5,751 matches
-
moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea 67. Familia trăia clipe de teroare, dar nu și Iorga: el era nonșalant și curajos față de asemenea lucruri. La 30 noiembrie 1937, Iorga a dat un interviu mamut la Universitatea de la Paris. La sfîrșitul interviului, ziaristul francez l-a rugat să comenteze asupra anarhiei din războiul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
comunitate evreiască. Prima opțiune pentru evrei n-ar fi fost nici comunismul, nici sămănătorismul lui Iorga, întrucît ei aveau o mentalitate occidentală, capitalistă. Deocamdată, sosirea sovieticilor părea să fie o binefacere pentru majoritatea maselor disperat de sărace de evrei față de teroarea în care trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În Europa central-răsăriteană, mulți dintre evreii persecutați, deși aveau o mentalitate profund capitalistă, optau pentru comunism nu de bunăvoie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acestea, nu s-a spus nici un cuvînt în presă despre asasinarea lui Iorga ca să nu mai vorbim de asasinarea celorlalți dar, la urma urmei, în România nu există nici un fel de "mistere", chiar dacă (uneori) totul este secret. După aceste evenimente, teroarea a năpădit inimile oamenilor (ale burgheziei). În ciuda suprimării transmiterii știrilor, tineri agitatori legionari (băieți și fete) în cămăși verzi s-au adunat într-un cortegiu zgomotos în centrul Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga". Au mai fost și alte intervenții pe lîngă Antonescu în același scop: ofițeri superiori (printre care colonelul Nicolae Dragomir) și alții. Deși o crimă făcea ca autopsia să fie obligatorie, s-a renunțat la ea. Chiar ținînd cont de teroarea atotstăpînitoare, funeraliile au fost remarcabil de dezolante. Foarte puțini au cutezat să vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Dar cînd Panaitescu (noul rector legionar al Universității din București) l-a văzut, a dat o altă dovadă că, atunci cînd era vorba de josnicii, era încă un "Pro", dînd ordin ca steagul să fie dat jos. La Academia Română, rezultatul terorii legionare a fost o tăcere lașă, cu excepția Președintelui acesteia, Constantin Rădulescu-Motru, care s-a ridicat și a spus următoarele: Nicolae Iorga nu mai este printre noi. Este tot ce putem spune în acest moment tragic pentru țara noastră. Rămîne pe seama
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ministrului învățămîntului este datat din 26 martie 1907. BARSR, Corespondența lui Nicolae Iorga (1907), vol. 63, Document 42. Scrisoarea de avertisment a profesorului Cuza ("Ai grijă, nu ieși din casă singur") trimisă lui Iorga pe 17 martie 1907, prezintă detaliat "Teroarea politicianismului". În BARSR, Corespondența lui N. Iorga,1907, vezi vol. 64-69 189 BARSR, Corespondența lui N. Iorga,1907, vezi vol. 64-69 190 Ibidem, vol. 65, Document 115 și vol. 68, Document 89 191 Scrisoare către N. Iorga, p. 623 192
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
românesc", 14 octombrie 1933 și 3 februarie 1934 106 "Arhivele de Stat București", Fond Nicolae Iorga, Dosar 4, F. 18 107 Memorii, vol. VII, pp. 85 și 94 108 "Neamul românesc", 2 ianuarie 1934. Dar Iorga își dădea seama că teroarea exercitată asupra Legiunii "nu a distrus rădăcinile răului". Vezi Istoria românilor (București, 1939), vol. X, p. 487 109 Roberts, op. cit., p. 80 și Lebedev, op. cit., p. 16 110 Memorii, vol. VII, p. 208 111 "Neamul românesc", 23 ianuarie, 31 martie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prag, fie să te pitești. Cât despre căsnicii, oamenii se stabilesc sau în poziții de dominatori, sau de dominați. Desigur, uneori „cresc împreună“ sau „ajung la o armonie“, din moment ce ești nevoit să tratezi în mod rațional una din sursele de teroare ale vieții tale. Presupun că sunt extrem de puține mariaje cu adevărat fericite, numai că oamenii își ascund amărăciunea și decepția. Câte perechi fericite