului, dar considerând că nu avea șanse de reușită pentru o bătălie în câmp deschis a adoptat o tactică defensivă, întărindu-se lângă Râșnov într-o tabără înconjurată cu care legate între ele
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
s-a mulțumit doar cu această victorie prin care și-a asigurat flancul nordic și s-a retras în Țara Românească. Au urmat câțiva ani de pace și relativă liniște pentru țară. Cu granița nordică asigurată și cu pericolul invaziilor tătarilor respins, Radu Șerban a reușit să stabilească un „modus vivendi” cu turcii, care aveau alte probleme politice și militare la acea dată, asigurând astfel și granița sudică a Țării Românești. După ce și-a consolidat domnia, Radu Șerban a preferat Târgoviștea
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
protejatului său, Gabriel Bathory, de pe tronul Transilvaniei. O oaste turcească numeroasă, întărită și cu o hoardă tătărească, a invadat Țara Românească. Radu Șerban a revenit din Transilvania, dar a fost nevoit să se retragă spre Moldova, urmărit de turci și tătari. Oastea care îi mai rămăsese a fost atacată de urmăritori într-o pădure din apropierea Bacăului, la 30 septembrie 1611. În această ciocnire Radu Șerban a pierdut tunurile și carele cu provizii, împotmolite în noroaiele provocate de ploile de toamnă, dar
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Osemintele lui Radu Șerban și ale lui Nicolae Pătrașcu au fost așezate într-un mormânt comun la Mănăstirea Comana, inscripția de pe mormântul lor amintind că au luptat „"amândoi tare și vârtos pentru lege și pentru moșie cu păgânii turci și tătari"”. Matei al Mirelor, un erudit născut în Egipt și care studiase la Constantinopol, ajuns în Țara Românească ca egumen al Mănăstirii Dealu și ulterior al Mănăstirii Bistrița, scria despre Radu Șerban în prefața lucrării sale "Viața Sfântului ": Continuând tradiția înaintașilor
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
periculoasă pentru muncitori; conform companiei miniere, erau 2,4 accidente per o mie de lucrători în 2005. În 2001, Norilsk a fost decretat un oraș închis pentru străini (excepție făcând cetățenii Belarusului). Moscheea din Norilsk, ce aparține comunității locale de tătari, este considerat cel mai nordic loc de rugăciune pentru musulmani din lume. Cea mai mare parte a ținutului invecinat este format din tundră lipsită de vegetație. Norilsk are un climat extrem de aspru. Temperatura medie a lunii februarie este de -35
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
stabilirea Protocronismului ca doctrină istoriografică a României și ca parte a sistemului național de propagandă. De exemplu, el a pretins că poporul român a fost dintotdeauna același încă din vremuri străvechi, fiind foarte puțin influențat de către alte popoare (romani, slavi, tătari) etc.: ""Este binecunoscut faptul că poporul român a rămas întotdeauna același, consolidat, unitar și omogen deși a fost mereu ocupat."" La 20 decembrie 1989, în jurul prânzului, generalul-locotenent Ilie Ceaușescu a sosit la Timișoara, unde nu a stat decât două ore
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
2002 și la 887.600 locuitori în 2005. În 2002, în regiune locuiau 831.000 de ruși, adică 92% din populație. Alte grupuri etnice erau ucrainienii ( 31.475 locuitori, adică 3,5%), bielorușii (7.827 locuitori, adică 0.8%) și tătarii (4.889 locuitori, adică 0,5%). Restul locuitorilor s-au declarat ca membri ai peste 120 de etnii diferite. 1.447 de respondenți nu și-au declarat nicio naționalitate.
