4,773 matches
-
EDUCAȚIE DISCIPLINA LIBERĂ Autorul acestei sinteze a fost FR. W. FOERSTER (1869-1966). Profesor la Universitățile din Zürich, Viena, München, retras după 1940, în S.U.A., Forester s-a bucurat, în primele decenii ale acestui secol, de un oarecare prestigiu în rîndul teoreticienilor și practicienilor educației, îndeosebi prin scrierile sale Școala și Caracterul (1907) și Educația civică. Autoritate și libertate (1910). După opinia sa, în cursul îndelungatei evoluții a societății nu s-a înregistrat decît un progres tehnic, ceea ce a permis afirmarea speciei
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-ți întări energia voluntară". Foerster, ca și G. Kerschensteiner, deși face din caracter o noțiune centrală a teoriei sale pedagogice, caută să fie în pas cu vremea sa, adoptînd și termenul de personalitate ca ideal al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
propus ca modalitate de educație autoconducerea clasei de elevi însușirea normelor morale prin interrelații cu alții Foerster este considerat ca un pedagog social. După cum vom vedea, pedagogul român G. G. Antonescu a fost puternic influențat de Foerster, rămînînd însă un teoretician al educației individualiste (cf. 2). 4 "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE " Școlile noi", mișcarea pentru activitatea extrașcolară, ca și aceea privind educația estetică, interesul deosebit manifestat pentru cunoașterea copilului prin cercetările pedologice și de pedagogie experimentală, precum și interesul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
OVIDE DECROLY. Să reținem că ultimii trei erau medici, avînd deci o bogată informare biologică. Ideile lor au numeroase elemente comune, îndeosebi în problemele de principiu; deosebirile sînt minore, vizînd, mai ales, unele aspecte metodice. Puternica adeziune manifestată de numeroși teoreticieni și practicieni față de aceste idei, în primele decenii ale secolului, constituie o dovadă a faptului că ele corespundeau spiritului vremii. Interesul cu totul deosebit pentru educația copilului, interes nemaiîntîlnit pînă atunci la asemenea dimensiuni în istoria umanității, era o expresie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
populației, precum și relevarea, pe baza cercetărilor psihologice, a condițiilor care favorizează dezvoltarea ființei umane în perioada de creștere. Societatea oferea deci omului condiții mai bune de dezvoltare, dar, în același timp, își manifesta și noi exigențe. Este semnificativ faptul că teoreticienii educației de la începutul secolului XX, deși au căutat să ofere soluții pentru problemele cu care era confruntat sistemul de educație din propria lor țară, au găsit sursa de inspirație în opera lui J.-J. Rousseau. Individualismul teoriei acestuia și-a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a educației (Maria Montessori); - satisfacerea trebuințelor temei al unei "educații funcționale" (Éd. Claparède); - interesul copilului criteriu principal în organizarea conținutului și desfășurarea instrucției (O. Decroly). 4.1. Activitatea practică sursă a cunoașterii John Dewey este unul din cei mai mari teoreticieni ai pedagogiei; fiind o expresie a condițiilor specifice din perioada puternicei industrializări a Statelor Unite, concepția sa pedagogică s-a impus încă de la începutul secolului XX, devenind, în scurt timp, baza teoretică a sistemului de învățămînt american. Bucurîndu-se de o longevitate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dirija evoluția experienței care urmează (5, p. 67). Încă o dată se constată că în concepția lui J. Dewey procesul educației coincide cu scopul acesteia. Pedagogul american adoptă față de problema scopului educației un punct de vedere diferit de al tuturor celorlalți teoreticieni. În sprijinul tezei sale el aduce trei argumente: unul furnizat de biologie, iar celelalte două de realitățile sociale americane. a) A admite existența unui scop al educației în maniera vechii pedagogii înseamnă, după opinia lui Dewey, a accepta ideea stagnării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
obiecțiilor ce s-au adus și se pot aduce concepției pedagogice a lui J. Dewey înseamnă să anticipăm unele critici formulate chiar de curentele antiprogresiviste apărute în S.U.A. 4.2. Libertatea de manifestare a copilului condiție fundamentală a educației Puțini teoreticieni ai educației au putut avea satisfacția Mariei Montessori de a-și vedea teoria răspîndită cu rapiditate aproape în întreaga lume. Deși lucrările reprezentanților educației noi au cunoscut o largă circulație în prima jumătate a secolului XX, bucurîndu-se de aprecierea aproape
