5,246 matches
-
Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci, ochii încercănați de oboseală, înfundați în orbite, palpitau de emoție. Cu obrazul stâng culcat pe trupul viorii o mângâia ușor, mai mult cu umbra mâinilor sale. Apoi, timid, cu grijă, punea arcușul peste strune și sufletul lemnului dăruia improvizații suave, adevărate declarații de dragoste simple, nevinovate, ca ale unei fecioare ce-și găsește iubirea mult visată. Orfan de tată, muncise mult să ajungă la Conservator și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
purtând aiurea pulberea albă a zăpezii. Un ultim prag este escaladat. Lungit pe burtă, Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime. Punctul cel mai sensibil al traseului lor. Ca un făcut, luna, timidă până atunci, răsare lăptoasă dintre nori. Îngrijorat, privește cerul. "La naiba, murmură el înciudat, trăgându-și căciula mai pe frunte, asta e tot ce ne mai lipsește." Conform planului stabilit, de aici trebuie să acționeze pe grupe. Privește către sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bun, serios și viteaz. Alături de el, coborâse în groapă pe Felix și Petre, doi camarazi alături de care împărțise cumplitele griji și spaime adunate în lungile zile și nopți ale frontului. O lacrima discretă i se scurge pe obraz. Se freacă timid la ochi. Nu dorește să plângă acum. Nu este încă timpul lacrimilor. Va plânge mai târziu, pentru Valentin, Paul, Max, Emil, Felix, căpitanul Apostol, Petre și toți cei care nu se vor mai întoarce. Poate că acum s-au întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întreb doar atât: sunteți alături de mine? Cei întrebați se uită serioși unul la celălalt și Nicky este cel care în final exprimă hotărât răspunsul tuturor: Ca întotdeauna, domnule locotenent. Între timp, soldații germani se aliniază la marginea pădurii. Doar o timidă pală de vânt se mișcă parcă speriată printre crengile copacilor. Nenumărate binocluri ale ofițerilor nemți sunt ațintite asupra clădirii. Încearcă să pipăie ceva concret din forța celor ce urmează să-i atace, dar nu reperează nimic deosebit. Doar zidurile tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vă iubește mai puțin. V-a crescut cu aceeași grijă și dragoste ca și pe proprii ei copii. De aceea trebuie să o iubiți în continuare ca și până acum. Dar adevărata noastră mamă? Cum este? Și tatăl nostru? intervine timid Adela. Ochi mari albaștri, adânci și visători, privesc la ea cu o curiozitate abia reținută. Pe tatăl vostru nu l-am cunoscut așa cum ar fi meritat. Dar sunt sigur că v-a iubit enorm. Ca și mama voastră. Și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stîlpii de care se rezema amintirea timpului de tinerețe petrecut la Începutul profesiunii mele În acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și universală, într-o rubrică unică în publicistica vremii - Confluențe și promovînd o spectaculoasă deschidere spre modernitate". N-am putea contesta asemenea rînduri ale lui Lucian Valea, însă ele impun cîteva precizări. "Deschiderea spre modernitate", reală, era în fapt destul de timidă, deoarece textele "curajoase" alternau cu altele proregim, în cadrul inflexibil al ideologiei momentului, deosebit de ingrat mai cu seamă în urma înăbușirii în sînge a revoluției anticomuniste din Ungaria. Departe de a "primejdui" ordinea de stat, paginile Stelei tatonau cu maximă prudență limitele
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
clar că, în multe domenii contemporane (de la anunțurile publicitare la actele oficiale de pe site-urile unor ministere), scrierea cu diacritice apare ca un inconvenient minor, de care oricine se poate dispensa din simpla nevoie de comoditate. S-a făcut, deocamdată timid, și pasul următor: abrevierile chat-ului și ale sms-urilor au pătruns în eseurile filologice: "se poate spune k este intr-o oarecare masura", "k sunt si ei o parte importanta" (exemplele sînt strict autentice). În plus, calculatoarele sînt adesea setate