cunoaștem noi? Mă rog, Sid și Rosemary, care au și copii drăguți și care găsesc întruna ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dus la culcare. Sau poate că stăteau și se uitau la televizor în tăcere. Cu puțin înainte respinsesem ideea de a-i spiona pe Hartley și pe Ben, nu din rațiuni morale, ci pentru că gândul mă îmbolnăvea de emoție și teroare. O căsnicie este un lucru odios de privat. Oricine trage perdeaua în mod ilicit, poate fi trăsnit de către o zeitate răzbunătoare, într-un chip cu totul neprevăzut. Asemenea eretic poate fi persecutat de atunci și până la sfârșitul vieții de cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau se afla în casă, smulgându-i scrisoarea din mâini? Aveam senzația că aproape nici nu-mi mai pasă, ba chiar că aș fi preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit. Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva zile, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se cunoșteau și care au acționat împreună, și-așa mai departe. Ce era cel mai greu de îndurat în pușcărie? Care dintre privațiuni o simțeați cel mai puternic? Dom’le, erau și-n pușcărie momente foarte grele prin regimul de teroare care era acolo... Puteau să-ți facă viața foarte grea... De exemplu, când eram la Gherla, la Zarcă. Erau celule de doi metri de late și de patru meri de lungi, și într-o celulă din aia eram 10 persoane
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dat seama că el a avut o încurajare de la administrație... „Domnule, poți să faci ce vrei cu ei”. Nicolski, era la administrație... în umbră. Comandantul închisorii era căpitanul Dumitrescu... mi-aduc aminte și de el. Și a început din nou teroarea. La câteva zile după asta au zis că ne duc la așa zisa baie. În ce consta baia? Ne ducea’ jos, în două minute să te dezbraci... ne băga’ sub niște dușuri, și în bătaie de joc, dădea drumul, când
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tu trebuia să fii treaz și să stai pă acolo, să mergi în jurul barăcii. Și mi-a aduc aminte că mă uitam la ei și toți noaptea, în timp ce dormeau mestecau și salivau. Adică visai că mănânci, dom’le! Era o teroare cu mâncarea, dom’le. Pentru că era și muncă multă și vreau să spun că regimul a fost groaznic... Ce alte munci mai făceați acolo? Către sfârșitul muncii la Canal, deci prin anul ’52, că în ’53 lucrările Canalului s-au
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu mai luăm contact. Te las în pace, te mai odihnești și dumneata... Mă lua cu planuri, dar când eram cu soția prin oraș, îl vedeam pe după câte un copac mai gros că stă, se învârtea, mă urmărea... Deci toată teroarea asta am suportat-o... Cam la un an după Revoluție, în vara anului ’90 am convocat la A.F.D.P.R. pe șeful asociației și pe mai mulți deținuți în vârstă, mai trăiesc doi dintre ei acuma, la care le-am declarat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nici membru de partid, nici activist, eram împotriva lor. În loc să stau la ora aia politică mă duceam la baschet. N-am făcut nici o politică, decât munca și sportul, fiind jucător de volei, fotbal, înotător. Eu prin sport mă răzbunam pentru teroarea care-au pățit-o părinții, că după ce au fost negustori bogați, comuniștii le-au luat totul și nici o pensie nu le-au dat... Și tata a orbit, mama n-avea servici... și eu munceam pe șantier că eram cap de
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
grele, că în oraș nu puteam, că aveam o pată pe noi... Și noroc cu sportul că m-a salvat, că altfel eram topit demult. Asta m-a ajutat mult. Ce a însemnat comunismul pentru dumneavoastră? Comunismul a fost o teroare. Adică nu există nimic mai rău ca și comunismul. Dacă nu erai cu ei, erai împotriva lor. Și-au trecut 50 de ani în care am tăcut, și acum parcă răbufnești, să spui amarul despre comunism, despre genocidul ăsta... Azi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