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au putut avea satisfacția Mariei Montessori de a-și vedea teoria răspîndită cu rapiditate aproape în întreaga lume. Deși lucrările reprezentanților educației noi au cunoscut o largă circulație în prima jumătate a secolului XX, bucurîndu-se de aprecierea aproape unanimă a teoreticienilor și practicienilor, se poate spune că, mai mult decît ceilalți, MARIA MONTESSORI (1870-1952) a reușit să creeze din teoria sa un adevărat curent montessorianismul răspîndit în întreaga lume. Faptul se explică nu numai prin valoarea unora dintre ideile sale, ci
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Froebel, unilateraliza și artificializa această activitate, anulîndu-i chiar libertatea. M. Montessori completează însă într-un mod fericit această metodă, recunoscînd nevoia copilului "de a trăi în chip natural", în mijlocul naturii și desfășurînd o activitate legată de natură. Spre deosebire de cei mai mulți dintre teoreticienii educației, care consideră că activitatea specifică vîrstei copilăriei este jocul, pedagogul italian apreciază că un copil este fericit nu cînd se joacă, ci cînd muncește (17 bis, p. 39). Pe lîngă instinctul de a ști, la copii se manifestă și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogie experimentală, pedologie, "educație nouă" O. DECROLY (1871-1932) și-a căutat prin cercetări personale, un drum al său, care, deși face parte din curentul larg al "educației noi", își are propriile sale teze prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copilul era pus în contact nemijlocit, într-un mediu natural, cu lumea ființelor și lucrurilor asupra cărora i se atrăgea atenția prin centrul de interes respectiv. Pe baza observației se efectuau măsurători, calcule, comparații etc Asociația presupune în concepția acestui teoretician al educației extinderea în timp și spațiu a cunoștinței dobîndite prin observație. Acest moment al activității didactice este mai accesibil elevilor din clasele mai mari, cînd ei vor să știe, de pildă, cum se îmbracă, cum se hrănesc sau adăpostesc
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îndoiala cu privire la autenticitatea celor patru "trebuințe" pe care Decroly le considera ca fiind proprii copilului (31 a, p. 24; 31 b, pp. 80-85). În ceea ce privește metoda globală, chiar dacă a găsit numeroși adepți, nu numai printre practicieni, ci și în rîndul unor teoreticieni de prestigiu ca de pildă J. Piaget (32) ea s-a dovedit a fi mai eficace în cazul predării limbilor etimologice (engleză, franceză), pentru care cuvîntul scris este mai mult un desen; experiența utilizării ei în predarea limbii române limbă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aceeași preocupare ca și în celelalte țări europene, de a se depăși rigiditatea școlii tradiționale de tip herbartian, de a se organiza un învățămînt mai apropiat de trebuințele stringente ale societății de atunci și care, cel puțin în concepția unor teoreticieni, să țină în mai mare măsură seama de particularitățile copilăriei. Cum se va vedea, cei care aveau preocupări teoretice în problemele educației și învățămîntului erau la curent cu realizările pedagogice din Europa; unii dintre ei și-au făcut studiile în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la Bruxelles, sub președinția lui O. Decroly. În această perioadă, s-au scris numeroase lucrări privind noile tendințe în pedagogie (C. Buțureanu, Vl. Ghidionescu, Izabela Sadoveanu), despre învățămîntul din diverse țări (Ana Conta-Kernbach), s-au tradus lucrări ale unor mari teoreticieni ai educației (M. Montessori, J. Dewey) (11). Mișcarea pedagogică românească din primele două decenii se poate caracteriza prin tendința de a se adecva cît mai deplin la trebuințele perfecționării învățămîntului. În acest sens, unii teoreticieni apreciau că pedagogia ar trebui
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
tradus lucrări ale unor mari teoreticieni ai educației (M. Montessori, J. Dewey) (11). Mișcarea pedagogică românească din primele două decenii se poate caracteriza prin tendința de a se adecva cît mai deplin la trebuințele perfecționării învățămîntului. În acest sens, unii teoreticieni apreciau că pedagogia ar trebui să pornească de la o mai bună cunoaștere a realităților sociale, urmînd, de aceea, să-și întemeieze tezele sale pe cercetările sociologice. În această direcție se remarcaseră, încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe cercetările sociologice. În această direcție se remarcaseră, încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași și Spiru Haret (12). Pe aceeași linie, dar nu cu aceeași profunzime, s-a manifestat și Garabet Aslan (1881-1923) (13). Alți teoreticieni aveau în vedere elaborarea unei teorii pedagogice a cărei axă să fie constituită din recunoașterea caracterului național al educației (I. Slavici, P. Șpan, Onisifor Ghibu). Și ei aveau în vedere o mai bună cunoaștere a cerințelor societății românești, dar cercetarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de secol, a apărut un puternic interes pentru științifizarea pedagogiei prin studirea pe cale experimentală a copilului (Nicolae Vaschide, Grigore Tăbăcaru, Vladimir Ghidionescu, Izabela Sadoveanu). Se păstrează însă și tendința constituirii pedagogiei mai ales prin reflecție asupra tezelor formulate de marii teoreticieni ai educației și completarea lor cu unele noi generalizări întemeiate pe observația practicii școlare a vremii. Calea deductivă de constituire a unui sistem pedagogic proprie pedagogiei filosofice din secolele anterioare s-a menținut, mai ales, prin Ion Găvănescul. Cu această
