9,719 matches
-
asta. - Convingeri religioase: creștin ortodox practicant. - Orientare sexuală: statornică, fără fantezii și infidelități. - Calități extreme: discreția. - Ciudățenii: nu-i reușea nimic din prima. ADRIAN VIORESCU - 29 de ani la data nașterii Celebrului animal. Instalat cât de cât În cultură ca traducător. Cu lecturi mereu la zi, cinefil. - Membru fondator. Se laudă, la rândul lui, că i-ar aparține ideea grupului. Oricum, el l-a botezat. Și l-a hrănit pe linie ideologică, mai cu seamă prin traduceri. - Statut social: proprietar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ioanid nu exista decât în investigațiile și în arhivele Securității. Din intervalul 1948-1964 ar mai fi de semnalat, după știința mea, numai două alte cazuri de exil cultural: Eugen Lozovan reușește să fugă în 1950, când însoțea în Austria ca traducător o delegație studențească, stabilindu-se din 1951 la Paris. E un caz rarissim. Al doilea e puțin mai deosebit: Ionel Jianu emigrează în iulie 1961 în Franța, "fiind răscumpărat de fratele său, Virgil Stark, din New York", după cum consemnează Florin Manolescu
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
Rosetti sau cu impresiile de călătorie Pe urmele lui Apollinaire și în orașul lui Stendhal. în ceea ce-l privește pe memorialist, am rămas cu nedumerirea (și regretul) unor absențe. Dacă despre fratele său Radu Cioculescu, distins om de cultură, eseist, traducător al lui Proust, critic muzical, fost deținut politic, mort în închisoarea de la Dej, n-a putut vorbi mai mult, ca și despre perioada 1944-1947 a colaborării autorului la "Dreptatea", în nici un fel amintită (cartea a fost scrisă înainte de 1989!) - e
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
Rodica Zafiu Unele transformări ale știrilor transmise de agențiile de presă sînt instructive, putînd fi folosite ca exemple negative deopotrivă pentru cursurile de traducători și pentru cele de redactare jurnalistică. Din ambele puncte de vedere este util un exercițiu de reconstituire a originalului deformat de traducerile stîngace și de rescrierile confuze. Cu cîteva luni în urmă - în 12 octombrie 2007 - a fost adusă la
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
probabil C. Braiesku), Orda, Pribeag, Strună. Alte texte, destul de interesante, au sub ele pseudonime precum Keops, Proles, Brețcanu (note din Transilvania), Iago, Lear, Thais, Bohem, Stix, Horia, greu de atribuit cuiva. Nici o informație nu se dă, iarăși, în ziar despre traducătorii lucrărilor prozastice apărute în "foiletonul" ziarului: Femeia ucigașului de Alexis Bouvier (de la nr. 4 pînă la nr. 92), Păianjenul de Maxime Villemer (nr. 118-124) și Răzbunarea unui fiu sau Din viața unui haiduc rus de Pușkin (nr. 126-155). În același
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
a unui instrument de lucru - excepțional în toate sensurile în care și-a propus să prelucreze și să ofere informațiile de istorie literară. Structura fiecărui articol cuprinde: numele autorului tradus, titlul românesc al romanului și, în paranteză, titlul în original, traducătorul, locul tipăririi, tipografia și editura, anul, numărul de pagini, colecția, prefață sau postfață, precizarea literaturii de proveniență; alte secvențe ale prezentării dau informații exacte despre eventualele apariții în foileton, apoi aparițiile succesive în volum, de-a lungul anilor (în noi
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
și editura, anul, numărul de pagini, colecția, prefață sau postfață, precizarea literaturii de proveniență; alte secvențe ale prezentării dau informații exacte despre eventualele apariții în foileton, apoi aparițiile succesive în volum, de-a lungul anilor (în noi ediții, cu alți traducători, dacă e cazul), și, în sfârșit, referințele critice din presă și din volume, în două grupaje: referințele speciale la romanul tradus și referințele generale despre autor, introduse numai la prima carte apărută în limba română. Dicționarul cronologic al romanului tradus
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