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
oaste polonă, se dovedește "neascultător față de Buzești și gruparea lor și vrea să conducă după voia lui". Atunci Buzeștii îl alungă și pun domn un craiovean de-al lor, pe Radu Șerban. Simion Movilă fuge, dar se întoarce cu ajutorul hanului tătarilor și cu o puternică oaste de poloni și moldoveni. Oștile Craiovei se adună în jurul lui Radu Șerban care îl avea lîngă el chiar și pe fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae, pe care și-l făcuse ginere. Erau toți, vechii oșteni
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
(în limbile tătară: "Qazan xanlığı/Казан ханлыгы"; rusă: "Казанское ханство") a fost un stat medieval tătar care a ocupat teritoriulu fostei Bulgarii de pe Volga între 1438 și 1552. Hanatul ocupa teritoriile următoarelor subiecte federale ale Rusiei din zilele noastre: Tatarstan, Mari El, Ciuvașia, Mordovia și părți din Udmurtia și Bașkiria. Capitala hanatului a fost orașul Kazan
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Capitala hanatului a fost orașul Kazan. Teritoriul hanatului cuprindea pământurile populate de proto-bulgari din așa numita Bulgarie de pe Volga. Principalele râuri și în același timp importante căi comerciale erau Volga, Kama și Viatka. Majoritatea populație era reprezentată în principal de tătarii din Kazan (bulgari musulmani care adoptaseră lilmba tătară). Unii dintre locuitorii hanatului se considerau "poporeni din Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
dintre locuitorii hanatului se considerau "poporeni din Kazan" sau "musulmani din Kazan", fără o altă conotație etnică. Religia de stat a hanatului era islamul. Nobilimea feugală era formată din etnici bulgari, dar curtea hanului și gărzile lui de corp erau tătari de stepă: kipciaci și, mai târziu, nogai. În conformitate cu tradiția ghinghizită, triburile locale turcice erau denumite "tătărești" de nobilime stepelor, iar mai târziu de aristocrația rusă. Unii dintre membrii marii nobilimi descindea din nobilimea Hoardei de Aur, aceștia fiind membrii a
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Qipchaq și Shirin. Printre supușii hanului se numărau: ciuvașii, marii, mordovii, tătarii-mișari, urdmurții și bașkirii. Tătarii-mișari sosiseră în zonă în timpul Hoardei de Aur și asimilaseră până în cele din urmă mordvinii finici și alte triburi indigene. Teritoriile lor erau guvernate de tătarii stepelor. Unele dintre formațiunile statale ale tătarilor-mușari nu au fost niciodată stăpânite de , ci s-au aflat sub influența sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei. Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
sau stăpânirea Hanatului Kasim sau a Marelui Canezat al Moscovei. Cea mai mare parte a teritoriului hanatului era acoperit de păduri, iar în partea de sud se aflau stepe. Populația stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de stepă sau nogaii, care nu recunoșteau tot timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
de sud se aflau stepe. Populația stepelor era formată în principal din triburi nomade, cunoscute ca tătarii de stepă sau nogaii, care nu recunoșteau tot timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu calmîci. Mai târziu, în zonă s-au așezat tătari, ruși și ciuvași, ei participând la ample lucrări de construire a unor fortificații pentru apărarea
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
timpul autoritatea hanului, de multe ori participând la raiduri de jaf în zonel locuite de tătarii și ciuvașii sedentari. Pentru a opri jafurile, nogaii au fost dislocați și au fost înlocuiți cu calmîci. Mai târziu, în zonă s-au așezat tătari, ruși și ciuvași, ei participând la ample lucrări de construire a unor fortificații pentru apărarea granițelor de sud. După constituirea hanatului, trupele căzăcești tătare au apărat teritoriul Kazanului de atacurile nogailor. Sursele medievale rusești afirmă că în hanat erau vorbite
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
și echipamentul militar al hanatului erau formate din oameni și materialele de pe moșiile aristocraților sau de pe pământurile statului. Efectivele armatei variau foarte mult, de la 20.000 la 60.000 de oameni. În rândurile armatei hanatului au luptat și mercenari nogai, tătari crimeeni și ruși. Cultura Hantululi Kazanului își avea rădăcinile în cultura Bulgariei de pe Volga, fiind influențată în mare măsură de cultura Hoardei de Aur. Cea mai mare parte a populației orășenești era știutoare de carte. În moschei și madrase existau
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
40.000 de locuitori. După cucerirea Kazanului, unele teritorii, precum Udmurtia sau Bașkiria s-au unit cu Rusia fără conflicte. Administrația hanatului a fost distrusă, dar nobilii promoscoviți și-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanții cooperării cu Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism. Până în 1556, o parte
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
a fost distrusă, dar nobilii promoscoviți și-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanții cooperării cu Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism. Până în 1556, o parte a populației tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
nobilii promoscoviți și-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanții cooperării cu Rusia au fost executați. Tătarii au fost mai apoi deportați din preajma râurilor, drumurilor și Kazanului. Pământurile astfel eliberate au fost colonizate cu ruși, și câteodată cu tătari credincioși Moscovei. Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism. Până în 1556, o parte a populației tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
Dintre tătarii rămași în zonă, foarte mulți au fost convertiți la creștinism. Până în 1556, o parte a populației tătare a continuat să lupte împotriva ocupației ruse. Fără un sprijin serios din partea mai vechilor aliați nogai, care, mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați. După unele estimări, populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați. După unele estimări, populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă. Teritoriile nou cucerite au primit numele de "Țaratul Kazanului", pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
legătură cu numele său circulă și o legendă prin care se povestește că ar izvorî din lacrimile vărsate de bătrânii, femeile și copiii din partea locului, unite cu lacrimile ieșite din pământ pentru alinarea necazurilor locuitorilor în urma deselor prădăciuni făcute de tătari în satele din nordul Moldovei, printre care și satul Cristinești (Cristinți în vechime) de unde izvorăște râul. In timpul năvălirilor tătărești gospodăria unui sătean pe nume Andrei, a fost distrusă iar el omorît de tătari. Soția și fiul au hotărît să
Râul Bașeu () [Corola-website/Science/306303_a_307632]