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la "manualism" s-ar putea face o oarecare apropiere între I. Găvănescul și acest curent pedagogic. Chiar dacă a dorit să se înfățișeze pe sine ca avînd o atitudine deschisă față de ideile noi ale epocii, I. Găvănescul a preluat de la alți teoreticieni mai ales ideile care veneau în sprijinul teoriei sale, a armonizării individului cu socialul, dar cu un "social" dominat de spirit conservator. 5.2.2. Pentru o educație ancorată în realitățile românești Teoreticienii transilvăneni ai educației de la începutul acestui secol
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
epocii, I. Găvănescul a preluat de la alți teoreticieni mai ales ideile care veneau în sprijinul teoriei sale, a armonizării individului cu socialul, dar cu un "social" dominat de spirit conservator. 5.2.2. Pentru o educație ancorată în realitățile românești Teoreticienii transilvăneni ai educației de la începutul acestui secol fac din ideile pedagogice, ca și predecesorii lor, argumente puternice în sprijinul dreptului la școală în limba maternă. Prin educație, aprecia IOAN SLAVICI (1848-1925) (18), ființa umană asimilează valori specifice națiunii căreia îi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
acestui talentat cercetător a frînt brusc manifestarea pe plan internațional a științei românești în domeniul psihologiei și pedagogiei. Ideea unei pedagogii experimentale s-a păstrat, dar, mai ales, ca un deziderat, ca un ideal spre care se îndreptau unii din teoreticienii educației. O parte din ei s-au limitat să-și exprime adeziunea față de noua orientare: P. Pipoș (28), Gh. Bogdan-Duică (29), Izabela Sadoveanu (30), C. Dimitrescu-Iași (31, p. 7); alții au militat cu mai multă stăruință, în decurs de mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
studiul Pedagogia științifică și noile reforme școlare, iar în 1914-1915 a ținut la Universitatea din București o serie de prelegeri, publicate apoi în volumul Introducere în pedologie și pedagogie experimentală (1915). Se observă și aici, ca și la mulți alți teoreticieni ai pedagogiei din acea vreme, asocierea dintre pedologie și pedagogie experimentală. Ghidionescu era preocupat de stabilirea locului și rolului pedologiei și pedagogiei experimentale în clasificarea disciplinelor ce constituiau atunci pedagogia științifică, în opoziție cu pedagogia filosofică. Se pregătirea astfel și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de orientarea la care aderase: "obiectul de căpetenie al pedagogiei este studiul special și sistematic al copilului" (34, p. 18); era un punct de vedere unilateral care a dăunat, fără îndoială, pedagogiei. Deși ideea experimentării în pedagogie cîștiga teren, unii teoreticieni ai educației nu s-au sfiit să-și exprime opoziția față de o astfel de orientare. Unul dintre aceștia a fost ȘTEFAN VELOVAN (1852-1932), un reputat profesor de pedagogie în învățămîntul normal, autor al unor lucrări de psihologie și pedagogie (35
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
C. Dimitrescu-Iași) privind predarea geometriei (prof. Gh. Țițeica 1903/ 1904), predarea chimiei și fizicii (prof. Gh. A. Dima 1907/ 1908), predarea limbilor moderne (prof. C. Litzica 1905/1906) etc. (38, pp. 91-159). Chiar dacă nu au avut rigoarea cerută de marii teoreticieni ai "științifizării pedagogiei", aceste experimente au avut meritul de a fi supus investigației nu copilul, ci fenomenul educației, ca atare. Pe de altă parte, se cuvine să fie semnalată această valoroasă tradiție a școlii românești, părăsită din nefericire în unele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Liga Internațională pentru Educația Nouă, cu revista "Pour l'Ere nouvelle". În 1924 a avut loc un nou congres internațional al educației noi (Montreux, Elveția), la care au participat reprezentanți ai primului val și cei care vor deveni practicieni și teoreticieni de primă mînă ai celui de al doilea val ROGER COUSINET și CELESTIN FREINET. Un an mai tîrziu, a fost creat, din inițiativa lui AD. FERIÈRE, și P. BOVET și a altor entuziaști reprezentanți ai educației noi, Biroul Internațional al
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]