este îngropată în acest monument dedicat romanului. Cele două dicționare, Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până în 1989 și Dicționarul cronologic al romanului tradus în România de la origini până la 1989, sunt instrumente indispensabile de lucru în domeniul filologic pentru traducători, critici literari, istorici literari, lingviști, sociologi, naratologi, care au un punct solid de pornire pentru studii despre evoluția romanului, istoria receptării critice, concurența spațiilor culturale, repertoriul de teme, motive și forme narative, perspective comparative sau sociologice. Zeci (dacă nu sute
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
unei pene strălucite, ce nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric Dame nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sînu-i pe d. G. Sion, membru în aceeași Academie; nu mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului cititor: „Damned!“. Soldatul tocmai ridica brațele spre cer, în timp ce colegii lui jubilau: „Bien joué! Bon Dieu!“ Și mai jos, în aceeași bulă a replicii, se putea citi continuarea: „Par tous les diables, Vitalian Manolescou a abattu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția cititorilor asupra condiției sale de poet, pusă mai totdeauna în plan secund comparativ cu aceea de traducător, apreciată invariabil ca excepțională. Că d-l Zeletin este un traducător desăvârșit, atingând cotele cele mai de sus ale profesionalizării, nu mai încape nici o îndoială. Prestigiul său, în atare direcție, a fost "omologat" de mai multe premii naționale și internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția cititorilor asupra condiției sale de poet, pusă mai totdeauna în plan secund comparativ cu aceea de traducător, apreciată invariabil ca excepțională. Că d-l Zeletin este un traducător desăvârșit, atingând cotele cele mai de sus ale profesionalizării, nu mai încape nici o îndoială. Prestigiul său, în atare direcție, a fost "omologat" de mai multe premii naționale și internaționale și e suficient să le amintesc pe acelea care au încununat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
generație, Nichita Stănescu, C. D. Zeletin are o mai acută conștiință a zării transdisciplinare a propriei personalități și în acest mod trebuie receptată afirmația sa că poezia îi este risipită peste tot în operă, fie ea de medic biofizician, de traducător, de prozator, de gânditor aforistic, de eseist și chiar de istoric literar. Această conștiință a interferențelor este prin excelență transdisciplinară și nemodernistă. Modernismul încă nu reușise să se desprindă de strictele compartimentări și specializări, încât, de la T. Maiorescu încoace, și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în spațiul strict ale formelor poetice, ca și Ion Barbu. A. E. Baconsky observa, contrazicând prejudecata curentă, că Bacovia nu a scris deloc puțin, deși, cantitativ, opera lui este restrânsă. E și situația lui C. D. Zeletin, marginalizat ca poet, traducătorul și cărturarul absorbind parcă vampiric tot sângele gloriei ce i s-ar fi cuvenit și poetului. La drept vorbind, este o mare nedreptate și ea se cere măcar explicată. Prima nedreptate a venit din contextul istoric, fiindcă i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ilustre, dar umbre"372. Într-adevăr, riscul a funcționat și-n momentele când i-au apărut cele două volume de versuri, în anii 1977, 1986, fiindcă au trecut aproape neobservate și, în orice caz, privite cu îngăduință pentru un mare traducător care scrie și poezie. Or, tocmai asta a însemnat brutala nedreptate comisă de critici, în fața operei lui C. D. Zeletin. În alte interviuri, mărturisește: "Nu socotesc poezia un refugiu al omului de știință"373. Sau: "poet care traduce, nu traducător
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