terorizau ei, tot așa pân ’60... Cum adică vă terorizau? În primul rând ne opreau la poartă, pentru diferite motive și ne băteau gardienii de acolo, de la Grădina. Și mâncarea era foarte proastă. Vara era mâncarea mai bună, indiferent de teroare, de regimul care se mai înăsprea sau se mai îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de cât mai multă și mai bună. Că bucătarii erau ai noștri, dar erau controlați de majori... Dumneavoastră
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la penitenciar unde ne-a ținut până în iulie ’58... După aceea ne-am îmbarcat într-o dubă și ne-a dus la Aiud, și de-acolo la Gherla unde am stat până în august ’59. Acolo a fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat în celula 33... Acolo am stat cel mai mult, după aceea ne-a-mbarcat într-un tren fantomă, care ne-a dus până la Brăila, de-acolo ne-a-mbarcat în niște bacuri și ne-a dus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai tare e că n-o’ venit rușii, ci o venit ai mei și m-o’ omorât... Ei au mascat faptul că primii care au fost în Securitate au învățat în Rusia, și au venit cu lecția învățată, că trebuie teroare și frică, și așa să conducă. Că de ce nu s-o putut uni cineva cu altul? Că afară de partizani, că ăia într-adevăr o’ fost ceva, restul n-o’ putut să fie. Pentru ca n-ai avut cum, că ai fost
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
îi condamn pe cei care au contribuit să fim mai răi ca ăia din Răsărit. Pentru că comunismul nostru o avut o altă față, mai diabolică ca sistemul bolșevic... Adică în 45 de ani parcă noi am fost mai avansați în teroare... și am avut niște slugi de a lu’ Stalin pur și simplu mai ale dracului decât el. Și ce a fost mai grav a fost să implementezi în om frica... Și un om care știe numa’ de frică, și frica
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
revie omul normal, rațional, demn. Ce-o fost mai bun, o’ distrus. Ei n-o’ avut grjiă de oameni, totdeauna o’ avut grijă să promoveze non-valori. O fost puțini, și pe urmă, peste noapte a trebuit să puie în funcție teroarea. Ei n-o știut să puie altceva la loc. Ei, frica, și ia-l pe om și omoară-l. ăsta o fost scopul lor, de a transforma în sclav pe oricine. Eu am lucrat în brigăzi de țărani, de muncitori
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o parte și pe alta, și te împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție în Jilava? De la primire te băga într-o teroare... Ne-au băgat în niște camere mari, de unde a urmat dup-aia să ne deie pân camere mai mici. Și-acolo am văzut o grămadă de pachete, stil pușcărie, din pânză, trecând pe hol... Și pe unul din ăla scria
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu care orice discutam, și lui i-am povestit: Uite, mă, ce-am văzut. Pe doi i-am pansat... Cum s-au comportat cadrele din penitenciar după acest incident? S-au schimbat condițiile de detenție? Din ziua aceea a început teroarea. În toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși în lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani i-o dus în colonie de muncă, pân’ Deltă, pe la munci agricole. Și cei peste 20 de ani am lucrat în fabrică în Gherla, acole. Cum era munca în fabrică, nu era grea? No, și în fabrică o fost teroare, într-adevăr... Când intram trebuia să ne dezbrăcăm în pielea goală până pe sală, că era o sală mare în pavilionul 2. No, pe ormă, după ce ieșeam afară, ne-mbrăcam și ne duceam... Când intram-napoi din fabrică iară ne dezbrăca
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am ieșit din atelier și-am mers la veceu, că era veceu d-ăsta comun... trebuia să fugi în pas alergător, că de nu, te bătea gardianul. Și de-o fost om de 80 de ani trebuia să fugă... Era teroarea asta atunci în fabrică... Dumneavoastră cât ați stat acolo în fabrică? Apoi am lucrat din ’59 până-n ’64. În fabrică prima dată pă mine și pe frate-miu ne-o bătut un gardian, Gabor. Noi am vrut să fim într-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]