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
elefant și un șoricel, dintre emfaticul, gradilocventul, contrafăcut și livresc pînă la pișicherism, Leon Negrescu, îmbrăcat în togă romană printre elevii școlii de pictură pe care-i stipendiază și-i păstorește magnific și Grig, acest enfant terrible, băgăcios, dar și timid cu ideea sa fixă, de a face un film despre Războiul de Independență, o idee care la vremea ei, în 1911, este apanajul trăzniților sau a iluminaților (poate nu întîmplător chiar pionierii cinematografiei, frații Lumiere, erau sceptici cu privire la viitorul celei
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
frăția în orașe, pacinica legătură de negoț între țărmuri despărțite, respectul pentru bătrânețe, sceptru, coroană și laur? Ia treptele dintre oameni, discordează această singură coardă și auzi apoi dizarmonia! Toate celea ar găsi împrotivire fățișă: puterea ar fi tiranul slăbiciunii timide, fiul crud ar ucide pe tatăl său. Puterea ar fi drept, ba nu, chiar dreptul și strâmbătatea, a căror vecinică ceartă o mijlocește justiția, și-ar pierde nu mele împreună cu justiția însăși. Atunci toate s-ar desface în sila celui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Nu spunem că aceasta ar fi un merit al partidului conservator, căci împlinirea datoriei nu e un merit. Arătăm numai cum s-a petrecut lucrurile pentru a stabili comparația între serioasa si clara atitudine a cabinetului Catargiu și între mlădioșia timidă cu care un ministru al României promite astăzi acționarilor din Berlin că nu numai el, ci cabinetul întreg va cădea daca se va schimba o iotă din proiect. Oare natura statului în genere, a celui român îndeosebi, e de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
când nu mult după aceea rămase însărcinată. Fără să devină bigotă agresivă, cum erau atâtea altele, i se deslegă totuși limba și păstrîndu-și secretul sufletului, adică nedorind să convertească pe nimeni spre lumea de miracole a credinței, începu să interpreteze timid, dar cu hotărâre nenorocirile altora ca fiind o consecință a grelelor păcate pe care le săvârșiseră în viață, ei sau înaintașii lor, mergând înapoi până la nouă neamuri și care nu întîrziau să-și ceară "răsplata". Cine te-ar auzi vorbind
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
versurile lui... Ah, ce-aș mai frânge eu gâtul la toți esteticii ăștia... Sînteți de-s neprincipialitate grasă" (vrusese să spună crasă!). Ei bine, si iată-l pe Ion Micu pe afiș, anunțat că va ține o conferință... Și ce timidă era formularea, adică nu pur și simplu despre opera poetică a lui Amăicălițului, ci doar unele aspecte (nu toate!) ale prelucrării folclorului în opera... Ce era cu el? Întâi am vrut să-i dau un telefon, dar m-am gândit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși să spună cu o îndrăzneală să zicem foarte controlată, că scriitorii nu mai puteau scrie din pricina Secretarului general al Uniunii. Cum, sări I.C. scos din sările, să nu mai poți scrie din pricina... Iar adjunctul său să bruieze aceste voci timide cu ironii bine plasate... Da? Chiar așa, scriitorul nu mai scrie in liniștea biroului său fără să fie ajutat de secretarul general al Uniunii? Ar trebui atunci să-l pună să semneze și pe el pe copertă, numai că ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așa, parcă abstract, mai întoarse capul de vreo două ori până ne îndepărtarăm. Mă înșelasem, mi se păruse că gândea. Plăcerea ei pentru case, prea insistentă și neconvingătoare, nu numai că nu mi se comunicase deloc, dar spulberase cu totul timida vrajă pe care ea mi-o inspirase gândind câteva minute împreună cu mine. În centru mă oprii. Mă uitai în dreapta și stânga, eu o luam, adică într-o parte, și ea în alta. Abia atunci parcă se trezi și deveni