traducător care scrie și poezie. Or, tocmai asta a însemnat brutala nedreptate comisă de critici, în fața operei lui C. D. Zeletin. În alte interviuri, mărturisește: "Nu socotesc poezia un refugiu al omului de știință"373. Sau: "poet care traduce, nu traducător ce scrie poezii"374. Ceea ce înseamnă că nu s-a apucat de traduceri înainte de a se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s-a apucat de traduceri înainte de a se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în care îl citim, în speță, pe Arghezi și mai puțin pe Baudelaire. Dacă geniul e o lungă răbdare, cum spunea Goethe, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Caragiale, să zicem, și nu să recurgi la "inovații" și la "actualizări" forțate, cum procedează numeroși regizori și actori moderniști și postmoderniști, denaturările de acest soi arătând micime "hermeneutică". Snobismul postmodern este de un prost gust desăvârșit. Dacă judecătorii traducătorului C. D. Zeletin au înțeles ceva din forța intelectuală a traducătorului, cea a poetului le-a rămas inaccesibilă. Și, foarte probabil, nu e vina lor fiindcă C. D. Zeletin n-a fost un poet de succes în contextul istoric în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la "actualizări" forțate, cum procedează numeroși regizori și actori moderniști și postmoderniști, denaturările de acest soi arătând micime "hermeneutică". Snobismul postmodern este de un prost gust desăvârșit. Dacă judecătorii traducătorului C. D. Zeletin au înțeles ceva din forța intelectuală a traducătorului, cea a poetului le-a rămas inaccesibilă. Și, foarte probabil, nu e vina lor fiindcă C. D. Zeletin n-a fost un poet de succes în contextul istoric în care a creat. Și nici măcar pentru cei 15 ani de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poezii ocazionale. N-avem decât a regreta că poezia lui C. D. Zeletin pare puțină cantitativ, dar a sosit momentul să-i recunoaștem comorile ascunse, din perspectivă transmodernistă, și să decidem că poetul nu e cu nimic mai prejos decât traducătorul. XIV. TRANSMODERNISMUL LUI VICTOR TELEUCĂ Pe 19 ianuarie 2002, Victor Teleucă 376 (n. la Cepeleuți Hotin, 1933) ar fi împlinit 70 de ani, însă Atropos i-a tăiat firul vieții în 2002, producând o puternică impresie la Chișinău, și întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Timpul”, „Națiunea”, „Conservatorul”, „Universul”. Cu aptitudini muzicale, era și profesor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică. Acest boier extravagant, generos și risipitor sfârșește aproape sărac. Din căsătoria cu actrița Lea Ventura (Fanchette Vermont), sora pictorului Nicolae Vermont și a traducătorului B.V. Vermont, a avut o fiică, Maria Ventura, care va face o strălucită carieră actoricească, devenind societară a Comediei Franceze. Ca jurnalist, V. e un temperament eminamente polemic. Tonul articolelor sale este categoric, dur, adeseori brutal. Sub pseudonimele Dunăreanul și
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
, Ștefan (26.XII.1838, Craiova - 2.X.1899, București), publicist, prozator și traducător. Fiu de avocat, V. nu terminase încă școala când, atras de teatru, fuge cu trupa craioveană a lui C. Mihăileanu. Aventura ia sfârșit destul de repede, fugarul fiind adus înapoi de familie și trimis la București, unde este încredințat unui pension
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
, mitropolitul (c. 1580, Bolotești, j. Vrancea - 1657, mănăstirea Secu, j. Neamț), cărturar, traducător. Vasile Moțoc, după numele de mirean, se trăgea dintr-o familie de răzeși înstăriți, cu cinci copii. Cultura teologică dobândită și cunoașterea limbilor slavonă, greacă, latină îl asimilează curentului de spiritualitate ortodoxă creat în jurul lui Anastasie Crimca. A fost preot
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
obținuse și copiase prin strădania sa prețioase documente și că le păstra în „arhiviile” casei de pe Podul Mogoșoaiei (A.I. Odobescu). Astfel, Condica divanului Valahiei (Condica Văcărescului), o copie de 214 file în chirilică îi este atribuită (Dan Simonescu), el fiind traducătorul semnat al hatișerifului acordat de sultanul Selim al III-lea raialelor românești la 1791. Tot el ar fi fost traducătorul hatișerifului „împăratului Hamid”, emis de cancelaria Porții în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774), care s-a păstrat într-o broșură nepublicată
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]