conștientă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine și nu apucai să-i adresez un cuvânt, că se feri parcă de ceva ridicând ușor palmele: Nu, nu... Vă rog!... Nu, nu..." Și se întoarse și ieși, dar fără grabă, mișcîndu-și ușor pletele într-o uitătură circulară și timidă înainte de a se angaja iar în ușa batantă. O urmai. Ar fi pentru mine o mare bucurie dacă ați accepta să luăm masa împreună", îi spusei în șoaptă în lumina deasă de afară Și atunci ea, ferindu-se să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Puternicul Șuta, cu tâmplele în mâini, nu se sfia să arate că era inspiratorul subalternului lui de la orășenesc. Dar era?" Cine dracului poate să știe?!" murmurai. "Vezi? zise cerând parcă protecție. Vezi?" repetă și întrebarea ei se formulă ca un timid și fermecător reproș, ca și când eu ași fi susținut contrariul, că aceste enigme puteau fi descifrate, vârâte într-o simplă formulă, cum ar fi lipsa de imaginație a unor creiere joase în stare să se lase târâte de primul isteric care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clisme lui Foxy, un sârmos care se constipa chiar în ziua când trebuia să spele pentru mine -, bacșiș lei 25 Costică - veșnic ne lasă in frig și fără apă caldă -, îmi scria în paranteze această femeie care nu era o timidă ca fiică-sa, să nu-mi poată spune toate acestea prin viu grai, dacă nu-i dăm toți câte ceva să se îmbete, continua ea, n-avem nici o șansă să-l convingem să se țină de treabă, partea dv. 2 lei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Se parfumase și sărutul ei parcă și l-ar fi dat în mijlocul unei grădini înmiresmate. Se uită apoi la mine și abia atunci o recunoscui: mă privea fix cu știuta dar și simulata ei perplexitate și cu o desarmantă și timidă îngrijorare. "Ai văzut? parcă îmi șoptea părăsită. Ai văzut?!" Și avea aerul că o să se clatine. Da, vedeam... Vedeam pentru întîia oară un astfel de spectacol divin și nicicând nu mi-ași fi închipuit că într-o femeie puteau să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu, care mă luase drept muncitor-filozof (și care între timp născuse un băiețel, trebuia să aibă acum trei ani), îi șoptește ceva soțului ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră în odaia tampon dintre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vom putea să colaborăm în contact direct, sau altfel. Rostind aceste cuvinte, gândurile păreau să-l fi părăsit, ca și puterile. Gosseyn Trei simți un puternic impuls să se ridice în picioare și simți că fața îi exprimă același zâmbet timid. Se întrebă dacă și Doi se lupta cu impulsul de a se așeza pe scaun. Și, deși nu vorbise tare, celălalt spuse: - Da. Și eu mă opun impulsului și bănuiesc că, dacă dintr-un motiv sau altul va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să-și petreacă timpul fără noi. Când te gândeai la buzele întredeschise care, dincolo de ușa clasei, rosteau orice, de la definiția metaforei la structura scheletului uman, nu puteai decât să-ți imaginezi cele mai delicioase porcării. De fapt, ca orice puști timid, nu credeam în dragoste și mă așteptam la ce putea fi mai rău. Fusesem învățat că singura brumă de erotism pe care aș fi putut s-o încerc (sau, cine știe, să-mi înflorească pe parcurs, ca o erupție primăvăratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tot ce-avea pe suflet. Adevăratele spaime și nostalgii, cele din care curgea pasta groasă a slăbiciunii, se-acumulau în altă parte, ascunse ca un jurnal în interiorul jurnalului. Luasem în calcul și eventualitatea ca fostul meu prieten să fie mai timid sau mai precaut cu mărturisirile. Drept urmare, Lepidopteros îi plantase și-un virus de dial-up, nu foarte cunoscut, de ultima generație. Motorașul ăsta pornea în același timp cu Word-ul (eu speram că și cu mintea lui Paul), anunțându-l că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]